Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 45/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 45/2008
Ședința publică din data de 16 IANUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 22373/20.08.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, martorii și, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 04.01.2008 martora a depus un înscris prin care arată că nu se poate prezenta în vederea audierii din motive medicale, anexând și adeverință medicală în acest sens. La data de 15.01.2008 martorul a depus un înscris prin care arată că nu se poate prezenta din motive de sănătate în fața instanței, anexând în acest sens și o adeverință medicală. La data de 15.01.2008 pârâta a depus declarațiile pe care martorii citați le-au dat cu privire la refugiul altor persoane, în 2 exemplare.
La solicitarea instanței reclamantul arată că știe de la mama sa că în anul 1941 aceasta împreună cu reclamantul a trecut prin localitatea, comuna, la bunici. Motivul l-a constituit faptul că a auzit că pe bunic au vrut să-l bată jandarmii ungari. La a fost dus personal și reclamantul pentru că era copil. Acolo au stat 2-3 zile după care, dat fiind temerea de represariile ungurilor, au plecat la, unde au rămas până în anul 1944. Reclamantul arată de asemenea că din localitatea nu au mai plecat în nici o altă localitate.
În conformitate cu prevederile art.193 pct.1 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorilor prezenți, declarațiile acestora fiind consemnate conform proceselor - verbale anexate la dosar la filele 61-62.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea de apel, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea contestației așa cum a fost aceasta formulată și recunoașterea drepturilor în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 189/2000. Arată, de asemenea, că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 05.10.2007, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 22.373/20.08.2007 eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană refugiată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu sunt dovezi în susținerea cererii sale.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.05.2007, sub nr. 54.176, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 22.373/20.08.2007 pârâta respinge cererea reclamantului, apreciind că nu s-au dovedit susținerile acestuia pentru încadrarea în situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.
La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că declarațiile martorilor care au atestat refugiul reclamantului nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudini de a dovedi că reclamantul se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
S-a relevat în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei că martorul a fost refugiat pe traseul - B, iar reclamantul pe traseul - -.
S-a învederat totodată că aceste mărturii nu au aptitudinea de a aproba faptul refugiului reclamantului.
Această apreciere a declarațiilor s-a făcut prin prisma condițiilor obiective și subiective în care martorii au perceput faptele relatate, a duratei timpului care a trecut de la data producerii faptului la care martorii au declarat că au asistat.
Autoritatea emitentă a actului atacat a apreciat aceste mărturii drept neveridice.
S-a relevat că acești martorul a relatat că a mai asistat și la refugiul altor persoane din localități răspândite în tot județul C, din coroborarea tuturor acestor mărturii rezultând că ele nu pot forma intima convingere referitoare la reflectarea în mod exact a realității obiective.
În vederea aflării adevărului în cauză, Curtea a încuviințat administrarea cu respectarea principiului nemijlocirii a probelor testimoniale, procedând la audierea în ședință publică a martorului și.
Martorul a relatat că din au plecat mai multe persoane din cauza situației materiale, printre acestea fiind și care avea un copil de câteva luni, iar în localitatea în care au ajuns s-au mai întâlnit la muncă, în martie 1941 și de atunci nu mai știe nimic.
Martora relevă că a întâlnit-o pe la care avea o situație grea, trebuia să întrețină 2 copii, că unicul motiv pentru care numita și alte persoane plecau din localitatea de domiciliu îl constituie situația materială grea.
Față de cele relatate, în condițiile în care martorul a arătat că avea un copil și martora a relevat că avea doi, în situația în care reclamantul a susținut că de la mamă a cunoscut că în aceea perioadă mama a plecat în localitatea la bunici, urmare a unor altercații ale acestora cu autoritățile, iar martorul susține că nu s-a dus în această din urmă localitate, Curtea a solicitat martorilor să precizeze în ce măsură își aduc aminte și pot da și alte detalii legate de motivul refugierii.
Despre aceasta, ambii martori au relatat că singurul și unicul motiv era situația materială grea, cei săraci nu aveau nici o altă posibilitate, printre aceștia fiind și familia reclamantului și nu cunosc alte aspecte.
Se poate așadar constata din acte că în cauză nu s-a dovedit că părăsirea domiciliului s-a datorat persecuției etnice, ci datorită situației materiale grele, context în care ipoteza normei prev. de art. 1 din Legea nr. 189/2000 nu este întrunită.
Prin urmare, constatând că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de actul normativ arătat, Curtea urmează a da o soluție de respinge a acțiunii promovate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în, nr. 168, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./07.02.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu
