Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr.1015
Ședința publică din 3 august 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva Sentinței Civile nr.488/PI/29.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL și pârâta intimată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 30.07.2009, reclamanta intimată a depus note de ședință.
Văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 31.03.2009, reclamanta -, " SRL, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, având ca obiect suspendare executare act administrativ, a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării deciziei nr. 2478/13.03.2009.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr.2478/13.03.2009 a fost obligată la plata sumei de 3.406 Ron cu titlu de majorări de întârziere aferente deciziei pentru regularizarea situației nr. 4335/29.04.2008, totodată învederând că a atacat la organul emitent această decizie (2478/13.03.2009), arătând faptul că a fost emisă prematur. A arătat de asemenea, că la data de 29.04.2008 a fost emisă de către pârâtă decizia nr. 4335/29.04.2008 prin care a fost obligată la plata sumei de 13.057 Ron cu titlu de majorări de întârziere precum și la plata sumei de 17.113 Ron, cu titlu de taxe vamale, TVA și accize, adică exact suma pentru care reclamantei i s-au calculat majorări de 3.046 Ron, cuprinse în prezenta decizie.
Reclamanta a mai învederat faptul că nu a achitat suma de 17.113 Ron pe considerentul că a obținut în instanță definitiv și irevocabil suspendarea deciziei care conținea această sumă, iar pe de altă parte a promovat acțiune în contencios administrativ împotriva acestei decizii, solicitând anularea ei și exonerarea de la plata acestei sume.
Astfel, reclamanta a formulat prezenta cerere de suspendare considerând că în primul rând dovedit sesizarea în condițiile art. 7 din Legea 554/2004 a autorității publice care a emis actul a cărui suspendare o solicită, depunând la dosarul cauzei contestația formulată și dovada depunerii acesteia. În al doilea rând, reclamanta a arătat că apreciază că este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, în sensul că împrejurările legate de starea de fapt și de drept, în speță, faptul că a arătat că decizia a cărei suspendare se solicită este emisă prematur de către pârâta 2, sunt aspecte de natură să creeze pentru instanță o îndoială serioasă în privința legalității deciziei contestate. În al treilea rând, consideră că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, întrucât pe de o parte plata acestei sume de 3.046 Ron, ar crea reclamatei un prejudiciu având în vedere că suma, care este destul de mare, nu este singura decizie care i-a fost comunicată, iar pe de altă parte, pentru dosarele de fond, reclamanta are blocate cauțiuni, reprezentând sume mari, iar atâta timp cât executarea acestei decizii este valabilă, pârâții ar putea suspenda activitatea de comisionar vamal pe care o desfășoară reclamanta.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că îndeplinește cumulativ cele trei condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004, așa încât a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată și suspendarea executării Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent nr. 2478/13.03.2009, până la pronunțarea instanței de fond.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus la dosar copia contestației depusă la. și dovada depunerii, copia acțiunii în contencios administrativ împotriva deciziei nr. 4335/2008 și a sentinței privind suspendarea deciziei nr. 4335/2008.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004.
La data de 10.04.2009 prin registratura instanței, a fost depusă la dosar întâmpinare formulată de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, prin care se solicită respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite, formulate de către reclamanta în temeiul art. 14 și 15 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tam ai învederat instanței faptul că reclamanta nu a prezentat nici un document care să privească situația financiară actuală a societății, documente care să demonstreze dacă executarea silită ar conduce sau nu societatea în încetare de plăți. De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada faptului că pe rolul unei instanțe de judecată există în derulare o acțiune având ca obiect actele a căror suspendare a executării se solicită, existând astfel posibilitatea ca această acțiune să nici nu fie introdusă, situație în care suspendarea acordată ar dăinui la nesfârșit, depinzând exclusiv de bunul plac al societății reclamante.
Pârâta a mai învederat faptul că argumentele invocate de reclamantă nu sunt de natură să justifice suspendarea de către instanță a executării silite, întrucât nu a demonstrat prin nici un mijloc de probă faptul că executarea silită a sumei stabilite prin actul de impunere ar avea consecințe grave pentru societate, în sensul producerii unei pagube greu de reparat ulterior. Totodată se solicită a se avea în vedere și practica ÎCCJ în ceea ce privește cauze similare, care este în sensul respingerii cererilor de suspendare, în situația în care solicitanții nu au făcut dovada clară cu privire la situația financiară a societăților comerciale, din care să rezulte în mod incontestabil faptul că paguba produsă ar fi de natură să conducă societățile în încetare de plăți sau într-o situație financiară care să nu mai poată fi remediată ulterior, așa încât se solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile dispozițiilor legii contenciosului administrativ.
Prin sentința civilă nr.488/PI/29.04.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta -, " SRL și a dispus suspendarea executării deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent nr.2478/13.03.2008 până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva acestei decizii
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Temeiul de drept invocat de reclamantă este art. 14 alin. 1 din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează, suspendarea executării actului și care prevede că,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale enunțate mai sus, prin extrasele de cont și actele contabile din care reiese starea financiară precară a acesteia, a faptului că a formulat acțiune în instanță solicitând anularea actelor financiar și că a achitat cauțiunea prevăzută de art. 185 alin. 2 din nr.OG 92/2003, modificată.
Pentru considerentele arătate și în baza temeiului de drept indicat, instanța a admis acțiunea ca fiind întemeiată și a dispus suspendarea executării deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent nr. 2478/13.03.2008 până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva acestei decizii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, solicitând modificarea hotărârii judecătorești în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite, formulată de către petentă în temeiul art.14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
In conformitate cu prevederile art.14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta poate cere suspendarea executării unui act administrativ până la soluționarea acțiunii pe fondul cauzei -n cazuri bine justificate șipentru a se preveni producerea unor pagube iminente.
In cuprinsul cererii de suspendare, pentru a demonstra îndeplinirea condițiilor de mai sus, contestatoarea a făcut trimitere la motive care privesc netemeinicia actului de impunere emis de către autoritatea vamală, precum și la faptul că în situația în care s-ar începe executarea silită, plata acestor sume ar prejudicia societatea în mod ireversibil, prin intrare în incapacitate de plată din lipsa acută de lichidități.
Se mai arată că acest argument, dar și cele evidențiate în conținutul acțiunii, respectiv cuantumul ridicat al creanței, nu este de natură să justifice suspendarea de către instanța a executării titlurilor executorii, întrucât în speță contestatoarea a omis să demonstreze tocmai faptul ca executarea silită a sumei stabilite prin actul de impunere ar avea consecințe grave pentru societate, în sensul producerii unei pagube greu de reparat ulterior.
Se subliniază faptul că simpla începere a executării silite care în speță nicinu a început până în prezent,nu poate constitui un motiv întemeiat pentru admiterea unei astfel de cereri, întrucât apreciază că, dacă ar fi considerat acest lucru drept suficient, legiuitorul nu ar mai fi condiționat suspendarea de îndeplinirea unor altfel de criterii, care privesc in principal gravitatea consecințelor executării actului.
Astfel, învederează faptul că în susținerea cererii, petenta nu a prezentat nici un document care să privească situația financiară actuală a societății.
Practica Înaltei Curți de Casație si Justiție în ceea ce privește cauze similare, este în sensul respingerii cererilor de suspendare, în situația în care solicitanții nu au făcut dovada clară cu privire la situația financiară a societăților comerciale, din care sa rezulte în mod incontestabil faptul că paguba produsă ar fi de natură să conducă societățile în încetare de plăți sau intr-o situație financiară care să nu mai poată fi remediată ulterior.
Reclamanta intimată a formulat Note de ședință prin care a solicitat respingerea recursul formulat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.488/CA pronunțata de instanța de fond în sensul de a menține suspendarea executării deciziei nr.2478/13.03.2009 până la soluționarea contestației pe are a formulat-o împotriva deciziei a cărei suspendare o solicită.
Arată că a formulat cerere de suspendare în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, a făcut în fața primei instanțe dovada plății unei cauțiuni în cuantum de 304 Ron și consideră că cererea subscrisei era admisibila întrucât îndeplinește cele 3 condiții prevăzute de lege si anume: a sesizat în condițiile art. 7 din /2004 autoritatea publică care a emis actul a cărui suspendare o solicită, existând la dosarul cauzei contestația depusa la pentru Accize și Operațiuni Vamale precum și dovada trimiterii acestei contestații; consideră că este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, arătând în acest sens că decizia a cărei suspendare o solicită este emisă prematur de către pârâta 2 și consideră ca este îndeplinită și condiția pagubei iminente. Astfel, plata sumei de 3.406 Ron i-ar crea un prejudiciu serios având în vedere faptul că nu este singura decizie care i-a fost comunicată, pentru dosarele de fond existând blocate cauțiuni reprezentând sume destul de mari, executarea în acest moment putând duce la o blocare a activității subscrisei, iar pe de altă parte atâta timp cât executarea deciziei a cărei suspendare o solicită este valabilă, pârâții i-ar putea suspenda activitatea de comisionar vamal.
Analizând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate cât și prin raportare la dispozițiile art. art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, pentru admiterea unei asemenea cereri este necesară îndeplinirea cumulativă a trei cerințe legale și anume dovada procedurii prealabile împotriva actului administrativ, cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
În cauza dedusă judecății, reclamanta nu a probat existența cazului bine justificat, așa cum este definit de art.2 alin.1 lit.t din Legea nr. 554/2004, în sensul unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, solicitarea sa rezumându-se la a susține prematuritatea emiterii deciziei, fără a dovedi această prematuritate. Or, simpla suspendare a executării unor acte administrative vamale anterioare nu poate duce la o atare concluzie, în condițiile în care nu făcut nici o precizare cu privire la stadiul litigiilor de fond, având ca obiect anularea deciziile anterior suspendate.
Tot astfel, apar ca neîntemeiate susținerile referitoare la consecințele prejudiciabile ale executării deciziei emise de pârâte, așa încât că nu este îndeplinită nici cerința prevenirii prejudiciului iminent prin executare. Deși în cererea sa reclamanta face trimitere la starea financiară precară a societății, aceasta nu a dovedit în nici un fel susținerea, neprezentând documente contabile din care sa rezulte în mod incontestabil faptul că paguba ce ar urma să-i fie produsă ar fi de natură să conducă societatea în încetare de plăți sau intr-o situație financiară care să nu mai poată fi remediată ulterio
Legat de acest aspect, Curtea reține că în mod greșit și-a fundamentat prima instanță hotărârea "pe extrasele de cont și actele contabile din care reiese starea financiară precară a reclamantei," de vreme ce aceste documente nici nu au fost depuse la dosar.
Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste considerente, constatând întemeiat recursul, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, îl va admite, cu consecința modificării sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâta recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva Sentinței Civile nr.488/PI/29.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalul Timiș.
Modifică Sentința Civilă recurată în sensul că respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta - SRL T în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red.D/4.08.2009
Tehnored. I /2 ex./4.08.2009
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Rodica Olaru, Cornelia Maria
