Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1318/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 1318/2009
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare recursul promovat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 458 din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect suspendare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâta B, consilier juridic, iar pentru intimata-reclamantă SRL- B, avocat, lipsă fiind intimata-pârâtă -
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimatei-reclamante depune un set de înscrisuri care atestă dovada efectuării de plăți după emiterea deciziei de impunere, în două exemplare și înmânează un exemplar reprezentantului recurentei-pârâte.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă B solicită acordarea unui termen pentru a studia actele ce i-au fost înmânate la acest termen.
Instanța, cu privire la cererea de amânare formulată de recurenta-pârâtă, având în vedere dispozițiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, conform cărora cererea de suspendare se judecă de urgență și cu precădere, respinge cererea de amânare și lasă dosarul la sfârșitul ședinței pentru studiul actelor.
La reluarea dosarului au răspuns aceleași părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Consilier juridic pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, criticând hotărârea de fond sub aspectul netemeiniciei, fiind reținute aspecte care nu au fost probate de reclamantă, aceasta nefăcând dovada unui cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea suspendării executării actului administrativ fiscal. Totodată, precizează că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate până la anularea lui de către instanța judecătorească, fiind el însuși titlu executoriu. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și anularea sentinței tribunalului d e suspendare a deciziei de impunere.
Avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care s-a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal și au fost dovedite și cele două condiții prevăzute de lege. Consideră că organul de control fiscal a reținut greșit întinderea creanței și s-au majorat necuvenit și nelegal datoriile bugetare. Expertiza contabilă depusă astăzi relevă faptul că creanța fiscală este în sumă de 7.494 lei din care 7.067 reprezintă debit pe valoarea adăugată, iar 497 - accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată.
Menționează, că activitatea societății este domeniul farmaceutic, societatea vânzând pe credit, în baza rețetelor compensate, iar prețul de vânzare este plătit mult mai târziu de Casa de Asigurări de Sănătate. - precizează că societatea este singura farmacie care funcționează în comuna și că o eventuală executare ar putea duce la imposibilitatea plății altor datorii la bugetul de stat. Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 2291/110/14.04.2009 reclamanta Bas olicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. 35(18.02.2009 emis de Administrația Finanțelor Publice B, în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată în sumă de 54.661 lei și majorările de întârziere de 32.341 lei.
Ca pârâtă a fost citată Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice
Prin sentința civilă nr. 458 din 4.05.2009 Tribunalul Bacăua admis cererea de suspendare, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din cuprinsul procesului-verbal contestat rezultă că, în luna septembrie 2006, societatea a realizat o cifră de afaceri de 190.208 lei, iar în octombrie 2006 o cifră de afaceri de 223.551 lei superioară plafonului de scutire de 200.000 lei, fără a solicita înregistrarea în scopuri de TVA.
Calculul corect al taxei pe valoarea adăugată urmează a fi stabilit de instanța învestită cu anularea actului administrativ fiscal.
Suma reprezentând obligațiile fiscale stabilite suplimentar este o sumă mare, imobilizând lichiditățile deținute de societate, situație care ar atrage paralizarea activității acesteia cu atât mai mult cu cât reclamanta își desfășoară activitatea în domeniul farmaceutic, iar achiziționarea medicamentelor se face pe credit în baza rețetelor compensate 90% din prețul stabilit de Ministerul Sănătății; prețul de vânzare este plătit mult mai târziu de Casa de Asigurări de Sănătate, existând posibilitatea unui blocaj financiar.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Instanța a reținut că reclamanta este singura farmacie din comuna, fără verifica îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.
Până la anularea de către instanța de judecată, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5191/27.10.2005.
A nu executa actele administrative emise în baza legii echivalează cu a nu executa legea. Suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
În privința prevenirii unei pagube iminente, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 550/3.02.2009, a reținut că perturbarea gravă a activității unei societăți prin executarea sumei impuse nu conduce implicit și automat la concluzia îndeplinirii acestei cerințe.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, curtea de apel constată următoarele:
În primul rând, este de constatat că instanța de fond a admis cererea de suspendare fără a menționa, prin dispozitivul hotărârii, care este actul administrativ a cărui executare a fost suspendată.
În al doilea rând, se constată că instanța de fond a admis cererea de suspendare fără a analiza decizia de impunere 35/18.02.2009 și raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 17.02.2009, în considerente făcând referire la "procesul-verbal contestat", deși în cauză nu există un astfel de proces-verbal. În recurs, la solicitarea instanței, recurenta a depus decizia de impunere 35/18.02.2009 și raportul de inspecție fiscală -/17.02.2009.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, la care art. 15 alin. 1 face trimitere, sunt de constatat următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța poate dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Atât cazul bine justificat, cât și paguba iminentă au o definiție legală în art. 2 alin. 1 lit. t) și respectiv, lit. s) din Legea nr. 554/2004. Cazul bine justificat este definit prin raportare laîmprejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă reprezintă unprejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Sub aspectulcazului bine justificattribunalul nu a făcut nici un fel de analiză, transferându-și această obligație instanței care urmează a analiza fondul cauzei.
Obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin decizia de impunere 35/18.02.2009 și a căror suspendare a fost solicitată prin cererea introductivă constau în taxa pe valoarea adăugată în sumă de 54.661 lei și majorările de întârziere în sumă de 32.341 lei. Organele de inspecție fiscală au considerat că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 152 alin. 3 și 6 din Codul fiscal în raport de faptul că reclamanta a solicitat înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată la data de 10.10.2007 în condițiile în care plafonul de 200.000 lei a fost depășit la data de 31.12.2005. În consecință, organele de inspecție fiscală au procedat la determinarea taxei pe valoarea adăugată pe care persoana impozabilă are obligația să o colecteze pe perioada scursă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă.
Reclamanta nu a invocat și dovedit niciun motiv de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de impunere. Ceea ce a contestat reclamanta prin cererea de suspendare este momentul la care s-a depășit plafonul de 200.000 lei și modalitatea în care s-a realizat calculul taxei și regularizările efectuate de organul fiscal; însă, în sprijinul acestor susțineri nu a făcut nicio dovadă.
În privințapagubei iminenteera necesar să se fi făcut dovada că executarea deciziei de impunere i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării deciziei. Ori, nicio asemenea dovadă nu a fost făcută.
Plățile efectuate de reclamantă ulterior emiterii deciziei de impunere - pentru care reclamanta a depus dovezi în recurs - nu pot avea nicio relevanță sub aspectul îndeplinirii condițiilor reglementate de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004; dimpotrivă, plata unei părți din obligațiile fiscale suplimentare de plată confirmă legalitatea actului fiscal.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că tribunalul a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,--3, județul B împotriva sentinței civile nr. 458 din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu sediul în B, str. -,. 30,. B,. 29, județul B și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B-, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de suspendare ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 2009.
Președinte, Pt. jud.- - aflată în PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. sent.
Red. și tehnored.
6 ex./4.01.2010
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
