Obligația de a face. Decizia 1831/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1831
Ședința publică din data de 27 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Griga
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, recursul formulat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B N - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR B - N, împotriva Sentinței civile nr. 905/CA/21.10.2008, pronunțate de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Calea de atac formulată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.905 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepții ridicate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-.
S-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE DIN CADRUL PREFECTURII JUDEȚULUI B-N, și în consecință pârâtul a fost obligat la înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului marca OPEL tipul //Astra cu nr. de identificare -, fără plata taxei speciale de înmatriculare, cu plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la efectuarea înmatriculării.
S-a respins acțiunea reclamantului față de pârâta de 1 ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâta de rangul 1 nu poate fi obligată în sensul solicitat de către recurent întrucât nu se circumscrie sferei atribuțiilor stabilita pentru acesta, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Referitor la excepția inadmisibilității, instanța a apreciat că trebuie respinsă, întrucât în speță nu se impunea o plângere prealabilă, care să fi fost făcută de către pârâta de rândul 1, nefiind vorba de acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea reclamantului a fost analizată pe fondul cauzei.
Instanța a constatat că reclamantul a formulat o cerere de ordonanță președințială împotriva acelorași pârâte prin care a solicitat instanței înmatricularea temporară a autoturismului în discuție până la soluționarea irevocabila și definitivă a acțiunii de înmatriculare care face parte obiectul prezentului dosar.
Prin sentința civilă nr. 331/23 mai 2008 pronunțata în dosarul nr- s-a admis cererea de ordonanță președințială și s-a dispus în contradictoriu cu pârâții înmatricularea temporară a autoturismului proprietatea reclamantului, același autoturism a cărei înmatriculare fără plata taxei speciale se solicită în prezenta cauză.
Instanța a reținut că așa cum rezultă din acțiune reclamantul a achiziționat un autoturism cu datele de identificare precizate și că autoritatea competentă a refuzat înmatricularea autoturismului fără plata taxei speciale de înmatriculare.
Apreciind asupra cererii reclamantului s-a constatat că acțiunea acestuia in raport cu disp. art. 214/1 Cod fiscal și art. 214/3 Cod fiscal este întemeiată în sensul că nu se datorează această taxă fiscală, aceasta fiind nelegală pe considerentul că se încalcă normele europene. Pe de altă parte pârâta de rând 2 în baza disp. art. 7 al. 1 lit. i din Ordinul 1501/2006 a MAI era obligată să procedeze la înmatricularea autoturismului reclamantului tocmai pe considerentul că această taxă s-a stabilit că este nelegală fiind de notorietate în acest sens și ca urmare a practicii judiciare cât și ca urmare a abrogării disp. legale invocate de pârâtă prin OUG 50/1.07.2008.
În aceste condiții pârâta de rând 2 avea obligația legală de a proceda la înmatricularea autoturismului, fără plata taxei speciale, astfel că în acest sens a fost obligată față de reclamant la înmatriculare și cu plata de daune cominatorii de câte 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la efectuarea înmatriculării în caz de refuz.
Instituția prefectului județului B N - Serviciul Public Comunitar Regim Permise De conducere Și Înmatriculare A Vehiculelor BNa formulat recurs, prin care a criticat hotărârea primei instanțe, în sensul că aceasta a fost dată aplicarea greșită a legii, în condițiile în care la data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, acțiunea reclamantului a rămas fără obiect, iar instanța a dispus înmatricularea fără plata unei taxe, care nu mai exista la momentul pronunțării sentinței.
S-a mai subliniat că acțiunea reclamantului se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acesta nu a urmat procedura prealabilă, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, iar în măsura în care ar urma această procedură, data formulării acesteia ar fi ulterioară apariției OUG 50/2008, astfel că ar intra sub incidența acestui din urmă act normativ.
Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul dedus judecății, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania, în cursul lunii octombrie 2007, autoturismul mai sus menționat, iar după încheierea tranzacției și întocmirea cărții de identitate a autoturismului, s-a prezentat la recurentă, care, nu a dispus înmatricularea, condiționând luarea măsurii menționate dovada achitării taxei de primă înmatriculare.
Conform fișei de calcul nr. 5821 din 08.05.2009 eliberată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, aceasta a fost stabilită la suma de 4838,50 lei.
Curtea constată că, potrivit art. 8 teza a doua din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Or, se apreciază că suntem în prezența unui refuz nejustificat al pârâtei de rangul 2 de a soluționa cererea reclamantului, în condițiile în care acesta din urmă a fost obligat să facă demersurile legale în vederea calculării taxei de primă înmatriculare, deși, anterior solicitase înmatricularea, fără achitarea acestei taxe, astfel că în acest context, susținerea recurentei privind inadmisibilitatea cererii nu subzistă.
Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ.
Refuzul recurentei pârâte de rangul 2 apare ca nejustificat, cu atât mai mult cu cât, plata taxei de primă înmatriculare, de care aceasta a condiționat înmatricularea, încalcă dispozițiile art. 90 din TCE.
Astfel, este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu, prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la aplicabilitatea OUG nr. 50/2008, Curtea apreciază că acest act normativ nu este incident în cauză, din perspectiva faptului demersul juridic al reclamantului este anterior intrării în vigoare a actului normativ menționat. A aprecia contrariul, ar însemna a admite că acesta retroactizează, ceea ce contravine principiului neretroactvității consacrat de legea fundamentală.
Având în vedere cele mai sus expuse, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B N - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR B - împotriva sentinței civile nr.905/CA din 21.10.2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.DG/MR
28.05.09/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Daniela Griga, Floarea Tămaș
