Contestație act administrativ fiscal. Decizia 823/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--17.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.823
Ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Barbă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurenta - Expediții SA împotriva sentinței civile nr.519/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, pentru intimată se prezintă consilier juridic.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea T, care se comunică cu avocata reclamantei.
Avocata reclamantei depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța seria - nr.00049 din data de 09.09.2008 reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 700 lei și chitanța seria --14 Nr.- din 13.06.2008 reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantei recurente- solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunilor din dosarele conexate, astfel cum au fost formulate, respectiv admiterea acțiunii inițiale înregistrate sub nr-, cu cheltuieli de judecată atât în fața primei instanțe, cât și în recurs.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, pentru motivele din întâmpinare.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanta - Expediții SA Tac hemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând anularea Deciziei nr.192/59/05.04.2007 privind soluționarea contestației nr.3765/1/18.01.2007 și anularea Deciziei de impunere nr.753 nr.753/20.11.2006 privind suma de 237.108 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare pentru perioada 01.11.2002-30.09.2005.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat rambursarea TVA, motiv pentru care inspectorii din cadrul au efectuat o inspecție fiscală parțială, în urma controlului calculându-se în sarcina societății un TVA colectat în sumă de 237.108 lei, pentru motivul că nu s-a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare, fără însa a se preciza ce documente nu au fost prezentate. Suma respectiva a fost calculată conform anexei 6 din Raportul de inspecție fiscală.
Reclamanta a învederat instanței de judecată că așa cum a arătat prin contestația formulată la organul fiscal, în anexa 6 la Raportul de inspecție fiscala nu se precizează ce documente nu au fost prezentate - separat pentru transporturile externe aferente bunurilor importate și pentru transporturile externe aferente bunurilor exportate, astfel în speță fiind vorba doar despre neprezentarea unor Declarații vamale de import pentru transporturile externe aferente bunurilor importate. S-a arătat că potrivit dispozițiilor 1846/2003 art. 6 alin. 6 lit. a și art. 7 alin. 1 lit. a - pentru transporturile externe aferente bunurilor exportate și importate după data de 01.01.2004 se aplică scutirea de TVA, iar o parte din clienții societății au refuzat să transmită o copie a Declarațiilor vamale de import.
Față de aceste considerente, reclamanta a subliniat că în speța sunt incidente dispozițiile art. 1 alin 4 din 1846/2003 potrivit cărora "în situația în care din motive independente de voința furnizorului sau prestatorului nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute în prezentele instrucțiuni, scutirea de TVA se poate aplica dacă exista alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii", astfel acesteia i s-au solicitat documente în plus față de prevederile legale, declarația vamală de import nefiind prevăzută ca document justificativ în incident.
De asemenea, s-a mai subliniat că n plus, în multe situații, raporturile contractuale ale societății au fost cu case de expediție, facturile de transport fiind achitate de către acestea, reclamanta neavând raporturi directe cu importatorul și fiind deci în imposibilitate de a intra în posesia Declarațiilor vamale de import.
Față de controlul efectuat - s-au prezentat contractele încheiate cu unitatea importatoare, copie după carnetul și documentele de transport internațional din care rezultă realizarea transportului extern, iar aprecierea organului de control, menținută și prin decizia atacată potrivit căreia transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor, este greșită, deoarece potrivit art. 143 alin 1 lit. d din legea 571/2003 "sunt scutite de TVA transporturile, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare și nu faptul că transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare, astfel că nimeni nu poate adaugă la lege.
Reclamanta a mai arătat că în speța este vorba despre un serviciu al cărei contravaloare este facturată înainte de ajungerea transportului în vama - pentru ca facturile să poată fi prezentate la vamă - iar includerea/neincluderea acestei valori în baza de impunere este de competența organului vamal.
S-a învederat instanței că legiuitorul a precizat ca sunt scutite de TVA transporturile aferente mărfurilor de import a căror contravaloare este inclusa în baza de impozitare și a eliminat Declarațiile Vamale de Import ca document necesar justificativ, cu scopul de a verifica evidentele în acest sens, ce se regăsesc la Direcțiile Regionale Vamale, conform art. 76-78 din Legea 141/1997 și conform 1846/2003 art. 7 alin. 1 lit. a s-a eliminat dispoziția din nr.HG 598/2002 privind obligația justificării scutirii de TVA și cu Declarațiile vamale de import. Astfel, reclamanta a subliniat că atât prin decizia de impunere, cât și prin decizia nr. 192/59/05.04.2007 intimata a încălcat normele legale incidente în speță, aspect la care se adaugă și faptul că în ciuda dispozițiilor art. 181 alin 4 din Codul d e procedură fiscală modificat, Decizia nr. 192/59/05.04.2007 nu conține în dispozitiv termenul în care poate fi atacată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosarul nr- la data de 10.05.2007 reclamanta - EXPEDIȚII SA Tac hemat în judecată pe pârâta T solicitând să se dispună anularea Deciziei nr. 194/60/06.04.2007, în parte, privind soluționarea contestației nr. 3765/2/18.01.2007 și anularea Deciziei de impunere nr.767/20.11.2006 privind suma de 48.706 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare pentru perioada 01.10.2005-31.12.2005.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat rambursarea TVA, motiv pentru care inspectori din cadrul au efectuat o inspecție fiscală parțială, în urma controlului calculându-se în sarcina societății un TVA colectat în suma de 51.256 lei, pentru motivul că nu s-a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare, fără însa a se preciza ce documente nu au fost prezentate. Suma respectiva a fost calculată conform anexei 6 din Raportul de inspecție fiscală.
În drept și în dezvoltarea motivelor acțiunii s-au prezentat de către reclamantă aceleași argumente prezentate și în dosarul nr-.
În ambele cereri, în dosarul nr- și în dosarul cu nr-, reclamanta a solicitat în probațiune încuviințarea unei expertize judiciare specialitatea contabilitate și a atașat cererilor de chemare în judecată actele despre care a făcut vorbire în fiecare dintre acțiuni.
La data de 30.05.2007 în dosarul nr-, respectiv la data de 22 mai 2007 în dosarul nr-, pârâta Tad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamantă ca fiind neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a înscrisurilor întocmite de către organele fiscale în procedura prealabilă.
La termenul de judecată din 12 iunie 2007, în ambele dosare, la cererea reprezentantei reclamantei instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile, rapoartele de expertiză au fost întocmite de expert contabil Prof. Dr. în dosar nr-, aflat la filele 232 - 259 dosar și de expert contabil în dosar nr- aflat la filele 62-73 din dosar.
La raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil, pârâta Taf ormulat obiecțiuni, aflate la filele 86-90din dosar, obiecțiuni ce au fost soluționate de același expert prin răspunsul aflat la filele 93-96 din dosarul nr-.
Cu privire la raportul de expertiză efectuat de către Prof. Dr. reclamanta a depus obiecțiuni, aflate la fila 280 din dosarul nr-, la care expertul a răspuns conform notelor aflate la filele 283-284 din dosarul nr-.
La termenul de judecată din 6 mai 2008 s-a dispus conexarea dosarului cu nr- la dosarul nr-, în baza dispozițiilor art.164 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.519/10 iunie 2008 Tribunalul Timișa respinge acțiunea formulată de pe reclamanta - EXPEDIȚII SA T, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, în dosarul nr- și în dosarul conexat cu nr- și a admis cererea formulată de Prof. Dr., expert contabil în cauză și obligă reclamanta la plata către Prof. Dr. a diferenței de 3.000 lei onorariu raport de expertiză, reținând cu privire la dosarul nr-, organele de control din cadrul pârâtei au stabilit în sarcina societății reclamante TVA colectat în suma de 237.108 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, aferentă perioadei 01.11.2002-30.09.2005, pentru motivul că reclamanta nu a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare. Suma respectivă a fost calculată conform anexei 6 din Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 16.11.2006, aflat la filele 21-36 din dosar nr-.
În baza raportului de inspecție fiscală s-a întocmit decizia de impunere fiscală nr. 753/20.11.2006 aflată la filele 17-20 din dosar nr-, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat contestație în procedură administrativă, soluționată prin Decizia nr. 192/59/05.04.2007 emisă de pârâta DGFP T, aflată la filele 7-10 din dosar.
Prin decizia nr. 192/59/05.04.2007, pârâta a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 237.108 lei RON reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, aferentă perioadei 01.11.2002-30.09.2005.
Cu privire la dosarul conexat cu nr- organele de control din cadrul pârâtei au stabilit în sarcina societății reclamante TVA colectat în suma de 51.256 lei reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, aferentă perioadei 01.10.2005-31.12.2005, pentru motivul că reclamanta nu a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare. Suma respectivă a fost calculată conform anexei 6 din Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 17.11.2006, aflat la filele 20-29 din dosar nr-.
În baza raportului de inspecție fiscală s-a întocmit decizia de impunere fiscală nr. 767/20.11.2006 aflată la filele 17-19 din dosar nr-, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat contestație în procedură administrativă, soluționată prin Decizia nr. 194/60/06.04.2007 emisă de pârâta DGFP T, aflată la filele 7-10 din dosar.
Prin decizia nr. 194/60/06.04.2007, pârâta a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 48.706 lei RON reprezentând TVA colectată și respinsă la rambursare, aferentă perioadei 01.10.2005-31.12.2005.
Pârâta Tar espins cererea reclamantei privind rambursarea sumelor solicitate, potrivit argumentelor ambelor decizii precizate supra, pe considerentul că societatea nu a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare.
Raportat la probațiunea administrată instanța constată:
Prin concluziile sale, expertul contabil ( în dosarul nr- ) a arătat că actele necesare pe care transportatorul este obligat să le prezinte organului de control pentru justificarea scutirii de TVA, pentru transportul internațional al mărfurilor sunt cele prevăzute de art. 7 alin. 1 lit. a din anexa nr. 1846/2003, respectiv: contractul încheiat cu importatorul, cu casa de expediție sau furnizorul extern; copie de pe carnetul sau documentul de tranzit comunitar T și documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile importate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție. Întrucât a prezentat aceste acte organului de control fiscal, expertul a arătat că reclamanta în calitate de transportator a justificat scutirea de TVA, taxă pe care organul de control este obligat să o ia în considerare la stabilirea sumei de rambursat.
Prof. Dr. a concluzionat în raportul de expertiză pe care l-a efectuat în dosar nr-, în sensul că modul de calcul aplicat pentru restituirea TVA de către organul fiscal a fost corect interpretat și aplicat, reclamanta n-a pus la dispoziția organului fiscal pe perioada efectuării controlului fiscal toate documentele prevăzute de lege pentru scutirile solicitate de TVA și în unele cazuri nici documentele care fac dovada efectuării transporturilor pentru care s-au emis facturile pentru care aceasta a cerut restituirea de TVA.
Instanța în soluționarea cauzei de față, dosar nr- plus dosarul conexat nr-, își însușește concluziile acestui din urmă raport de expertiză efectuat de către Prof. Dr., înlăturând concluziile celuilalt raport de expertiză având în vedere cele ce urmează.
Reclamanta - EXPEDIȚII SA T are ca principal obiect de activitate transportul intern și internațional de mărfuri.
Văzând această situație de fapt, în drept se constată:
Conform art.143 alin.1 lit. d) din Codul fiscal, sunt scutite de TVA transportul, prestările de servicii accesorii transportului dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139.
Potrivit art.139 alin.1 și 2 din Codul fiscal baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituită din valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislației vamale în vigoare, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele și alte taxe, exclusiv TVA, datorate pentru importul de bunuri. Se cuprind de asemenea în baza de impozitare cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România.
Din aceste dispoziții legale rezultă că scutirea de la plata TVA pentru activitatea de transport internațional de mărfuri este condiționată de dovada includerii contravalorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate.
În speță fiind vorba despre o activitate de transport internaționale rutier de mărfuri, documentele necesare scutirii de TVA erau prevăzute de art.7 alin.1 din nr. 1846/2003,pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri, prevăzute la art.143 alin.1 și la art.144 alin.1 din Codul fiscal (în vigoare la momentul efectuării operațiunilor de transport în privința cărora s-a solicitat scutirea de la plata TVA)
Conform art. 7 alin. 1 lit. a din Instrucțiunile de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri, aprobate prin nr. 1846/2003, pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr.571/2003, scutirea de TVA prevăzută la art.143 alin.1 lit. d), se justifică de transportatori în funcție de tipul transportului astfel: în cazul transportului auto, cu următoarele documente: contractul încheiat cu importatorul sau, după caz, cu casa de expediție ori cu furnizorul din străinătate, copie de pe carnetul sau de pe documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile transportate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție.
Totodată, art.1 alin.4 din Instrucțiunile de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri, aprobate prin nr. 1846/2003, prevede că în situația în care, din cauze independente de voința furnizorului sau prestatorului, nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute de prezentele instrucțiuni, scutirea de TVA se poate aplica dacă există alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii.
În speță, instanța constată că - EXPEDIȚII SA Tap rezentat organelor fiscale, cât și experților contabili în cele două dosare din cauza de față, ( dosar nr- și dosarul conexat cu nr- ), actele prevăzute de art. 7 alin. 1 lit. a din Instrucțiunile citate, sau acte similare, în condițiile prevăzute de art.1 alin.4 din același act normativ.
Însă, aceste acte, deși au dovedit efectuarea transportului internațional de mărfuri, deci realitatea operațiunii pentru care se solicită scutirea de TVA, nu conțin informații de natură a dovedi că valoarea transportului a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate, astfel cum impune art.143 alin.1 lit. d) din Codul fiscal.
Se mai constată, de asemenea, că art.1 alin.4 din Instrucțiuni nu limitează posibilitatea dovezii prin indicarea strictă a actelor care trebuie depuse, permițând transportatorului care solicită scutirea de la plata TVA să depusă orice fel de acte care sunt susceptibile să ateste că valoarea transportului a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.
Instanța apreciază că dovada includerii valorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate este esențială în stabilirea dreptului - EXPEDIȚII SA T de a beneficia de scutirea de la plata TVA pentru activitatea de transport respectivă.
Această condiție este stabilită clar de art.143 alin.1 lit. d) din Codul fiscal, iar la art. 7 alin. 1 lit. a din Instrucțiunile de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri, aprobate prin nr. 1846/2003 se prevede de asemenea că scutirea de TVA se justifică de transportatori pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă potrivit prevederilor art.139 din Codul fiscal.
Așadar, din chiar textul art. 7 alin. 1 lit. a din Instrucțiunile aprobate prin nr. 1846/2003 rezultă că scutirea respectivă este aplicabilă pentru transportul de mărfuri importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă, ceea ce impune dovedirea acestei împrejurări, respectiv a includerii valorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate.
În privința sarcinii probei acestei împrejurări, instanța reține că art. 7 alin. 1 lit. a din Instrucțiunile aprobate prin nr. 1846/2003 stabilește că scutirea de TVA se justifică de transportatori, reglementare din care rezultă obligația transportatorului de a dovedi că sunt întrunite condițiile necesare pentru acordarea scutirii de la plata TVA.
Date fiind aceste considerente, instanța apreciază că - EXPEDIȚII SA nu poate beneficia de scutirea de la plata TVA pentru facturile invocate în actele fiscale contestate în dosarele de față (dosarul nr- și în dosarul conexat cu nr-), din cuprinsul cărora nerezultând includerea valorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate.
În același sens de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale este conturată deja și practică judiciară ( Decizia civilă nr.1189/13.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- cu privire la aceleași părți și același cadru legal aplicabil).
Se înlătură concluziile depuse de către expertul contabil observând faptul că acesta din urmă interpretează legea aplicabilă unei spețe deduse judecății depășindu-și astfel competențele raportat la analiza impusă prin obiective, dar și specificul cauzei.
Pentru considerentele arătate și având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de către expert contabil Prof. Dr., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în baza dispozițiilor art. 1, art.8 alin.1, art.18 alin.1. din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu prevederile de art. 7 alin. 1 lit. a din anexa nr. 1846/2003, instanța va respinge acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată și în dosarul nr-, precum și în dosarul conexat cu nr-, menținând ca legale și temeinice actele administrativ - fiscale atacate în ambele dosare.
Constatând faptul că, pentru termenul de amânare a pronunțării, Prof. Dr. a depus solicitare de reanalizare a onorariului său, raportat la faptul că actele verificate pentru efectuarea raportului de expertiză vizând perioada supusă controlului fiscal 01.11.2002-30.09.2005 i-au solicitat o perioadă de 300 de ore de muncă complexă, fiind solicitat inițial de către expert onorariul de 13.695 lei RON din care, potrivit Încheierii de ședință din data de 15.01.2008 aflată la fila 260 din dosarul nr-, instanța a încuviințat numai suma de 5.000 lei, achitată de reclamantă, raportat la prevederile art. 202 alin.2 și art.213 alin.2 Cod procedură civilă, instanța va încuviința cererea formulată de expert în parte, respectiv fixând cuantumul final al lucrării la suma de 8.000 lei, din care s-au achitat 5.000 lei ( fila 228 dosar nr- - Ordin de plată pentru suma de 500 lei și fila 262 dosar nr- - Ordin de plată pentru suma de 4.500 lei ), va obliga reclamanta la plata către Prof. Dr. a diferenței de 3.000 lei.
Împotriva acestei hotărârii, reclamanta - " Expediții" SA a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunilor din dosarele conexate astfel cum au fost formulate.
În motivarea recursului reclamanta, a arătat că societatea a solicitat rambursarea TVA, motiv pentru care inspectori din cadrul au efectuat o inspecție fiscală parțială, în urma controlului calculându-se în sarcina societății un TVA colectat în sumă de 51.256 lei aferent perioadei 01.10.2005-31.12.2005 și respectiv în sumă de 251.824 aferent perioadei 01.11.2002-30.09.2005, pentru motivul că nu s-a justificat scutirea de TVA cu drept de deducere aferentă prestațiilor de transport internațional cu documentele prevăzute de legislația în vigoare, fără însă a se preciza ce documente nu au fost prezentate. Suma respectivă a fost calculată conform anexei 6 din Raportul de inspecție fiscală.
Potrivit dispozițiile 1846/2003 art.6 alin.6 lit.a și art.7 alin.1 lit.a pentru transporturile externe aferente bunurilor exportate și importate după data de 01.01.2004 se aplică scutirea de TVA. O parte din clienții societății au refuzat totuși să transmită o copie a Declarațiilor vamale de import.
Consideră, de asemenea că în speță sunt incidente dispozițiile art.1 alin.4 din 1846/2003 potrivit cărora "în situația în care din motive independente de voința furnizorului sau prestatorului nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute în prezentele instrucțiunii, scutirea de TVA se poate aplica dacă există alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii, or societății i-au fost solicitate documente în plus față de prevederile legale, declarația vamală de import nefiind prevăzută ca documente justificativ în incident.
Consideră greșită aprecierea organului de control, potrivit căreia transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor, deoarece potrivit art.143 alin.1 lit.d din Legea nr.571/2003 "sunt scutite de TVA transporturile, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare, și nu faptul că transportatorul trebuie să justifice că valoarea prestației a fost inclusă în baza de impozitare, nimeni nu poate adăuga la lege.
În speță este vorbă despre un serviciu al cărei contravaloare este facturată înainte de ajungerea transportului în vamă, pentru ca facturile să poată fi prezentate la vamă, iar includerea/neincluderea acestei valori în baza de impunere este de competența organului vamal.
Legiuitorul a precizat că sunt scutite de TVA transporturile aferente mărfurilor de import a căror contravaloare este inclusă în baza de impozitare și a eliminat Declarațiile Vamale de Import ca document necesar justificativ, cu scopul de a verifica evidențele în acest sens, ce se regăsesc la Direcțiile Regionale Vamale. În acest sens sunt incidente dispozițiile art.76-78 din Legea nr.141/1997.
Coroborând aceste dispoziții legale reiese că transportatorul nu datorează TVA nici în cazul în care importatorul nu a inclus contravaloarea transportului în vaza de impozitare în vamă, pentru că acel TVA s-ar achita în vamă de către importator și nu este legal să se colecteze de la transportator.
Mai mult, prin 1846/2003 art.7 alin.1 lit.a s-a eliminat dispoziția din HG nr.598/2002 privind obligația justificării scutirii de TVA și cu Declarațiile vamale de import.
De asemenea, reclamanta a prezentat organului de control fiscal toate actele ce potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 lit.a din 1846/2003 trebuie prezentate în vederea acordării de TVA, astfel încât organul de control trebuia să le ia în considerare la stabilirea sumei de rambursat.
Raportorul de expertiză întocmit în cauză de expertul concluzionează că reclamanta este îndreptățită a beneficia de scutirea de TVA și implicit la rambursarea TVA solicitată, stabilind suma ce urmează a fi rambursată la 26.903 lei cu majorări, indicând totodată și facturile fiscale pentru care reclamanta este îndreptățită la această rambursare. Motivul pentru care există diferență între suma solicitată de reclamantă inițial prin acțiunea introductivă în dosarul nr.3759/30/20+07 al Tribunalului Timiș și cea stabilită de expert, este că, la data efectuării expertizei reclamanta încasase diferența de TVA până la suma solicitată de la beneficiarii pentru care efectuase acele transporturi, emițând în acest sens noi facturi.
Astfel, expertului i-au fost puse la dispoziție facturile pentru care s-a încasat TVA și ca atare, acestea nu au mai fost incluse în calculul final. Expertul a făcut o notă despre aceste facturi în actele anexate raportului de expertiză, arătând că din tabelul intitulat "Situația facturilor de transport internațional de marfă pentru care nu s-a făcut dovada" ce face parte integrantă din Raportul de inspecție fiscală, "din pozițiile acestui tabel": s-au tăiat pozițiile pentru care s-au colectat ulterior TVA, s-a menționat la două poziții "Restituit Contestație"
Din concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul se arată că "modul de calcul pentru restituirea TVA a fost neîntemeiat atât din punct de vedere al legislației, pârâta T nerespectând 1846/2003, argumentând în cuprinsul raportului de expertiză care sunt documentele expres și limitativ prevăzute de lege spre a fi prezentate la control în vederea justificării deducerii TVA, documente pe care reclamanta le-a prezentat la controlul fiscal.
Reclamanta apreciază că atât în ceea ce privește Decizia de ne.767/20.11.2006, cât și Decizia de nr.753/20.11.2006 normele legale trebuie aplicate unitar, astfel încât scutirea cu drept de deducere a TVA este întemeiată.
Referitor la fondul cauzei, reclamanta precizează că prin 1846 " nu i se cerere transportatorului să dovedească el însuși includerea valorii prestației sale în baza de impozitare a bunurilor transportate", și mai mult, din documentele enumerate de cele două texte legale nu reiese că transportatorul trebuie să depună spre justificare declarațiile vamale de import ori alte documente din care să reiasă că valoarea transportului este cuprinsă în valoarea în vamă a mărfurilor.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei " Expediții" prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Societatea reclamantă " Expediții" a contestat actul fiscal prin care s-a respins de către organele fiscale cererea de restituire a taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 237.108 RON, aferentă perioadei 1.11.2002-30.09.2005.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Tar espins această cerere, cu motivarea că o serie de facturi - care atestau efectuarea de către " Expediții" a unor transporturi internaționale de mărfuri în perioada controlată - nu conțineau suficiente informații pentru a dovedi includerea în baza de impozitare a mărfurilor importate sau exportate a contravalorii transportului, aceasta fiind o condiție pentru ca societatea reclamantă să beneficieze de scutire de la plata taxei pe valoarea adăugată aferentă acestor transporturi, cu dreptul deducerii acestei taxe.
Examinând această problemă litigioasă, Curtea reține, în primul rând, că " Expediții" are ca principal obiect de activitate transportul intern și internațional de mărfuri.
Conform art. 143 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, privind Codul fiscal, astfel cum era în vigoare perioada anterioară datei de 30.09.2005, "sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată-transportul, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor,dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate, potrivit art. 139".
Potrivit art. 139 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, privind Codul fiscal, astfel cum era în vigoare în perioada anterioară datei de 30.09.2005, "baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituită din valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislației vamale în vigoare, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele și alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorate pentru importul de bunuri.
(2)Se cuprind, de asemenea, în baza de impozitare cheltuielile accesoriiprecumcomisioanele,cheltuielile deambalare,transportși asigurare care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită conform alin. (1). Primul loc de destinație a bunurilor îl reprezintă destinația stipulată în documentul de transport sau orice alt document însoțitor al bunurilor, când acestea intră în România."
Din aceste dispoziții legale, rezultă că scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru activitatea de transport internațional de mărfuri este condiționată de dovada includerii contravalorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate.
În speță, fiind vorba despre o activitate de transport internațional rutier de mărfuri, documentele necesare scutirii de taxa pe valoarea adăugată erau prevăzute de art. 7 alin. 1 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846 din 22 decembrie 2003, pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri, prevăzute la art. 143 alin. (1) și la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, (ordin publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 10 din 8 ianuarie 2004 și abrogat prin art. 2 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2222 din 22 decembrie 2006, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1043 din 29 decembrie 2006), care era în vigoare la momentul efectuării operațiunilor de transport în privința cărora s-a solicitat scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.
Conform art. 7 alin. 1 lit. a) din Instrucțiunile de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846/2003, "pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 571/2003, scutirea de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. d) din aceeași lege, se justifică de transportatori, respectiv de casele de expediție, în funcție de tipul transportului, astfel:
a) în cazul transportului auto, cu următoarele documente: contractul încheiat cu importatorul sau, după caz, cu casa de expediție ori cu furnizorul din străinătate, copie de pe carnetul sau de pe documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile transportate provin din import sau copie de pe acesta pentru casele de expediție;"
Totodată, art. 1 alin. 4 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846/2003 prevede că "în situația în care, din cauze independente de voința furnizorului sau prestatorului, nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute de prezentele instrucțiuni, scutirea de taxă pe valoarea adăugată se poate aplica dacă există alte documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii."
În speță, Curtea observă că " Expediții" a prezentat, atât organelor fiscale, cât și expertului contabil care a efectuat expertiza administrată în prezenta cauză, actele prevăzute de art. 7 alin. 1 din Instrucțiunile citate, sau acte similare, în condițiile prevăzute de art. art. 1 alin. 4 din același act normativ.
Curtea constată, însă, că aceste acte - deși au dovedit efectuarea transportului internațional de mărfuri, deci realitatea operațiunii pentru care se solicită scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată - nu conțin informații de natură a dovedi că valoarea transportului a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate, astfel cum impune art. 143 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
Curtea constată, de asemenea, că art. 1 alin. 4 din Instrucțiuni nu limitează posibilitatea dovezii prin indicarea strictă a actelor care trebuie depuse, permițând transportatorului care solicită scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată să depună orice fel de acte care sunt susceptibile să ateste că valoarea transportului a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.
Or, în această privință, Curtea apreciază că dovada includerii valorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate este esențială în stabilirea dreptului " Expediții" de a beneficia de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru activitatea de transport respectivă.
Această condiție este stabilită clar de art. 143 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, iar art. 7 alin. 1 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846/2003 prevede, de asemenea, că "scutirea de taxă pe valoarea adăugată - se justifică de transportatori", "pentru transportul mărfurilor importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamăpotrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 571/2003".
Așadar, din chiar textul art. 7 alin. 1 din Instrucțiunile citate rezultă că scutirea respectivă este aplicabilă pentru transportul mărfurilor importate "a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă", ceea ce impune dovedirea acestei împrejurări, respectiv a includerii valorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate.
În privința sarcinii probei acestei împrejurări, Curtea reține că art. 7 alin. 1 Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846/2003 stabilește, de asemenea, că "scutirea de taxă pe valoarea adăugată - se justifică de transportatori", reglementare din care rezultă obligația transportatorului de a dovedi că sunt întrunite condițiile necesare pentru acordarea scutirii de la plata taxei pe valoarea adăugată.
Date fiind aceste considerente, Curtea apreciază că " Expediții" nu poate benefica de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru facturile invocate în actul fiscal contestat și din cuprinsul cărora nu rezultă includerea valorii transportului în baza de impozitare a bunurilor importate.
Curtea nu poate reține că această probă este imposibilă, de vreme ce " Expediții" a putut face dovada aceasta în privința celorlalte transporturi internaționale de mărfuri pentru care a beneficiat de scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată chiar pentru perioada discutată în prezenta cauză, aspect constatat și de organele fiscale în actele de control.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de reclamanta " Expediții" împotriva sentinței civile nr. 519/CA/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta " Expediții" împotriva sentinței civile nr. 519/CA/10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.-22.09.2008
tehnored. - 12.09.2008; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Chiu Mircea Ionel, Barbă
