Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 67/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 67/
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.908/CA din 25.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "refuz soluționare cerere".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2010, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 ianuarie 2010, respectiv pentru astăzi 26 ianuarie 2010.
Curtea
Constată că prin sentința civilă nr. 908/25.10.2009 a Tribunalului Brașova fost respinsă acțiunea recurentei având ca obiect obligare a pârâtei SC" Furnizare Transilvania Sud" SA la emiterea unui răspuns și soluționarea efectivă a petiției nr. 278/08.-6571/03.09.2008.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Brașova reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 2708-6571 la data de -, reclamanta a solicitat pârâtei următoarele:
să-i facă, in concret, dovada calculului actualizării cu rata inflației la zi a sumei bănești ce i-a fost depusă in contul bancar, separat pentru fiecare din cele două hotărâri judecătorești, să-i facă dovada concretă a executării integrale atât a Sent. Civ. Nr. 2176/C/13.12.2006, in sumă de 133,45 lei cât și a Sent. Civilă nr. 65/AF/19.06.2006 in sumă de: 770 eur in echivalent lei, 1000 lei daune morale și 278,02 lei cheltuieli de judecată.La această cerere, pârâta a comunicat că, la data de -, in contul reclamantei s-a virat suma de 4156,05 lei in vederea executării solicitate,încheindu-se astfel achitarea sumelor restante.
Analizând conținutul sentințelor menționate anterior și răspunsul primit de reclamantă de la pârâtă, instanța constată că acțiunea acesteia este nefondată. Astfel, prin sentințele menționate, deși s-a stabilit in sarcina pârâtei obligația de a plăti reclamantei anumite sume de bani ( 133,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată prin Sent. Civilă nr. 2176/C/13.12.2006 a Tribunalului Brașov; 700 eur in echivalent lei la cursul de schimb valabil la data plății, 1000 lei daune morale 278,02 lei cheltuieli de judecată, prin Sent. Civilă nr. 65/AF/19.06.2006), nu s-a prevăzut actualizarea sumelor in raport cu rata inflației,așa încât pct. 1 din petiția reclamantei nici nu putea primi un răspuns favorabil, pârâta fiind ținută să execute sentințele așa cum au fost pronunțate.
Din răspunsul dat de pârâtă rezultă că reclamantei i-a fost virată suma de 4156,05 lei. Pârâta, potrivit celor două titluri, avea de achitat o sumă in lei in cuantum de 1411,47 lei și 770 eur. La data de -, cursul BNR pentru 1 eur a fost de 3,5570 lei, ceea ce înseamnă o obligație de plată a pârâtei de 2.738,89 lei ca echivalent al sumei de 770 eur. Rezultă, așadar, un total de 4150,36 lei, o sumă mai mică decât cea virată in contul reclamantei, de 4156,05 lei.
Cu privire la dovada virării efective a sumelor stabilite prin cele două sentințe, instanța de fond a reținut, pe de o parte, faptul că reclamanta avea posibilitatea consultării contului indicat pârâtei pentru virarea sumelor și că, pe de altă parte, pârâta a făcut dovada virării sumei prin extrasul aflat la fila 20 dosar. De altfel, cel de-al doilea punct din cererea reclamantei era o chestiune care ținea de executarea silită și nu reprezenta o nouă cerere pe care pârâta să nu o fi soluționat pentru a ne afla in una din situațiile prevăzute de art. 1 sau 2 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004.
Concluzionând, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei este nefondată. Pe cale de consecință, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva hotărârii primei instanțe a formulat recurs reclamanta iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că răspunsul pârâtei din data de 28.10.2008 a fost emis în afara termenului legal obligatoriu de 30 de zile, respectiv cu o depășire cu 42 zile a termenului legal și ca urmare a prescrierii create de acțiunea dedusă judecății. Pe de altă parte se arată că prin respectivul răspuns nu se aduce o rezolvare petițiilor sale ci doar sunt redate "absurdități" și se "folosește viclenia și minciuna".
În concluzie, în opinia recurentului prima instanță, cu ocazia rejudecării fondului, avea obligația de a "stopa abuzul procesual" și de a stabili în concret, vătămarea reclamantei prin soluționarea petiției sale în afara termenului legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, prin "refuz nejustificat de a soluționa o cerere" se înțelege "exprimarea explicită, cu exces de puteri, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".
În speță, prin cererea reclamantului înregistrată la intimată la data de 3.09.2008 se solicită a se răspunde la anumite întrebări legale de executarea unor titluri executorii constând în sentințe judecătorești.
Admițând că răspunsul intimatei din data de 16.10.2008 a fost emis cu încălcarea termenului de 30 de zile de la data depunerii cererii, curtea reține că soluția instanței de fond este legală întrucât interesul legal protejat de a asigura petiționarului primirea unui răspuns a fost atins, sub acest aspect cererea reclamantului rămâne fără obiect.
Cu toate acestea, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege prin primirea cu întârziere a răspunsului la solicitarea sa, reclamantul "poate solicita repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale".
În ceea ce privește primul aspect, cel al reparării pagubei, Curtea reține că prin cererea introductivă reclamantul nu a invocat și nici nu a indicat în concret, o anumită pagubă creată prin lipsa răspunsului intimatei. Cu toate acestea, instanța de fond a analizat modul în care intimata a executat obligațiile bănești cuprinse în hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii și a constatat că acestea au fost executate de bună voie și integral, iar reclamantul nu a fost prejudiciat în nici un fel.
În lipsa unui prejudiciu material efectiv în mod corect prima instanță a respins și petitul privind plata daunelor morale de 200 RON cu atât mai mult cu cât reclamantul, nici în acest caz, nu a indicat și nu a dovedit în concret suferințele morale pe care le-a suferit prin primirea cu întârziere a răspunsului la cererea adresată intimatei.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta, cu domiciliul în B,-, jud.B, împotriva sentinței civile nr 908/CA/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2010.
Președinte, Pt.- -aflată în concediu, semnează: Președinte instanță, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red: LB/02.02.2010
Dact: VP/11.02.2010 / 4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
