Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 48/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 48/2008
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 21.942/09.07.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 15.01.2008 pârâta Casa Județeană de Pensii Cad epus întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
De asemenea, la data de 16 ianuarie 2008 s-au înregistrat din partea reclamantului note de ședință, prin intermediul cărora solicită admiterea acțiunii, cu atât mai mult cu cât arată că drepturile prev. de Legea nr. 189/2000 i-au fost recunoscute prin instanță fratelui său, numitul, în condițiile în care întreaga familie a fost plecată în refugiu.
În acest sens, se anexează actele de stare civilă care atestă gradul de rudenie dintre cei 2 frați, precum și sentința civilă nr. 466/2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ.
Curtea de Apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza aflându-se în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 27.12.2007, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 21.942 din data de 09.07.2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât în cursul lunii octombrie a anului 1940 împreună cu familia sa au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice din localitatea, jud. C în localitatea Nouă, T unde au stat până în luna aprilie a anului 1945, dovedind această situație prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii autentificate de notarul public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii, învederând că martorii care au atestat refugiul reclamantului au dat declarații contradictorii, cu privire la perioada și locul refugiului.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.10.2006, sub nr. 64.282, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21.942 din data de 09.07.2007, pârâta respinge cererea reclamantului apreciind că nu sunt acte suficiente pentru a se dovedi susținerile acestuia pentru încadrarea în situațiile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și ( 5, 6), ambele beneficiare ale prev. Legii nr. 189/2000, atestă împrejurarea că reclamantul, împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna octombrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
Pârâta a respins cererea formulată, în considerarea faptului că cele două martore atestă refugieri a sute de persoane, din diferite localități, punând sub semnul întrebării veridicitatea declarațiilor lor.
Curtea apreciază că în cauză aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât cele două declarații primesc o valoare probatorie suficientă pentru admiterea cererii reclamantului, în condițiile în care fratele acestuia, numit, a câștigat prin instanță recunoașterea statului său de refugiat, acest lucru fiind atestat de sentința civilă nr. 466/2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ.
Din analiza acestei hotărâri judecătorești rezultă că mama reclamantului a fost nevoită să se refugieze din cauza persecuțiilor etnice, din loc., în loc. T, în cursul lunii octombrie 1940, iar declarațiile autentice ale martorilor și atestă faptul că aceasta a fost însoțită de către reclamant.
Instanța reține că, dacă s-ar accepta poziția pârâtei, reclamantul ar ajunge în situația în care să fie discriminat față de restul membrilor familiei sale, în condițiile în care a suferit aceleași prejudicii, astfel încât acțiunea va fi admisă în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și se va dispune anularea hotărârii nr. 21.942 din data de 09.07.2007 emisă de pârâtă și o va fi obligată să-i recunoască acestuia calitatea de refugiat pentru perioada 01.10.1940 - 06.03.1945, aceasta fiind perioada maximă prevăzute de textul legal pe care se întemeiază acțiunea și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în,-, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, pe cale de consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21.942 din 09.07.2007 emisă de către pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 01.10.1940 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 noiembrie 2006.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./09.02.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu
