Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 810/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.810
Ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Barbă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcția Silvică A împotriva sentinței civile nr. 169/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - " " A și pârâții intimați Regia Națională a Pădurilor Romsilva B și Parcul Național, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei interesului în promovarea recursului și
văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcția Silvică A și Parcul A, solicitând obligarea pârâtului Parcul să elibereze avizul de funcționare pentru balastiera situată în localitatea în vederea exploatării nisipului și pietrișului.
În motivare a arătat că acest pârât a refuzat eliberarea avizului, refuz comunicat prin adresa nr.416/10.10.2007, întemeiat pe prevederile art.22 lit.d din nr.OG57/2007. Consideră reclamanta că refuzul este nejustificat deoarece exploatarea resurselor minerale regenerabile, respectiv nisip și pietriș este permisă conform nr.OUG105/2005 și nr.HG265/2006.
Prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 05.02.2008, reclamanta a arătat că renunță la judecată față de pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva B și Direcția Silvică A și solicită doar obligarea pârâtului Parcul în calitate de administrator a ariei e protejate conform art.8 alin.7 din nr.OG57/2007.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.169/5 februarie 2008, Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ precizată formulată de reclamanta - SRL, împotriva pârâtei Parcul, a obligat pârâta să elibereze reclamantei avizul de funcționare pentru balastiera situată în localitatea în vederea exploatării nisipului și pietrișului, a luat act de renunțare la judecată a reclamantei față de pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva B și Direcția Silvică A și a obligat pârâta Parcul să plătească reclamantei suma de 540 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat parțial, reținând că:
Reclamanta a deținut permisul de exploatare nr.8667/30.05.2007, eliberat de Agenția Națională pentru Resurse Minerale în vederea exploatării de nisipuri și pietrișuri în perimetrul temporar de exploatare situat în localitatea, județul A și cum permisul are perioadă de valabilitate 31.05.2007-30.05.2008, aceasta a inițiat procedurile pentru obținerea unui nou permis în vederea continuării activității.
Pentru obținerea unui nou permis de exploatare, reclamanta a solicitat în prealabil avizul administratorului arealului protejat, respectiv pârâtul Parcul care prin adresa nr.416/01.10.2007 (fila 11) comunică împrejurarea că activitatea solicitată de reclamantă, respectiv exploatarea nisipului și pietrișului din albia râului M nu se poate desfășura din acest perimetru, motivând că activitățile de exploatare a resurselor minerale neregenerabile se pot desfășura doar în zonele de dezvoltare durabilă a parcurilor naționale și e, iar albia minoră a râului M nu face parte din zona de dezvoltare durabilă a Parcului.
Potrivit comunicării Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (fila 7) se concluzionează că resursele de nisip și pietriș depuse în albia minoră a râului M sunt resurse regenerabile, rata de regenerare a acestora fiind dependentă de factorii reprezentând viteza curentului de apă, panta medie de 1 % și coeficientul de sinuozitate de 1,8.
În aceeași adresă s-a arătat că Agenției Naționale pentru Resurse Minerale a acordat în ultimii ani o serie de licențe de exploatare și permise temporare de exploatare a rezervelor de nisip și pietriș în perimetre clar stabilite și pentru volume de balast bine precizate, asigurându-se prin exploatare rațională a nisipului și pietrișului o scurgere normală a apelor mici și medii ale râului M, o protejare a eroziunii malurilor și o limitare a eroziunea în adâncime a văii. Se concluzionează că resursele de nisipuri și pietrișuri cantonate în albia râului M sunt formate prin acumularea aluvionară continuă și constituie depozite permanent regenerabile.
Față de aceste concluzii ale unei instituții specializate în domeniul resurselor minerale, refuzul pârâtului Parcul Național în calitate de administrator a arealului protejat de a acorda avizul de funcționare pentru balastiera situată în localitatea aparținând reclamantei, apare ca un refuz nejustificat, în sensul art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, deoarece în lipsa acestui aviz reclamanta nu poate obține permis de exploatare pentru continuarea activității de exploatare în cadrul balastierei ce o deține în comuna, județul
Constatând că materia primă exploatată de reclamantă face parte dintre resursele minerale regenerabile, instanța apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art.22 lit.d din nr.OG57/2007, potrivit căruia activitățile de exploatare a resurselor minerale neregenerabile, dacă această posibilitate este prevăzută în planul de management al parcului și dacă reprezintă o activitate tradițională se pot desfășura doar în zonele de dezvoltare durabile a parcurilor naționale și
Față de aceste considerente, instanța în baza art.18 din Legea nr.554/2004 a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă și a obligat pârâta Parcul, să-i elibereze avizul de funcționare pentru balastieră situată în localitatea, jud.A, în vederea exploatării nisipului și pietrișului.
Potrivit art.246 Cod procedură civilă, instanța a lua act de renunțarea la judecată a reclamantei față de pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva B și Direcția Silvică
În baza art.274 alin.3 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 540 lei cheltuieli de judecată parțială, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat, având în vedere valoarea pricinii și munca îndeplinită de reprezentantul reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcția Silvică, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii introductive a reclamantei.
În motivare, recurenta arată că reclamanta - SRL a solicitat eliberarea avizului de funcționare pentru balastiera situată în perimetrul Parcului.
Parcul reprezintă o arie protejată cu un regim juridic special guvernat de OUG nr.195/2005 modificată prin Legea nr.265/2006 și OUG nr.57/2007 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor e, a și a faunei sălbatice. Susținerile petentei se bazează pe art.52 alin.3 lit.e din OUG nr.95/2005 cu completările și modificările ulterioare din care reiese că este interzisă exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile naționale, rezervațiile e, rezervațiile științifice, monumentele naturii și din zonele de conservare specială ale parcurilor Parcul a luat ființă în anul 2005 și este în plin proces de reglementare. În acest sens, nu există încă un plan de management, termenul prevăzut pentru realizarea acestuia fiind în anul 2009. În consecință, administrarea ariei protejate se face în baza deciziilor Consiliului sau a directorului, în funcție de competență. Relevantă este și Hotărârea Consiliului nr.3 din 29.01.2007 care interzice în mod expres desfășurarea oricăror activități de exploatare a agregatelor minerale în interiorul Parcului. Această interdicție este prevăzută la art.2 din hotărârea. Având în vedere că termenul maxim prevăzut de legea contenciosului administrativ nr.554/2004 este de 6 luni de la data emiterii actului administrativ, consideră hotărârea ca fiind legală și validă.
Cererea de chemare în judecată se întemeiază pe faptul că activitatea petentei nu s-ar încadra în sfera de aplicare a actelor normative antemenționate și nici în sfera de aplicarea Hotărârii nr.3 a Consiliului științific. În interpretarea petentei, nisipurile și balastul nu constituie resurse minerale neregenerabile. În acest sens, se invocă pct.60, art.2 din OUG nr.195/2005 cu modificările și completările ulterioare, petenta arătând că resursele minerale neregenerabile sunt " minerale și combustibilii fosili". Textul completat al punctului 60 este "resurse e- totalitatea elementelor e ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile-minerale și combustibili fosili, regenerabile- apă, aer, sol, floră, faună sălbatică, inclusiv cele inepuizabile-energie solară, eoliană, geotermală și a valurilor". Legiuitorul precizează și resursele e considerate regenerabile, respectiv apă. aer, sol, floră, faună sălbatică. În acest sens, consideră că nisipurile și pietrișurile se încadrează în sfera resurselor neregenerabile. de nisip și pietriș se formează în cursul a sute de ani., combustibilii fosili se formează în decursul a mii de ani. Tocmai datorită perioadei de timp foarte lungi, aceste materiale sunt considerate neregenerabile.
Reclamanta-recuentă - " " A și pârâții intimați Regia Națională a Pădurilor Romsilva B și Parcul Național, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând excepția lipsei interesului invocată din oficiu,Curtea de Apel constată următoarele:
Prin sentința civilă recurată, având nr. 169/5.02.2008, Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamanta " " în contradictoriu cu pârâtul Parcul " ".
Totodată, instanța de fond a luat act - prin hotărârea recurată - de renunțarea reclamantei la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtele Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și Direcția Silvică
Curtea reține, așadar, că în fața instanței de fond reclamanta a arătat - prin precizarea de la termenul din 5.02.2008 (atașată la filele 4346 dosar) - că chemarea în judecată a pârâtelor Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și Direcția Silvică
În aceste condiții, Curtea constată că recursul formulat de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este lipsit de interes, de vreme ce instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantei la chemarea în judecată a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, autoritate care nu a fost obligată prin această sentință civilă la emiterea avizului solicitat de reclamantă prin acțiune.
Instanța amintește că existența interesului este o condiție necesară promovării unei cereri în justiție, astfel cum impune implicit art.109 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - conform căruia "oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente" - și art. 111 Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept."
În judecarea prezentului recurs, Curtea reține că solicitarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva de respingere a acțiunii ca nefondată este lipsită de interes, de vreme ce instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantei la chemarea în judecată a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, iar această autoritate nu a fost obligată prin sentința civilă recurată la emiterea avizului solicitat de reclamantă prin acțiune.
Curtea subliniază că - potrivit cererii de recurs - pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva nu a înțeles să formuleze recursul în calitate de reprezentantă a instituției obligate prin hotărârea recurată la emiterea avizului solicitat de reclamantă, respectiv în numele Parcului " ".
Dimpotrivă, din cererea de recurs rezultă că recurenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a înțeles să formuleze recursul în nume propriu.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că este lipsit de interes recursul formulat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică A, împotriva sentinței civile nr. 169/5.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, urmând a fi respins cu această motivare, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga pârâta recurentă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamanta " " în recurs, respectiv la plata sumei de 2975 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică A, împotriva sentinței civile nr. 169/5.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă pârâta recurentă Regia Națională a Pădurilor Romsilva la plata sumei de 2975 lei către reclamanta " ", cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.-6.10.2008
tehnored. /7.10.2008/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Judecător:
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Chiu Mircea Ionel, Barbă
