Despăgubire. Sentința 6/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 6/F-
Ședința publică din 07 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta - - -, cu sediul în comuna, str. -.-, județul A, împotriva pârâtului - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DGFP A -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MIJLOCII, cu sediul în Pitești,-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamanta - - - prin administrator și pârâta DGFP A prin consilier jr., în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse note de ședință din partea reclamantei și obiecțiuni la raportul de expertiză suplimentar formulate de pârâtă, la care sunt atașate o serie de înscrisuri.
Curtea acordă cuvântul asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză suplimentar.
Reprezentantul reclamantei arată că nu are obiecțiuni la raportul suplimentar de expertiză.
Cu privire la obiecțiunile formulate în scris de pârâtă, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul, arată că invocă nulitatea raportului de expertiză deoarece acesta trebuia efectuat potrivit prevederilor legale doar de către persoanele fizice consultanți fiscali, ori expertul desemnat nu figurează înscris în această listă.
Pe fond, în cazul în care se trece peste aceste prevederi legale imperative, solicită a se constata faptul că instanța a dispus ca raportul de expertiză să fie refăcut cu luarea în considerare a tuturor actelor de control încheiate în perioada anterioară solicitării, acte care au fost ignorate de către expert, acte pe care le-au atașat obiecțiunilor formulate.
Solicită ca la pronunțarea hotărârii instanța să nu rețină concluziile raportului de expertiză contabilă, aceasta fiind, în principal, nulă și, în subsidiar, neconcludentă.
De asemenea, arată că își susține și excepțiile privind inadmisibilitatea și prescripția, așa cum au fost formulate.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea obiecțiunilor, pârâta avea posibilitatea să invoce nulitatea la data numirii expertului, sau la data depunerii lucrării, experții desemnați se află pe lista experților contabili și au fost numiți cu acordul ambelor părți.
Solicită respingerea obiecțiunilor invocate de pârâtă ca neîntemeiate.
Curtea, apreciază față de obiectul dedus judecății și temeiul legal invocat, că proba dispusă în cauză este o expertiză contabilă care se realizează după Codul d e procedură civilă, respectiv art.201 și următoarele, astfel că va respinge obiecțiunile formulate de pârâtă. OG nr.71/2001 privind organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală și HG NR.13/2008 nu pot fi reținute în speță, dar și în cazul acesteia se menționează că procedura realizării expertizei se face conform Codului d e procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată acțiunea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul reclamantei - - -, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum fost formulat în scris și potrivit concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei A, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că la dosar nu există nici un document din care să rezulte că procedura prevăzută de lege a fost respectată.
Acțiunea formulată de reclamantă este și lipsită de obiect deoarece sumele pentru care se solicită restituirea nu au fost declarate și înregistrate la organul fiscal, iar reclamanta, deși a fost înștiințată în repetate rânduri asupra modului legal în care se impune să procedeze, nu a înțeles să se conformeze legii.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că reclamanta nu aduce probe sau argumente prin care să combată realitatea celor constatate de organele fiscale, singurele așa zise dovezi sunt o expertiză extrajudiciară și o expertiză nulă din punctul de vedere al organului de control.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 04.06.2008, reclamanta - - - - Aas olicitat în contradictoriu cu - Agenția Națională de Administrare Fiscală - P A - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, obligarea acesteia la restituirea sumei de 1.406.752 lei reprezentând impozit pe profit în plus, în perioada 2002-2006, plus dobânda legală și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, sesizând o serie de nereguli în contabilitatea societății, create de numita - director economic - a solicitat A, reverificarea contabilității, respectiv un control pentru corectarea, în mod legal, conform art.63 din OG nr.1752/2005, a erorilor contabile constatate.
Astfel, verificările efectuate, în perioada 2.04.2005 - 31.12.2006, au fost materializate în procesul-verbal din 1.11.2007 și Raportul de Inspecție Fiscală nr.8597/2.11.2007, în sensul că în evidența sa contabilă au fost efectuate înregistrări eronate ale diferențelor de preț la produsele finite și că, între soldul contului 345 "produse finite" și stocul faptic de produse finite era o diferență de 6.624.804 Ron - diferență doar scriptică, fără corespondent în realitate, suma înscrisă în contul 711 "Venituri din producția stocată", constituind baza de calcul pentru stabilirea venitului impozabil și, implicit, a impozitului, ca atare a plății nedatorate cu titlu de impozit, TVA și impozit suplimentar pe dividende.
Prin urmare, echipa de control a stabilit că suma de 6.624.804 Ron este cheltuială nedeductibilă și că, în afara sumelor plătite, ar mai datora suma de 1.692.118 Ron cu titlu de impozit suplimentar, plus majorări, sens în care s-a emis Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr.157/7.11.2007 și Decizia de impunere nr.156/7.11.2007, ambele contestate conform OG nr.92/2003, în urma căreia s-a dispus suspendarea executării de către Curtea de Apel Pitești.
S-a mai arătat că, în raport de dispozițiile art.105 alin.3 din OG nr.92/2003, s-a solicitat pârâtei să procedeze la reverificarea perioadei în care s-au efectuat înregistrări eronate, în vederea regularizării datoriilor fiscale, dar aceasta a refuzat.
Ca atare a apelat la un expert contabil autorizat care a stabilit că suma plătită în plus este de 1.583.555 Ron.
Concomitent, la plângerea prealabilă a A, s-a început urmărirea penală împotriva Directorului general - și Directorului economic - pentru infracțiunile prevăzute la art.9 lit.b) și c) din Legea nr.241/2005 și art.43 din Legea nr.82/1991 - iar expertiza dispusă a constatat că s-a plătit în plus suma de 1.406.752 Ron, în perioada 2002-2006.
Ca atare, în baza acestui rezultat, a formulat cerere de restituire, însă, pârâta i-a răspuns că declarațiile rectificative înaintate nu mai pot fi preluate, fiindu-i restituite.
De asemenea, s-a adresat ANAF prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor - care i-a răspuns că față de modul în care organul fiscal a tratat și răspuns cererii sale, de restituire, A are competența de soluționare a acesteia, fiind aplicabile dispozițiile art.207 alin.4, precum și că a solicitat A să întocmească dosarul în conformitate cu art.207 alin.3 din OG nr.92/2003, pentru a fi transmis spre soluționare organului competent.
Însă, deși, termenul de soluționare a contestației a fost depășit, aceasta nu a dat nici un răspuns, ceea ce a determinat reclamanta să promoveze prezenta cerere de chemare în judecată, în temeiul art.117 și 124 din OG nr.92/2003 coroborat cu dispozițiile art.8 și 11 din Legea nr.554/2004.
În susținere, s-au depus înscrisuri (9-35) și s-a solicitat proba cu expertiză contabilă.
Prin întâmpinarea formulată la 28.08.2008, pârâta a solicitat ca reclamanta să-și precizeze acțiunea, pe considerentul că:
- dacă este o acțiune în pretenții trebuie să timbreze la valoare, conform dispozițiilor Legii nr.146/1997;
- dacă este o acțiune în temeiul art.8 din Legea nr.504/2004 - să nominalizeze actele administrative contestate, cu indicarea textului de lege încălcat de pârâtă;
- dacă este o acțiune întemeiată pe art.117 din OG nr.92/2003 să precizeze în mod expres temeiul legal în baza căruia apreciază că trebuie să-i fie restituite sumele solicitate și să prezinte titlurile în baza cărora le solicită.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece sumele solicitate rezultă din documente ce nu reprezintă titluri de creanță, conform codului d e procedură fiscală.
La dosar s-au depus înscrisuri (51-68).
În data de 3.09.2008, apărătorul reclamantei a precizat că obiectul acțiunii este restituirea sumelor plătite în plus cu titlu de impozit, în temeiul art.117 lit.c) din OG nr.92/2003-R, sens în care a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate pentru determinarea sumelor plătite.
Instanța a încuviințat expertiza solicitată, efectuată de expertul contabil (84-243).
La data de 11.11.2008, pârâta invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în sensul că Procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget este cu totul alta decât cea invocată de reclamantă, iar contestația împotriva nerestituirii este cea prevăzută la art.174 (205) din OG nr.92/2003, în termenul prevăzut de art.176(207) din același act normativ.
Nici dispozițiile art.6 alin.3 și 4 din Legea nr.554/2004 nu a fost respectată de reclamantă, prin aceea că nu a făcut dovada notificării renunțării la procedura administrativ jurisdicțională aleasă.
De asemenea, a fost invocată, excepția prescripției dreptului de a cere restituirea, față de dispoziția Anexei nr.1 - privind Procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget (pct.3 alin.1), în concret, pentru anul 2001.
În sfârșit, s-a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, deoarece pretenția concretă nu este licită, posibilă, determinată sau determinabilă.
De altfel, reclamanta nu poate solicita pârâtei restituirea unor sume, plătite din culpa acesteia și în baza unor înscrisuri însușite de reprezentanții legali ai săi.
Aceste excepții au fost reluate în concluziile scrise (467-474).
Ambele părți au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, admise de instanță prin încheierea din 12.11.2008, cărora li s-a răspuns prin suplimentul depus la f(282-307).
La data de 16.12.2008, reclamanta și-a majorat cererea în raport de concluziile expertizei, solicitând restituirea sumei totale de 1.982.744,99 lei Ron cu titlu de impozit plătit în plus și dobândă legală, în varianta a II-a expertizei.
La același termen, pârâta a formulat obiecțiuni la raportul suplimentar, invocând nulitatea raportului de expertiză, pe considerentul că OG nr.71/2001 - privind organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală și Hotărârea nr.13/2008, prevăd obligatoriu efectuarea expertizelor fiscale de către un specialist, consultant fiscal sau de o societate de consultanță, ceea ce în cauză nu s-a respectat.
De asemenea, a invocat neluarea în considerare, la efectuarea expertizei, a tuturor înscrisurilor puse la dispoziție de ambele părți.
Obiecțiunile au fost însoțite de înscrisuri (317-466).
Din actele și lucrările dosarului, ce se vor analiza, instanța reține, în fapt, următoarele:
Având în vedere că pârâta a invocat excepții ce pot face inutilă cercetare fondului cauzei, instanța le va analiza cu prioritate.
Astfel, examinându-le, în ordinea priorității, deși, în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, instanța s-a pronunțat prin încheierea din 3.09.2008, față de reiterarea acesteia, se apreciază că excepția este nejustificată în raport cu textul legal ce a constituit temeiul de drept al solicitării, respectiv art.117 lit.c) din OG nr.92/2003 - potrivit cu care "se restituie, la cerere, debitorului, sumele de bani plătite ca urmare a unor erori de calcul".
Or, din probatoriul administrat, rezultă fără dubii că reclamanta s-a aflat într-o asemenea ipoteză, determinată de înregistrările eronate făcute în contabilitatea societății de către numita.
Susținerea pârâtei legată de imposibilitatea obligării acesteia de a plăti sumele pe care reclamanta le-a considerat, din culpa sa, ca datorate statului, asumându-și prin semnătură conținutul documentelor de plată, nu poate reprezenta drept argument în respingerea acțiunii, atâta vreme cât a primit ce nu i se cuvenea, fie și din greșeala debitorului.
Acesta este motivul pentru care legiuitorul a înțeles să legifereze și situațiile vizând erori de plată, atât în ceea ce-l privește pe debitor, cât și pe creditor.
Nici excepția vizând lipsa de obiect a solicitării nu este întemeiată, întrucât sumele plătite în plus sunt licite și posibil de determinat, în baza evidențelor contabile existente.
Însă excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată în parte, respectiv pentru anul 2001, în raport cu dispozițiile art.135 din OG nr.92/2003.
Pe fondul cauzei, se reține că, în urma "verificări sumare" a înregistrărilor contabile efectuate în cursul anului 2006, conducerea societății reclamante a constatat că fostul director economic a efectuat înregistrări contabile care au denaturat veniturile înregistrate de societate în sensul majorării acestora, efectul fiind calcularea și virarea la bugetul consolidat al stabili a unui impozit pe profit mai mare decât cel legal datorat. În scopul corectării erorilor comise și regularizării operațiunilor contabile, reclamanta s-a adresat organului fiscal teritorial în vederea verificării modului de determinare, evidențiere și virare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate statului, pe perioada 2005-2007.
Cu ocazia verificării inițiate, organul fiscal teritorial a menționat că, într-adevăr, diferențele de preț, asupra bunurilor intrate și ieșite din gestiune nu au fost corect calculate, sens în care s-a întocmit adresa nr.2886/5.03.2007, dar s-a refuzat extinderea verificării și pe perioada anterioară, însă, în interiorul termenului de prescripție, așa cum dispune art.105 pct.3 Cod pr.fiscală.
Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că reclamanta s- conformat îndrumărilor pârâtei și a respectat procedura de restituire și rambursare a sumelor de la bugetul statului, însă, organul fiscal nu a aprobat verificarea înregistrărilor din contabilitate vizând diferențele de preț a bunurilor intrate și ieșite din gestiune și nici a înregistrării influențelor contului 711 asupra veniturilor total ale societății, după cum nu a înaintat acesteia vreun punct de vedere conținând motivarea refuzului său.
Aceasta a determinat-o pe reclamantă să uzeze de dispozițiile art.117 lit.c) din OG nr.92/2003 și Ordinului nr.1899/2004 emis de MFP, coroborate cu cele prevăzute de art.8 din Legea nr.554/2004, solicitând restituirea sumei de 1.406.752 lei impozit plătit în plus, cu dobânda legală.
Ca atare, în speță, se reclamă un refuz, și nu anularea unor acte administrative, care să justifice solicitarea pârâtei de a fi indicate aceste acte.
Expertiza contabilă dispusă în cauză, în privința căreia pârâta a susținut că este lovită de nulitate ca urmare a întocmirii sale de o persoană fără calitate legală, în condițiile HG nr.13/2008, și OG nr.71/2001, excepție căreia i s-a răspuns prin practicaua prezentei hotărâri, a concluzionat că, pentru perioada 2002-2006, reclamanta are de recuperat de la bugetul de stat suma de 1.398.268,68 lei, ca diferență între suma în cuantum de 2.822.176,82 lei pe care reclamanta a achitat-o și suma de 1.423.908,14 lei pe care aceasta o datora de drept bugetului de stat.
De asemenea, răspunzând obiecțiunilor pârâtei - în suplimentul realizat - expertiza a precizat că veniturile realizate de reclamantă, în perioada respectivă, provin din două surse: "livrare de bunuri (produse finite)", efectuate pe bază de facturi fiscale și "producție stocată" de produse finite și în curs de execuție, ce trebuie recalculate, lunar. Astfel, s-a precizat că verificarea s-a referit numai la cuantumul veniturilor din producție stocată, deoarece aici veniturile conțin neregularități, prin aplicarea eronată a prevederilor legale de către directorul economic, situație recunoscută de organul fiscal în actul de control încheiat în 1.11.2007. Deci, numai cu privire la această categorie de venituri a fost necesară recalcularea impozitului pe profit datorat bugetului de stat (283-284) -(Anexa nr.101), în cuantum de 1.398.268,68 lei.
S-a mai precizat că documentele financiar-contabile pe baza cărora au fost efectuate calculele sunt, în fapt, aceleași documente ce au stat și la baza controalelor fiscale din perioada 2001-2006, (balanțe de verificare, fișe de cont, etc.) (286) a căror veridicitate nu a fost contestată de pârâtă.
De asemenea, pârâta, în susținerile sale, nu a văzut că reclamanta ar fi constatat erori în contabilitatea proprie, ci faptul că aceste greșeli i se datorează și trebuie să suporte consecințele faptelor sale, precum și că nu ar fi respectat procedura de restituire prevăzută de dispozițiile legale în materie, apărări ce nu pot fi primite pentru cele arătate anterior, în lipsa probelor contrarii.
Deoarece, pârâta a folosit sumele pe care nu era îndreptățită să le primească în condițiile Codului d e procedură fiscală, sunt incidente dispozițiile art.124 din OG nr.92/2003, referitoare la dobânzi, însă, acestea se vor calcula de la data răspunsului dat solicitării reclamantei prin adresa nr.8798, ce reprezintă punerea în întârziere a pârâtei, respectiv din 8.11.2007, în cuantum de 584.476,31 lei.
Față de cele ce preced, instanța, în temeiul art.117 lit.c și art.124 din OG nr.92/2003, coroborate cu art.8 și 11 din Legea nr.554/2004, urmează să admită acțiunea reclamantei, să oblige pe pârâtă la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 1.398.268,68 lei Ron cu titlu de impozit pe profit plătit în plus, în perioada 2002-2006 și suma de 584.476,91 lei dobândă legală, calculată de la 8.11.2007.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, va obliga pârâta și la plata sumei de 1.546,50 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea majorată formulată de reclamanta - - -, cu sediul în comuna, str. -.-, județul A, împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DGFP A -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MIJLOCII, cu sediul în Pitești,-.
Obligă pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 1.398.268,68 lei Ron, cu titlu de impozit pe profit, plătit în plus pe perioada 2002-2006 și suma de 584.476,31 lei Ron, cu titlu de dobândă legală calculată de la 8.11.2007.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei și suma de 1.546,50 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
Grefier,
14.01.2009
Red.IB
EM/4 ex.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu
