Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 815/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 815
Ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Barbă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți, împotriva sentinței civile nr.482/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Direcția Județeană de Statistică C-S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici-Legea nr.188/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru reclamanții lipsă se prezintă mandatar, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, mandatara reclamanților depune la dosar împuternicire și practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara reclamanților, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii reclamanților și obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea alocației individuale de hrană acordată sub forma tichetelor de masă.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică C-, solicitând obligarea acestora în solidar la acordarea și plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea alocației individuale de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, pentru perioada decembrie 2004-ianuarie 2008, sume de bani ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației, sau dobânda de referință a BNR, până la data efectuării plății și majorări de întârziere calculate de la data când trebuiau plătite sumele de bani până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că sunt funcționari publici și angajați cu contract individual de muncă la Direcția Județeană de Statistică C- De asemenea au susținut că în art. 20 din OUG 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, în vigoare în perioada 08.12.2000-02.03.2001, s-a prevăzut în mod expres: "Funcționarii publici beneficiază de tichete de masă", iar temeiul legal al dreptului lor la plata alocației individuale de hrană îl constituie art.1 alin.1 din Legea 142/1998. De asemenea reclamanții au susținut că Legea 142/1998 produce o discriminare între diferitele categorii de salariați ai unităților economice și din sectorul bugetar, și chiar în cadrul aceleiași instituții din sectorul bugetar. Această aplicare discriminatorie contravine prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Prin întâmpinare, pârâtul Institutul Național de Statistică a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de faptul că Direcția Județeană de Statistică la care sunt angajați reclamanții are personalitate juridică și obligația de plată a drepturilor salariale. De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, față de dispozițiile art.166 alin.1 din Codul muncii, susținând că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris pentru perioada 1.12.2004 - 31.12.2004, față de faptul că acțiunea s-a introdus la data de 15.01.2008. În ceea ce-l privește pe reclamantul, pârâta a susținut că acesta fiind funcționar public, competența de soluționare a cererii sale aparține instanței de contencios administrativ. În ceea ce-i privește pe reclamanții funcționari publici, pârâta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, față de dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004. Pârâta a invocat de asemenea și excepția netimbrării acțiunii față de dispozițiile Legii 146/1997.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca netemeinică, nefondată și insuficient motivată în drept. Astfel, pârâta a susținut că în conformitate cu art.1 alin.1 din Legea 142/1998, doar angajații cu contract individual de muncă pot primi alocați individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. De asemenea a învederat instanței faptul că OUG 245/2000 a fost abrogat prin OUG 33/2001. Pârâta a susținut și faptul că în cauză nu poate fi vorba de discriminare, fiind vorba de situații diferite, determinate de factori obiectivi. În plus, prin acordare contravalorii acestor tichete s-ar crea o discriminare, deoarece tichetele pot fi folosite doar pentru achitarea mesei sau achiziționarea de produse alimentare. În ceea ce privește actualizarea acestor sume pârâta a susținut că aceasta se poate acorda cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S a formulat de asemenea întâmpinare în cauză prin care a invocat aceleași excepții ca și pârâtul Institutul Național de Statistică, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică, nefondată și insuficient motivată în drept.
Prin sentința civilă nr.482/16.04.2008 Tribunalul C-S a admis excepțiilelipsei calității procesuale pasive a pârâtei Institutul Național de Statistică, prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 1.12.2004 - 31.12.2004, a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile, a netimbrării acțiunii,și a respins acțiuneaformulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S, ca neîntemeiată pentru perioada 01.01.2005 - 01.01.2008, a respins acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S, ca prescrisă pentru perioada 01.12.2004 - 31.12.2004 și s-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Institutului Național de Statistică, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea alocației individuale de hrană acordată sub forma tichetelor de masă pe perioada decembrie 2004-ianuarie 2008, sume actualizate cu rata inflației.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că acordarea tichetelor de masă reprezintă prin însăși natura sa, o măsură de protecție socială privind securitatea la locul de muncă al acestora, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații, în condițiile în care angajatorul nu poate oferi acestora la locul de muncă condiții pentru care aceștia să aibă posibilitatea de a-și procura hrana direct de la locul de muncă.
De asemenea, prin neacordarea acestor drepturi, are loc o discriminare în raport cu celelalte categorii de salariați din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar, care beneficiază de tichete de masă. Acordarea tichetelor de masă unor salariați din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar și neacordarea altor salariați din alte domenii, respectiv reclamanților din prezenta cauză, reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41 și art.53 din Constituția României, art.5 din Codul muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate-sector bugetar.
Potrivit art.53 din Constituție restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă se impune în condiții expres definite (precum: apărarea securității naționale, dezastre deosebit de grave) restrângerea exercițiului acestor drepturi putând fi dispusă numai dacă este necesară. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
În același sens, se precizează prevederile art.38 din Codul muncii, care prevede interdicția renunțării la drepturile recunoscute salariaților prin lege.
Argumentarea instanței de fond, în sensul că aplicarea prevederilor art.1 din Legea nr.142/1998 nu sunt de natură imperativă, ci doar dă posibilitatea angajatorului de a acorda aceste sporuri, nu poate fi luată în seamă, întrucât în acest fel dispozițiile legale ar rămâne fără aplicabilitate practică.
Reclamanții apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece în conformitate cu dispozițiile Legii nr.24/2000 republicată și actualizată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, instanța nu poate deroga de la dispozițiile legii, fiind obligată a lua în considerare orice altă dispoziție legală în materie și cu atât mai puțin a adăuga la lege.
De asemenea, prin sentința pronunțată, Tribunalul C-S a încălcat principiul priorității dreptului comunitar. Tratatele internaționale ratificate de către România și care fac parte din dreptul intern, încălcate prin neacordarea acestor sporuri sunt:
Carta europeană a autonomiei locale ratificată de către România prin Legea nr.199/1997 care prevede la art.6 alin.2 că "Statutul personalului autorităților administrației publice locale trebuie să permită o recrutare de calitate, fondată pe principii de merit și de competență; vor fi prevăzute în acest scop, condiții adecvate privind pregătirea, remunerarea și afirmarea profesională". După cum se poate observa această dispoziție convențională acordă un statut special funcționarilor publici din administrația publică locală, autoritățile și instituțiile publice din care fac parte având dreptul să stabilească în mod autonom și adecvat sistemul de salarizare, inclusiv sporuri privind protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție socială privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al tinerilor și femeilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice stabilite de lege;
Art.2 alin 1 din Convenția Organizației Internaționale a nr.131 din 24 iunie 1970 privind fixarea salariilor minime, în special în ce privește țările în curs de dezvoltare, ratificată prin Decretul nr.83 din 23 iulie 1975 care dispune că "salariile minime vor avea putere de lege și nu vor putea fi scăzute".
Pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S nu a înțeles să formuleze întâmpinare.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect cererea reclamanților - funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică C S - de obligare a acestei instituții și a Institutului Național de Statistică la plata sumelor constând contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei decembrie 2004-ianuarie 2008.
Cu privire la acordarea contravalorii tichetelor de masă, Curtea reține că acordarea acestor tichete este reglementată prin Legea nr. 142 din 9 iulie 1998, privind acordarea tichetelor de masă, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, fiind modificată ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 129 din 22 februarie 2007.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, "(1)Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Din interpretarea dispozițiilor art.1 alin. 1 din Legea nr.142/1998, Curtea reține că acordarea beneficiilor reprezentând tichetele de masă apare ca o facultate în sarcina autorităților publice, și nu ca o obligație a acestora care se realizează în raport de dispozițiile legilor privind bugetele de stat. Or, în legile succesive privind bugetele de stat anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
De asemenea, Curtea observă că tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă, în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie să prevadă numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie și criteriile de selecție pentru cei care le primesc.
În consecință, tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă încheiate în urma negocierii dintre angajatori și sindicate sau reprezentanții acestora, după caz.
În absența unor dispoziții inserate în contractele colective de muncă și a unor reglementări legale care să impună acordarea acestor tichete de masă reclamanților, Curtea constată caracterul nefondat al cererii acestora de obligare a pârâților la plata contravalorii acestora, o asemenea cerere urmând a fi respinsă ca nefondată.
Totodată, în rezolvarea acestei chestiuni, Curtea observă că prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale referitoare la acordarea tichetelor de masă la funcționarii publici, stabilind, în dispozitiv, că "dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "pentru a se asigura" - potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă - "interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Deși decizia nr. 14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost publicată în Monitorul Oficial până la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța reține că dispozitivul acesteia a fost adus la cunoștință publică prin publicarea sa pe site-ul Internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință, în prezenta cauză Curtea va da eficiență acestor dispoziții legale și va respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, interpretarea dată de aceasta fiind incidentă în prezentul litigiu.
În raport cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că reclamanții - funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică C S - nu pot beneficia de alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, iar pentru personalul contractual aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Întrucât nu s-a făcut dovada existenței unei clauze de acordare a acestui drept în contractele colective de muncă aplicabile reclamanților care au calitatea de angajați cu contract de muncă, Curtea reține caracterul nefondat al cererii de acordare a acestui drept către reclamanții care au calitatea de personal contractual în cadrul Direcției Județene de Statistică C
Având în vedere că - în conformitate cu analiza expusă mai sus - Curtea a ajuns la concluzia caracterului nefondat al acordării către reclamanți a contravalorii tichetelor de masă, Curtea va respinge recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 482/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 482/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.-17.09.2008
Tehnored. /17.09.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Judecător:
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Chiu Mircea Ionel, Barbă
