Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 44/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 44/2008
Ședința publică din data de 16 IANUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 22.395/20.08.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă martorii și, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 15.01.2008 pârâta a depus declarațiile pe care martorii citați le-au dat cu privire la refugiul altor persoane, în 2 exemplare. La data de 16.01.2008 s-au depus procesele verbale de executare a mandatelor de aducere privind martorii și.
În conformitate cu prevederile art.193 pct.1 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorilor prezenți, chiar și în lipsa reclamantei, declarațiile acestora fiind consemnate conform proceselor - verbale anexate la dosar la filele 81-82.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza aflându-se în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 04.10.2007, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 22.395/20.08.2007 eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu sunt dovezi în susținerea cererii sale.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.05.2007, sub nr. 54.610, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 22.395/20.08.2007 pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că nu s-au dovedit susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.
La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că declarațiile martorilor care au atestat refugiul reclamantei nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudini de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
Astfel, s-a relevat în cuprinsul întâmpinării că martorii și, deși beneficiari ai unor hotărâri prin care li se recunoaște statutul de refugiat, atestă refugiul mai multor persoane în și din diferite localități, astfel încât nu puteau avea cunoștință de evenimentele petrecute în.
Această apreciere a declarațiilor s-a făcut prin prisma condițiilor obiective și subiective în care martorii au perceput faptele relatate, a duratei timpului care a trecut de la data producerii faptului la care martorii au declarat că au asistat.
Autoritatea emitentă a actului atacat a apreciat aceste mărturii drept neveridice.
S-a relevat că acești martori au relatat că au mai asistat și la refugiul altor persoane din localități răspândite în tot județul C, din coroborarea tuturor acestor mărturii rezultând că ele nu pot forma intima convingere referitoare la reflectarea în mod exact a realității obiective.
În vederea aflării adevărului în cauză, Curtea a încuviințat administrarea cu respectarea principiului nemijlocirii a probelor testimoniale, procedând la audierea în ședință publică a martorilor și.
Conform depoziției primului martor, acesta a plecat în anul 1942, împreună cu alte 5 persoane din, la și ulterior la T, unde au fost luați în evidență de oficiul de refugiați, ulterior plecând spre A I și ajungând în final la
Martorul arată că nu cunoaște nimic despre refugiul reclamantei și nici despre un eventual motiv de refugiu, iar la notar a semnat toate declarațiile fără a fi întrebat în mod expres dacă cunoaște persoanele la care acestea se referă sau împrejurări legate de refugiu lor.
Martora arată că reclamanta s-a refugiat din la, în anul 1940 sau 1941, ca a întâlnit-o o singură dată și că avea circa 5 ani.
Pentru a determina intima convingere a judecătorului, mărturia trebuie să emane de la un martor de bună-credință și să fie veridică, să inspire judecătorului încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
Cercetând mărturiile depuse în corelație cu celelalte probe de la dosarul cauzei, instanța a apreciat că acestea nu reflectă în mod exact realitatea.
Instanța a pus la încercare sinceritate martorilor prin mijloace adecvate, punând întrebări asupra unor fapte cunoscute din alte probe de la dosar spre a vedea dacă aceștia le relatează exact sau în mod vădit deformat.
Așa cum s-a arătat mai sus, declarația martorului nu poate fi luată în considerare, întrucât acesta nu cunoaște nimic legat de refugiul reclamantei, iar lipsa de sinceritate a martorei, respectiv faptul că mărturia acesteia nu este pertinentă pentru a dovedi, fără putință de tăgadă, refugiul reclamantei, rezultă din simpla lecturare a declarației, fiind bazată exclusiv pe presupuneri, în ceea ce privește situația specifică a reclamantei.
Concluzia instanței se întemeiază pe aceea că martora nu a dezvăluit o relație specială în timpul refugiului cu familia reclamantei, aceasta neasistând personal la refugiul acesteia și nepercepând în mod direct cauzele care au determinat acest refugiu, nefiind în măsură să indice aspecte exacte în legătură cu data începerii și terminării refugiului sau cu localitățile de refugiu.
Toate aceste împrejurări au determinat instanța să aprecieze că această mărturie nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă, martora nefiind în măsură să detalieze întâmplările efective petrecute în timpul refugiului.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse și întemeiat pe probațiunea administrată în cauză, Curtea va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată și întemeiat pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, raportat la art. 1169. civ. și art. 18 din legea contenciosului administrativ, urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în satul, nr. 17, comuna, jud. C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C- Str. - nr. 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
dact. /4 ex./09.02.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu
