Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 242/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 242
Ședința publică din 27 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la primul termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 21 mai 2009 s-a înregistrat la dosar o cerere din partea reclamantului, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
La data de 22 mai 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o întâmpinare din partea pârâtei, iar la data de 25 mai 2009 aceeași întâmpinare în original, prin intermediul căreia se solicită respingerea acțiunii.
Având în vedere că prin demersul inițiat se atacă refuzul nejustificat al unei unități teritoriale de a soluționa cererile adresate acesteia Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137.pr.civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 3.pr.civ. invocă excepția de necompetență materială a Curții de Apel dea soluționa acțiunea în contencios ce se bazează pe refuzul autorității locale de a răspunde cererilor reclamantului și reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 27.04.2009 sub nr- reclamantul a solicitat instanței a dispune obligarea la soluționarea cererii înregistrate la data de 20.03.2006 la Biroul Anticorupție C cu nr.- și trimis Serviciului Teritorial Cluj pentru soluționarea potrivit adresei -/13.04.2006 urmare a refuzului de a se da curs solicitării.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că la data de 20.03.2006 a adresat un memoriu Biroului C iar prin adresa nr.- din 13.04.2006 acesta a fost înaintat serviciului Teritorial Cluj DNA care până în prezent nu a comunicat modul în care s-a soluționat demersul și măsurile luate.
În drept cererea a fost întemeiată pe art.1 și art.8 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă s-a arătat că Serviciul Teritorial Cluj nu are calitate procesuală pasivă în contextul în care nu dispune de buget propriu și nu are personalitate juridică; acțiunea este inadmisibilă din perspectiva art.1 și 5 din Legea nr.554/2004 și respectiv a regulilor impuse prin dispozițiile codului d e procedură penală. În acest context al dispozițiilor penale aplicabilitatea dispozițiilor legii contenciosului nu subzistă și aceasta întrucât s-a uzat de instrumentele art.275-278.pr.pen. Astfel, se arată că reclamantul a adresat mai multe memorii serviciului teritorial toate conexate sub nr.353/XIII/1/2005. la același număr a fost conexat și cel ce face obiectul plângerii înregistrat ca urmare a adresei nr.-/2006. Memoriu a fost trimis la acea vreme de Serviciul Teritorial al DNA către Curtea de Apel Cluj spre competență soluționare. Această împrejurare a fost comunicată reclamantului cu adresele 353/VIII/1/2005 din 10.03.2006, 1210/II/7/2007 din 07.09.2007 și nr.1298/II/2007. Ulterior urmare a declinării de competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la Serviciul Teritorial a fost înregistrată cauza penală 2/P/2007 cauză care are sesizarea inițială din 2005 la care au fost atașate și memoriile ulterioare. Dosarele penale nr.2/P/2007 al Direcției naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluja fost soluționat prin Ordonanța din 11 iunie 2007 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.10 lit.a din Legea nr.78/2000 și art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, pentru continuarea cercetărilor cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.248 pen. de către și.
Soluția a fost comunicată reclamantului, ulterior fiind înregistrată și plângerea acestuia la această soluție sub nr. 363/lI/2/2007, respinsă la data de 14.12.2007 și comunicată ca atare. De asemenea, a fost respinsă și cererea acestuia privind reluarea cercetărilor și începerea urmăririi penale în această cauză penală, înregistrată sub nr. 62/lI/2/2009, acest aspect fiind, de asemenea, comunicat lui.
Ca urmare a plângerii reclamantului înregistrată la Judecătoria Dej ce are ca obiect rejudecarea plângerii penale formulate împotriva rezoluției prin care sa dispus respingerea plângerii împotriva soluției din dosarul nr. 2/P/2007 al Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj la data de 21.11.2008 a înaintat dosarul penal împreună cu lucrarea nr. 363/II/2/2007 au fost trimise Judecătoriei D e Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Dej cu nr-, care s-a pronunțat prin sentința civilă 712/2.12.2008 în sensul respingerii plângerii ca fiind inadmisibilă. Ulterior, prin decizia penală 30/R/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, sentința civilă 712/2.12.2008 a Judecătoriei Deja rămas definitivă și irevocabilă, în prezent fiind promovată de către o revizuire împotriva acesteia.
Acestea fiind premisele plângerii adresate Serviciului teritorial Cluj al Direcția Națională Anticorupție și ulterior Judecătoriei D e j, este cert că aceasta s-a înscris în spectrul normelor exprese ale procedurii penale, întemeiată pe dispozițiile art. 275-278 Cpp, iar în speța de față reclamantul nu face decât să încerce o nouă cale de a schimba soluția dată de organele de urmărire penală, confirmată irevocabil de instanțele penale sesizate, respectiv Judecătoria Dej și Tribunalul Cluj.
Totodată, se arată că textele constituționale, respectiv art.21 privind accesul liber la justiție și art. 126 privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, nu aduc argumente în acest sensul neincidenței în speță a art.5 alin. 2 din Legea 544/2004, întrucât rezoluțiile procurorului nu sunt sustrase în mod absolut controlului judecătoresc - în mod evident actele respective sunt supuse prin prevederile Codului d e procedură penală unei alte proceduri judiciare, respectiv celei penale, deci controlul lor judecătoresc și respectiv cenzurarea rezoluțiilor procurorului se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică.
În aceste circumstanțe, solicitarea de dusă în speță judecății instanței de contencios administrativ, întemeiată în baza Legii 544/2004 a contenciosului administrativ apare ca inadmisibilă prin prisma art. 5 alin. (2) a acestui act normativ.
Față de cele susținute la 27.05.2009 în baza art.137 pr.civ. a art.2 coroborat cu art.3 pr.civ. și a dispozițiilor art.10 din Legea contenciosului, Curtea a invocat excepția necompetenței în soluționarea cererii vizând refuzul nejustificat apreciată ca întemeiată.
În acest sens se reține că actul normativ invocat în susținerea demersului prin dispozițiile art.1 prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționare în termen legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios.
Același act normativ prin art.2 alin.2 prevede că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau în interes legitim ori după caz faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Tot astfel prin art.10 al aceluiași act normativ se prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile locale . se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale iar cele privind actele emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.se soluționează de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel dacă prin lege nu se prevede altfel.
Normele enunțate relevă că doar atunci când legea specială prevede expres competența revine unei anume instanțe, în lipsa unei reglementări speciale competența soluționării refuzului în soluționarea cererii revine instanței de contencios după regulile instituite de art.10 din Legea nr.554/2004, respectiv art.2, art.3 pr.civ.
Cu alte cuvinte în cazul contestării actului administrativ emis de autoritatea/instituția locală sau în cazul plângerii împotriva refuzului nejustificat de soluționare cerere, emiterea actului de o atare autorităte competența revine tribunalului ca instanță de contencios iar în cazul actului/refuzului autorităților centrale competența revine secției de contencios a curții de apel.
În speță reclamantul se plânge de refuzul nejustificat al autorității teritoriale C de a soluționa cererea adresată în cursul anului 2006 context în care competența de soluționare în fond a cauzei revine după regulile instituite de legea contenciosului tribunalului.
Prin urmare nefiind competentă Curtea excepția urmează a fi admisă iar în virtutea art.158 pr.civ. se va declina competența de soluționare a cauzei privind refuzul autorității locale în favoarea Tribunalului Cluj - Secția contencios.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj invocate din oficiu.
Declină competența de soluționare a acțiunii în contencios formulate de reclamantul cu domiciliul în comuna sat Mănăstirea nr.3, jud. C în contradictoriu cu Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj în favoarea Tribunalului Cluj - Secția contencios.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 27.05.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./28.05.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
