Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 115/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 04.12.2008
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 115
Ședința publică din 06 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare plângerea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru - Serviciul pentru al județului T având ca obiect anularea Deciziei nr.- din data de 28.11.2008 emisă de Oficiul Român pentru al județului T.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea reclamantului lipsă avocat și consilier juridic în reprezentarea pârâtului. Prezent ul
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului solicită încuviințarea unei probe testimoniale cu care dorește să dovedească ce anume i s-ar întâmpla reclamantului dacă s-ar întoarce în țara natală.
Reprezentantul pârâtului se opune la încuviințarea acestei probe, arătând că acest lucru trebuia dovedit la Centrul de.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii.
Față de obiectul cererii întemeiată pe dispozițiile OG nr. 194/2002 și având în vedere înscrisurile depuse în susținerea acțiunii, instanța apreciază proba testimonială ca fiind neconcludentă pentru soluționarea cererii, motiv pentru care o respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii, să se aibă în vedere că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru motivele arătate în acțiune și depune la dosar în copie un înscris de pe internet din data de 22.05.2009 cu privire la starea economică și socială din Turcia
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de returnare, să se aibă în vedere că reclamantul a intrat pe teritoriul României cu acte false, a formulat mai multe cereri de azil; nu este justificată temerea,; nu i-au fost încălcate drepturile întrucât a absolvit o facultate; obligația de a satisface stagiul militar este obligatorie oriunde în lume,
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii ca nefondată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de04.12.2008 petentul a formulat plângere împotriva Deciziei nr.- din data de 28.11.2008 emisă de Oficiul R pentru, Serviciul pentru al Județului T, considerând-o netemeinică și nelegală, iar pe cale de consecință solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună acordarea tolerării rămânerii pe teritoriul României.
În motivarea plângerii, petentul arată că s-a născut în Turcia la data de 20.06.1980, este de etnie kurda, iar de religie musulman alevi. A urmat 5 ani cursurile Facultății de din Turcia; nu este căsătorit și nu a satisfăcut stagiul militar întrucât nu a vrut să lupte împotriva kurzilor.
Se arata ca în Turcia a avut probleme cu autoritățile întrucât acestea l-au constrâns să satisfacă stagiul militar, iar el nu dorea acest lucru.
Datorita etniei sale, pe numele său a fost emis un mandat de căutare de către autoritățile turce.
Se menționează ca comunitatea kurda din Turcia este grav persecutata, așa cum arată rapoartele internaționale. din Turcia le sunt încălcate elementare drepturi ale omului. Astfel, cetățenilor kurzi li se deseori dreptul la viață și integritate corporală, dreptul la libertate, dreptul la educație, drepturile politice, etc.
Turcia nu recunoaște drepturile acestei etnii, motiv pentru care apar numeroase conflicte între turcii de etnie kurdă și autoritățile statale. . Turcia răspunde cu violență și nu cu dialog la propunerile kurzilor.
Se arata ca în prezent situația în Turcia este incertă în ceea ce privește etnia kurdă, variile conflicte de convingeri politice dintre partidele de la putere cu cele din opoziție determină o stare gravă de insecuritate în Turcia, având consecințe negative pentru populația kurdă. Se menționează ca având în vedere cele precizate, există riscul ca viața și integritatea sa corporală să-i fie periclitate din aceasta cauza.
Considers că toate cele expuse mai sus dovedesc faptul că are motive obiective pentru a nu se întoarce în Turcia, încadrându-se în prevederile art. 103 lit.(f).
Menționează că prin tratamentul la care a fost supus în Turcia i-au fost încălcate în repetate rânduri drepturile și libertățile fundamentale.
Conform art. 33 din Convenția privind Statutul,"Nici un stat contractant nu va expulza sau returna în nici un fel un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viata sau libertatea sa ar putea fi amenințate pe motive de rasa, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinii politice. "
Conform art. 3 alin 1 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,"Nici un stat parte nu va expulza, respinge și nici extrăda o persoană către un alt stat, când există motive serioase de a crede că acolo aceasta riscă să fie supusă la tortură. "
Aceasta obligație, denumita in doctrina obligația de nereturnare sau non - refoulment este considerată principala obligație a statelor semnatare ale convenției amintite anterior. Constatarea existenței unor acte cum sunt tortura sau tratamentele inumane sau degradante în statele de origine constituie o premisa pentru generarea obligației de nereturnare.
In aceste condiții, returnarea sa încalcă prevederile convențiilor internaționale la care România este parte și de prevederile cărora România este legată. Este vorba despre Convenția Europeana pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, de Convenția împotriva și altor ori Tratamente cu, sau, de Pactul Internațional asupra Drepturilor Civile și Politice.
A făcut referire la unul din cazurile fundamentale judecate la Curtea Europeană a Drepturilor omului, Soering vs. Marea Britanie (1989), speța referitoare la extrădare. Curtea Europeană a concluzionat că:"Părțile Contractante nu sunt absolvite de responsabilitatea prevăzută de articolul 3 (interzicerea torturii) pentru toate consecințele previzibile care pot fi suferite în afara jurisdicției lor, ca urmare a extrădării"(paragraful 86), chiar în cazul în care există și alte documente internaționale care menționează expres și specific problema plasării unei persoane sub o altă jurisdicție, unde ar putea să existe consecințe nedorite.
In drept, își întemeiează cererea pe prevederile art. 103 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, art. 3 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 7 din Pactul Internațional asupra Drepturilor Civile și Politice, art. 5 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 33 din Convenția privind Statutul, art. 3 alin 1 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
Pârâtul Oficiul Român Pentru - Serviciul Pentru Al Județului a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată a reclamantului solicitând respingerea acesteia și menținerea ca temeinică și legală a deciziei contestate, pentru următoarele motive:
Se arată ca reclamantul se afla în evidentele Oficiului R pentru în calitate de solicitant al accesului la procedura de azil.
La data de 29.10.2008, străinul a solicitat tolerarea rămânerii pe teritoriul României, cerere înregistrată cu numărul -/29.10.2008. În urma analizei solicitării, lucrătorul Serviciului pentru Tac onstatat ca străinul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 102- 103 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care a fost comunicat refuzul acordării tolerării cu nr. - din 28.11.2008.
Se menționează ca anterior acestei solicitări, străinul a depus la data de 25.12.2007 o solicitare a statutului de refugiat, cerere înregistrată cu nr. -, care a fost soluționată nefavorabil la data de 18.02.2008.Impotriva acestei soluții străinul a formulat plângere la Judecătoria Timișoara care a fost respinsă prin sentința civila nr. 4513/07.04.2008 și a rămas definitivă prin Decizia nr. 1351 din 07.10.2008 pronunțata de Tribunalul Timiș în dosarul -.
Se arată că prin sentința penală pronunțată în dosarul - al Judecătoriei Arad, străinul a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea și trecere frauduloasă a frontierei de stat.
afirmă în solicitarea adresată Serviciului pentru T că este de etnie kurdă, că nu dorește să meargă în Turcia deoarece este constrâns să satisfacă serviciul militar și el nu dorește acest lucru, că în Turcia comunitatea kurdă este persecutata și li se drepturile fundamentale la viață, libertate, educație, drepturile politice etc.
Totodată numitul a precizat că a urmat 5 ani cursurile Facultății de din, Turcia. După cum se vede cu ușurința dreptul străinului la educație nu a fost încălcat în nici un fel iar refuzul executării serviciului militar nu poate constitui în nici un fel "o împrejurare independentă de voința străinului"așa cum prevede legea.
Se învederează că referitor la faptul ca străinul ar fi constrâns de către autoritățile turce să-și satisfacă stagiul militar în țara de origine, menționează faptul că în conformitate cu art. 2, alin 1 din Lega pentru satisfacerea stagiului militar obligația generala de a presta serviciul militar, din legislația prezenta, începe de la data de 1 ianuarie a anului în care este încheiat al 20- lea an din viață și se termină la data de 1 ianuarie a anului în care cel obligat împlinește vârsta de 41 ani. Această perioadă nu durează totuși mai mult de 20 ani. La propunerea Statului General și al Ministerului Apărării, Consiliul de Miniștri poate prelungi sau scurta prin hotărâre perioada de prestare a serviciului militar cu pana la 5 ani(art.2, alin.2 din Legea pentru prestarea serviciului militar.) Potrivit art.5, alin.4 din Legea, pentru prestarea serviciului militar, nu determina limita de satisfacere a serviciului militar, în cazul în care cel în cauză nu a intrat în armată. Din aceasta cauză se presupune că o persoana poate fi atâta timp recrutată, cât îi permite rezistența fizică. Cele 18 luni de serviciu militar se satisfac în cadrul forțelor armate, inclusiv al jandarmeriei. Se arată ca sunt scutiți de satisfacerea stagiului militar:Persoanele născute în 1928 sau mai înainte; acestea se întemeiază pe o "lege de aministiere" din anul 1974;Persoanele care din punct de vedere fizic nu pot satisface serviciul militar potrivit unor dispoziții componente, fiul unei văduve cu drept de ajutor social, care este succesorul unui fiu care decedat în timpul satisfacerii serviciului militar (art.10, al.9 din Legea privind satisfacerea serviciului militar.);Persoanele care după încheierea celui de-al 22-lea an de viata au emigrat în Turcia sau au satisfăcut deja serviciul militar în țara lor.(art. 10, al.10 lin Legea privind satisfacerea serviciului militar.).
Se arată că posibilitatea de a refuza satisfacerea serviciului militar nu este prevăzută în prezent de dreptul. Îndeplinirea serviciului militar este considerată în continuare o îndatorire față de țară, care, potrivit art.24 din Constituție are prioritate față de garantarea libertății credinței și a conștiinței; în această privință predomina dispoziția generală de limitare a art. 13 din Constituție, care printre altele prezintă în mod expres siguranța națională drept o cauză de limitare a drepturilor fundamentale. Nici Legea pentru prestarea serviciului militar, nici alte prescripții de drept militar nu conțin dispoziții care să indice acordarea dreptului de a refuza satisfacerea serviciului militar.
Se precizează că în Turcia nu există astfel posibilitatea de a refuza satisfacerea serviciului militar pe motivul unei convingeri, de orice fel ar fi aceasta.
Obligația generală de a satisface serviciul militar este un drept recunoscut la nivel internațional fiecărui stat. etnica sau religioasă nu joacă nici un rol în privința satisfacerii serviciului militar.
Această obligație este reglementata de Legea Serviciului Militar (nr.1111 [LSM]), și conține și sancțiuni referitoare la neîndeplinirea serviciului militar.
Se arată că, care satisfac serviciul militar nu sunt supuși în principiu discriminărilor din cauza apartenenței lor etnice, drept dovadă existenta kurzilor la toate nivelurile de comandă, chiar și în Statul General.
Potrivit art. 1 al legii Militare numărul 1111 (1927), orice cetățean de sex masculin cu vârstă cuprinsă între 19 și 40 de ani este obligat să îndeplinească serviciul militar. Durata serviciului militar este de 15 luni. Cei ce au absolvit o facultate pot efectua 8 luni de serviciu militar până la vârsta de 40 de ani sau 12 luni dacă sunt antrenați pentru a devenii ofițer.
care nu și-au îndeplinit serviciul militar pot fi chemați până la vârsta de 40 de ani. Pentru cetățenii turci care locuiesc în străinătate se aplică reguli diferite pentru serviciul militar.
Potrivit art.63 din Codul Penal, tentativa de sustragere de la îndeplinirea serviciului militar (timp de ) se pedepsește cu închisoare. Sentințele sunt între una luna și zece ani, sentința determinată de durata timpului depășit și dacă tentativa de sustragere a fost raportată voluntar.
Pârâtul mai apreciază că solicitantul nu prezintă un motiv obiectiv pentru a rămâne în continuare pe teritoriul României, neîndeplinind astfel prevederile art. 102 și 103 din OUG 194/02, republicată, privind regimul juridic al străinilor în România, fapt pentru care consideră că decizia luată de acesta este legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 04.12.2008 petentul a formulat plângere împotriva Deciziei nr.- din data de 28.11.2008 emisă de Oficiul R pentru, Serviciul pentru al Județului T, considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună acordarea tolerării rămânerii pe teritoriul României.
Conform art. 102 din OG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Oficiul Român pentru străinilor care nu au dreptul de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României. În alineatul 2 al aceluiași articol prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României.
Așadar, tolerarea se acorda în situația în care sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții, și anume străinul să nu aibă drept de ședere pe teritoriul României - condiție care este îndeplinită, și străinul să nu poată să părăsească teritoriul României din motive obiective.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că reclamantul a intrat ilegal în România, prin zona de sud, la data de 18.12.2008.
Având în vedere că în conformitate cu prevederile Legii 122/2006 străinul trebuia să părăsească teritoriul României până la data de 30.10.2008, acesta a solicitat acordarea tolerării pentru a rămâne pe teritoriul țării noastre la data de 29.10.2008.
Reclamantul afirmă în solicitarea adresată Serviciului pentru T că este de etnie kurdă, că nu dorește să meargă în Turcia deoarece este constrâns să satisfacă serviciul militar și el nu dorește acest lucru, că în Turcia comunitatea kurdă este persecutata și li se drepturile fundamentale la viață, libertate, educație, drepturile politice etc. invocând aplicarea art. 103 lit. f din OUG nr. 194/2002.
Articolul 103 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România precizează situațiile de tolerare pe teritoriul României:
a) atunci când se află în situațiile prevăzute la art. 15 alin. 1 și nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea unui permis de ședere;
b) când străinii luați în custodie publică, împotriva cărora s-a dispus măsura returnării, nu au putut fi îndepărtați în termen de 6 luni;
c) când străinii luați în custodie publică, împotriva cărora instanța a dispus expulzarea, nu au putut fi expulzați in termen de 2 ani de la data la care au fost luați în custodie publică;
d) atunci când prezența temporara pe teritoriul României a acestora este cerută de interese publice importante. In acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea organelor de stat competente;
e) atunci când există motive serioase să se considere că străinii sunt victime ale traficului de ființe umane. În acest caz tolerarea se acordă la solicitarea procurorului sau instanței;
f) atunci când Oficiul R pentru constată că aceștia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective.
Reclamantul a precizat în cererea adresată instanței că a urmat 5 ani cursurile Facultății de din, Turcia. Astfel fiind, dreptul reclamantului la educație nu a fost încălcat în nici un fel iar refuzul executării serviciului militar nu poate constitui în nici un fel "o împrejurare independentă de voința străinului"așa cum prevede legea.
Reclamantul nu a dovedit că aplicarea reglementarilor privind serviciul militar ar fi selectivă.
Astfel fiind, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că serviciul militar este intr-adevăr obligatoriu în Turcia însă această obligativitate se aplică fără discriminări pe motiv de rasă, religie, naționalitate, opinie politică sau apartenență la un anume grup social.
Eventuala teamă a solicitantului față de pedepsele aplicate celor care nu satisfac stagiul militar este lipsită de suport, căci așa cum se constată din analizarea informațiilor din țara de origine și a practicii judiciare turcești, sancțiunile luate sunt minime, în temeiul și cu aplicarea corectă a legii, fără discriminări.
Luând în considerare aceste aspecte, nu se poate considera că reclamantul are o temere bine întemeiată de persecuție. Totodată, reținem că reclamantul a solicitat statutul de refugiat în România numai în momentul când a fost depistat de autoritățile romane cu acte false și era iminentă îndepărtarea acestuia de pe teritoriul României.
In ceea ce privește practica CEDO invocată de către reclamant în susținerea cererii sale, Curtea constata ca spetele invocate vizează situațiile de returnare iar acțiunea reclamantului are ca obiect acordarea tolerării pe teritoriul României, care se poate aproba în condițiile menționate mai sus, în art. 102 și 103 din OUG nr.194/2002.
Reținând cele expuse, Curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE
Respinge plângerea formulată de reclamantul cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocatură și Asociații în T,- jud. T în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru - Serviciul pentru al județului T cu sediul în T Str. -, nr.8-10 jud. T, având ca obiect anularea Deciziei nr.- din data de 28.11.2008 emisă de Oficiul Român pentru al județului T.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.04.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.DD-13.04.2009
Tehnored.ML. 13 Aprilie 2009
4 expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
