Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 149/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 149/2010
Ședința publică de la data de 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de recurentul - de repunere pe rol a recursului pe care l-a declarat împotriva sentinței nr. 303/CA/26.10.2009 pronunțată Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, au lipsit recurentul-reclamant și intimatul-pârât Intermediar Regional pentru Programul de Dezvoltare a Umane Regiunea Nord.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 09 februarie 2010 s-a formulat o cerere de către intimata-pârâtă Intermediar Regional pentru Programul de Dezvoltare a Umane Regiunea Nord prin care solicită comunicarea unei copii de pe cererea de recurs pentru a-și formula apărările, iar la data de 10 februarie 2010 s-au depus, în două exemplare concluziile scrise formulate de recurentul-reclamant -, după care:
Instanța constatând că cererea de repunere pe rol este legal scutită de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997, dispune repunerea pe rol a cauzei în temeiul art.245 pct.1 Cod procedură civilă.
Referitor la cererea intimatei-pârâte de comunicare a unei copii de pe cererea de recurs, instanța, având în vedere mențiunea de pe dovada de citare a acesteia pentru termenul din 07.01.2010, respinge cererea formulată de intimata-pârâtă.
De asemenea, constată că recursul formulat în cauză de reclamantul, este declarat și motivat în termenul legal și scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile și văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.303/CA/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamța fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării deciziei nr.181/25.09.2009, cerere formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Intermediar Regional pentru Programul de Dezvoltare a Umane Regiunea Nord.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este consilier juridic asistent în cadrul Regiunea Nord prin decizia 181/2009 i s-a aplicat, sancțiunea mustrării scrise, în baza art. 77 alin. 2 lit. b și și al 3 lit. a din Legea 188/1999.
Reclamantul a solicitat suspendarea executării deciziei apreciind că sunt îndeplinite cerințele legale în materie deoarece există îndoieli cu privire la legalitatea actului - nu s-a respectat prezumția de nevinovăție și nu a fost cercetat în cadrul procedurii prevăzute de HG 1344/2007.
În ceea ce privește paguba iminentă, a invocat dispozițiile HG 595/2009, respectiv afectarea sa negativă în ceea ce privește acordarea calificativuluifoarte bine, calificativ necesar pentru primirea procentului de 75 % de majorare a salariului.
Pentru a aprecia dacă în speță subzistă cerința pagubei iminente, instanța va avea în vedere că paguba iminentă presupune existențe în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care prin aducerea lor la îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Reclamantul a pretins că nu poate beneficia de majorarea salarială de 75 % prevăzută de HG 595/2009 condiționată de evaluarea performanțelor individuale ale funcționarului public. ("Pentru personalul aflat în funcție la data intrării în vigoare aOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2009privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, în cadrul structurilor prevăzute laart. 2alin. (1) și care îndeplinește criteriile prevăzute în cuprinsulart. 2, salariile de bază se majorează cu 75% față de cele prevăzute de lege, până la prima evaluare a performanțelor profesionale individuale realizată în condițiile legii").
Analizând dispozițiile actului normativ menționat, s-a reținut că acesta face trimitere la evaluarea performanțelor profesionale individuale ale personalului prevăzut laart. 2alin. (1), realizată în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile pentru funcțiile publice sau funcțiile contractuale bugetare pe care le ocupă, procentul de majorare salarială putând fi menținut, crescut, diminuat ori neacordat, până la următoarea evaluare.
S-a reținut că reclamantul a invocat în sprijinul său, și HG NR 611 din 4 iunie 2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici. Reclamantul a mai argumentat cerința pagubei iminente prin aceea că persoana evaluatorului a fost schimbată și urmează să fie supus în perioada imediat următoare unei noi evaluări.
De remarcat însă că art. 108 prevede perioada în care se face evaluarea funcționarilor publici ("Perioada evaluată este cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie din anul pentru care se face evaluarea. Perioada de evaluare este cuprinsă între 1 și 31 ianuarie din anul următor perioadei evaluate.") precum și situațiile de excepție; Situația vizată însă de către reclamant nu schimbă perioada acordării calificativului final la evaluarea ce vizează un an calendaristic și nu doar perioada în care a activat evaluatorul inițial.
Relevanță asupra îndeplinirii în cauză a cerinței pagubei iminente o au dispozițiile art. 120 din actul normativ menționat ce prevăd dreptul la contestație al funcționarului public nemulțumit de rezultatul evaluării.
Față de cel de mai sus se impun 2 concluzii: evaluarea performanțelor este un proces complex ce presupune luarea în calcul a modalității de îndeplinire obiectivelor individuale pentru funcționarii publici prin raportare la funcția publică deținută, gradul profesional al acesteia, cunoștințele teoretice și practice și abilitățile funcționarului public etc. Faptul că reclamantul beneficiat un calificativfoarte binenu reclamă automat acordarea aceluiași calificativ în continuare, și implicit acordarea procentului de 75 % la salariu, creșterea salarială fiind de asemenea graduală și condiționată de o serie de alți factori. Derularea și finalizarea procesului de evaluare, posibilitatea de contestare a funcționarului sunt argumente ce înlătură susținerile reclamantului cu privire la certitudinea suportării unui prejudiciu imposibil de înlăturat în cazul unei soluții favorabile în acțiunea în fond.
Nu în ultimul rând mai trebuie semnalat că cerința unui caz bine justificat nu se poate reține doar pe bază de prezumții cum susține reclamantul, acesta nu a avansat nici un indiciu temeinic de nelegalitate a actului atacat limitându-se la simple afirmații fără un suport minim probator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal,reclamantul, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art.15 lit.a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, s-a apreciat cu privire la paguba iminentă, că aplicarea sancțiunii disciplinare prin actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat îi afectează obținerea la evaluarea profesională a unui calificativ superior care să-i mențină dreptul la majorarea salarială de 75% a salariului de bază, prejudiciul material fiind previzibil. Referitor la condiția cazului bine justificat reclamantul a apreciat că invocarea prezumției de nevinovăție este de natură a crea serioase îndoieli în privința legalității actului administrativ dedus judecății. Având în vedere această prezumție legală consacrată de dispozițiile art.19 alin.1 lit.a din HG1344/2007 și ale art.1 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și sarcina probei potrivit prevederilor art.1169 Cod civil, s-a demonstrat și probat îndeplinirea condițiilor legale.
Lega citată, intimata-pârâtă nu a fost reprezentată în fața instanței și nu a formulat cereri în cauză.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art.304,3041Cod procedură civilă însă îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instituția suspendării executării actului administrativ, reglementată de dispozițiile art.14 din Legea 554/2004 cu completările și modificările ulterioare, presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Având în vedere semnificația termenilor de pagubă iminentă și caz bine justificat enunțată de dispozițiile art.2 alin.1 lit.ș,t din Legea nr.554/2004 cu completările și modificările ulterioare instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative menționate.
Astfel, cu privire la condiția cazului bine justificat instanța reține că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, aspectele relevate de către reclamant nefiind de natură să creeze o îndoială serioasă în această privință. Împrejurarea că anterior emiterii actului administrativ în litigiu a fost emis un altul similar, desființat ulterior pentru motive procedurale nu atrage în mod implicit îndoiala avută în vedere de dispozițiile legale, în condițiile în care deficiențele procedurale au fost remediate.
Nici susținerile privind prezumția de nevinovăție nu sunt întemeiate având în vedere că aceasta reprezintă un principiu ce reglementează activitatea comisiei de disciplină, conform dispozițiilor art.19 alin.1 lit.a din HG1344/2007, operând până la emiterea actului administrativ care determină incidența prezumției de legalitate a acestuia.
Cum din susținerile reclamantului și probatoriile administrate, nu rezultă împrejurări de fapt sau de drept de natură să răstoarne prezumția de legalitate, condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită.
În aceste condiții, susținerile referitoare la sarcina probei devin irelevante, acestea fiind apreciate în cadrul procesual specific instituției suspendării prevăzute de art.14 din Legea 554/2004.
Nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită în cauză, reținând că reclamantul are posibilitatea de a solicita, odată cu anularea actului în condițiile legii contenciosului administrativ, plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat. De altfel, acordarea calificativului ca urmare a evaluării performanțelor profesionale reprezintă finalizarea unui proces complex, după cum a reținut și prima instanță, ce implică examinarea diferitelor criterii de performanță, prin raportarea la fișa postului. În consecință, acordarea calificativului invocat de către reclamant nu este condiționat exclusiv de sancțiunile disciplinare, ci este influențat de factori multipli care pot conduce la neîndeplinirea condiției privind acordarea majorării salariale.
Față de considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant - domiciliat în mun. P N,-,.38, județul N împotriva sentinței nr. 303/CA/26.10.2009 pronunțată Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Intermediar Regional pentru Programul de Dezvoltare a Umane Regiunea Nord cu sediul în mun.P N,-, județul N, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
red.sent.
red.dec.rec.-26.02.2010
tehnored.Fl.B-03.03.2010
4 ex.
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
