Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1833/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1833
Ședința publică din data de 27 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Griga
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții -, - C, G, -, -, -, -, -, -, -, -, -, împotriva Sentinței civile nr. 3/.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA JUDEȚEANĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B având ca obiect litigiu privind funcționarii publici -tichete de masă și tichete cadou.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac formulată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3 pronunțată la data de 13.01.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, C, G, Linul, ca, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA JUDEȚEANĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.142/1998 și Legii nr.193/2006 privind acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă și a tichetelor cadou, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă și tichetele cadou se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Din analiza acestei norme legale, cu un evident caracter dispozitiv, iar nu imperativ, se constată că acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, deci un drept câștigat pentru angajați, ci doar o facultate a angajatorului, iar punerea în aplicare conduce la efectuarea unei plăți voluntare.
Mai mult decât atât, tichetele de masă și tichetele cadou se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea nr. 142/1998 și 193/2006 nu instituie o egalitate de tratament juridic în acordarea de tichete de masă și tichete cadou pentru toți salariații ci, angajatorii, împreună cu partenerii de dialog social (organizațiile sindicale legal constituite sau reprezentanții salariaților) au posibilitatea să stabilească prin contractele colective de muncă clauze privind acordarea alocației individuale de hrană.
Conform prevederilor din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 și 193/2006 privind acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 5/1999, aceste clauze trebuie să prevadă, atât numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetelor de masă și a tichetelor cadou, în limita celei prevăzute de lege și, ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie tichete de masă salariaților, cât și criterii de selecție privind stabilirea salariaților care primesc tichete de masă.
În raport de aceste reglementări, se observă deci, fără echivoc, că acordarea tichetelor de masă și tichetelor cadou presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții: clauzele privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă să fie stabilite prin contracte colective de muncă și să existe surse de finanțare pentru aceste cheltuieli. In acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții unite - prin decizia nr. 14 din 18.02.2008, care este obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art.29 din nr. l88/l999 rep. pentru activitatea desfășurată, funcționari publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestei categorii de personal, este stabilită în prezent. prin OG nr. 6 din 24.01.2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 232/2007.
Ca și pentru celelalte categorii de personal anterior menționate, nici o dispoziție a actului normativ special de salarizare a funcționarilor publici nu prevede acordarea tichetelor de masă.
De altfel, analizând cadrul normativ care a reglementat de-a lungul timpului drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, se constată că aceștia au beneficiat de acordarea alocației de hrană sub forma tichetelor de masă, numai sub imperiul prevederilor OUG nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, care, însă, a fost respinsă, prin Legea nr. 725/4.12.2001.
Prin urmare, tichetele de masă s-au putut acorda funcționarilor publici, o perioadă scurtă de timp, respectiv, pe perioada aplicării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 245/2000 (1 martie - 13 decembrie 2001) și numai în temeiul acestui act normativ, întrucât, nici anterior, dar nici după respingerea ordonanței, nu s-a mai reglementat în mod legal acordarea acestui drept.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea, obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou începând cu anul 2003 și până în prezent, suma actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului.
În susținerea celor solicitate reclamanții au arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii respectiv data în contextul interpretării eronate a prevederilor legale aplicabile speței. Astfel se arată că în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.142/09.07.1998 "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Pentru a fi aplicabila aceasta reglementare legala din actul normativ cu caracter special, parata in virtute a atribuțiilor ce le avea si le are, trebuia sa depună diligentele necesare pentru ca aceste sume sa fie cuprinse in bugetul de stat,deoarece in caz contrar o lege speciala nu se aplica din "".Legea nr. 142/1998, a reglementat acest drept al salariaților, inclusiv din unitățile bugetare, insa in mod surprinzător si neechitabil, s-a ocolit acordarea lor, motivat prin faptul ca sumele necesare nu au fost prevăzute de legea bugetului de stat sau ca Ministerul Finanțelor Publice nu a avizat proiectele de buget cuprinzând aceste sume. Întrucât acest lucru s-a produs doar pentru anumite categorii de salariați,in unele instituții aceste tichete fiind acordate, s-a ajuns la o discriminare si o nerespectare flagranta a legii.
Chiar daca s-ar admite faptul ca prin legile bugetului de stat "s-a simțit nevoia restrângerii acestui drept acordat. prin lege arată recurenții "nu exista nici o explicație democratica intr-un stat de drept si nici echitabila a existentei acestei restrângeri a dreptului acordat prin Legea nr. 142/09.07.1998, mai exact legea sa fie aplicata diferit pentru categoriile de funcționari publici si salariații din unități bugetare. S-a ajuns la o aplicare discriminatorie a Legii nr. 142/1998, încălcându-se un drept fundamental, cel al egalității tuturor cetățenilor romani in fata legii, drept acordat si garantat de Constituția României, fiind nesocotite si încălcate si din Convenția Europeana a Drepturilor Omului prevederile art. 14 Cu atât mai mult, la data de 14 ianuarie 1999 Guvernul României emite Norma de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa publicat in Monitorul Oficial al României nr. 26 din 25 ianuarie 1999. Exista deci lege speciala in materie, exista norme de aplicare, dar acestea nu se respecta.
Faptul ca Legea nr.142/1998 și Legea nr.193/2006 prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masa si cadou fără sa stabilească obligativitatea acordării acestora in sarcina angajatorului, arată recurenții nu înseamnă in mod automat ca nu au dreptul la asemenea tichete deoarece la acordarea acestora se tine seama de caracterul si natura lor si anume ca masuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii si a unor condiții optime la locul de munca, având drept scop asigurarea hranei zilnice si compensarea unor cheltuieli suplimentare si nicidecum de caracterul facultativ al acestora. Pe de alta parte, atât timp cat se înscriu în categoria de salariați in sectorul bugetar si in același timp exista salariați in diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masa si cadou (de exemplu: diferiți funcționari publici, etc.) domenii care de fapt sunt finanțate ca si Ministerul Muncii de la bugetul de stat, înseamnă ca acordarea unor salariați din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar a unor asemenea tichete si neacordarea altor salariați din alte domenii, reprezintă in realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția sociala intre salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel disp. art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 Codul Muncii si art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare intre salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate si anume, sectorul bugetar. De fapt, acordarea acestor tichete in funcție de voința angajatorului si anume includerea sau nu a sumelor in bugetul de stat, constituie si o restrângere a dreptului la protecție sociala al reclamanților care nu se impune in condițiile in care nu exista nicio dovada ca o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar intr-o societate democratica, adică, sa fie determinata de o împrejurare care sa impună imperios luarea unei asemenea masuri. Mai mult chiar, prevederea acordării tichetelor in funcție de alocarea sau nu a unor sume de bani in buget in acest scop este disproporționala întrucât, este pur si simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, fie niciodată nu va aloca sumele respective in favoarea salariaților, fie va aloca după preferințe, sume, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie intre salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil. Prin urmare arată recurenții sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1 si urm. din Legea nr.142/1998, art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Codul Muncii, art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului art.1 si urm. din Legea 193/2006, pentru a pretinde c/valoarea tichetelor prevăzute de Legea nr. 193/2006, HG 1317/2006, Legea nr.417/2006, deoarece prin neîndeplinirea de către pârâții angajatori a acestei obligații, reclamanții au suportat un prejudiciu prin imposibilitatea de a beneficia de la data intrării in vigoare a dispozițiilor legale de aceste tichete.
Analizând argumentele aduse prin recurs, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente și dispozițiile art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Prin cererea introductivă de instanță, recurenții, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA JUDEȚEANĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B au solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă și tichetelor cadou pentru anii 2003, 2004, 2005, 2006, 2007 respectiv 2006, 2007 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății efectiv.
În motivare s-a susținut că în conformitate cu prev. Legii nr. 142/1998, Legii nr. 193/2006, salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană și de bilete de valoare sub forma tichetelor de masă, respectiv a tichetelor cadou, însă pârâții angajatori nu au acordat aceste drepturi deși sunt salariați ai sectorului bugetar, iar prin neacordare are loc o discriminare în raport cu celelalte categorii de salariați care încasează asemenea tichete.
Potrivit art. 1 din actul normativ evocat, respectiv Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori.
Tichetele de masă, statuează alineatul 2 al aceluiași articol, se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, bugetelor locale pentru unitățile bugetare și în limita bugetelor de venituri și cheltuielile aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
sub forma tichetelor de masă, se acordă dacă este întrunită condiția capacității angajatorului/autorității bugetare de a suporta costul tichetelor.
În speță, această condiție nu este întrunită, întrucât sumele pentru alocație nu au fost cuprinse în bugetul autorității în decursul anilor invocați pentru a exista "capacitatea cerută", nefiind astfel posibilă acordarea.
De altfel, aceasta este și poziția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum este relevată prin decizia nr. 14/2008 pronunțată în baza prev. art. 329.pr.civ.
Prin urmare, în situația dată, nefiind întrunită cerința cerută, în mod corect s-a reținut de prima instanță că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Desigur, se susține, că de vreme ce Legea nr.142/1998 și Legea nr.193/2006 prevede alocarea de sume sub forma tichetelor, atitudinea autorităților de a nu le acorda pe parcursul anilor constituie un refuz și o încălcarea a egalității în drepturi, în raport cu alți salariați din celelalte sectoare.
Atare susțineri nu pot fi primite. Din sintagma "pot primi"/pot utiliza" nu se poate deduce că legea stabilește o obligație a autorității de a acorda acest drept, ci doar instituie un drept opțional, a cărui existență este dependentă de posibilitatea financiară a angajatorului, respectiv în ceea ce privește aplicare la autoritățile bugetare finanțate de la bugetul de stat de prevederea unor sume cu această destinație. Așadar, în contextul dreptului opțional, nu se poate vorbi de un refuz, câtă vreme însăși existența acestui drept depinde de limitarea menționată.
Nici de o încălcare nu poate fi vorba întrucât plecând de la dependența dreptului invocat, se creează premisa unor situații juridice diferite. Ori, egalitatea de tratament, ca principiu, se impune, așa cum a statuat Curtea Constituțională, numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică. În ipoteza unor situații diferite, instituții diferite, cu bugete de venituri și cheltuieli distincte, situații determinate de factori precum cel mai sus arătat, tratamentul juridic diferite aplicat salariaților nu este de natură a crea discriminări între aceștia.
În fine, nici restul susținerilor nu pot fi reținute, întrucât măsura de protecție invocată se poate asigura doar în măsura în care nu s-ar respecta condiția ca sumele să cuprinse în buget.
Așadar, față de cele constatate, reținând că în cauză nu sunt întrunite cerințele cerute de prev. Legii nr. 142/1998, Legii nr.193/2006, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții-, - C, G, -, -, -, -, -, -, -, -, -,împotriva sentinței civile nr.3/CA din 13.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
2 ex./29.05.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Daniela Griga, Floarea Tămaș
