Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 153/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 153/2010
Ședința publică de la data de 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.140/CF din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează că la datele de 26 ianuarie 2010 și 10 februarie 2010, s-au depus la dosar în câte două exemplare, întâmpinările formulate de intimatele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Administrația Finanțelor Publice P N, iar la data de 23 ianuarie 2010 s-a depus de către recurenta dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 7 lei și timbru judiciar de 3 lei și o cerere prin care solicită a i se comunica întâmpinările formulate de intimatele-pârâte în vederea studierii acestora, după care:
Instanța constată că recursul formulat de reclamantă împotriva sentinței nr. 140/CF din 20 octombrie 2009, nu a fost comunicat intimatelor-pârâte, toate cele 3 exemplare ale cererii de recurs aflându-se la dosar.
De asemenea, constată că în cauză s-a promovat recurs de reclamanta atât împotriva dispoziției dată cu privire la cererea de suspendare a deciziei de impunere, cât și cu privire la fondul litigiului, recursul fiind declarat și motivat în termenul legal și timbrat corespunzător.
Cu privire la împrejurarea că nu au fost comunicate intimatelor-pârâte câte un exemplar de pe recursul declarat cu privire la soluția pronunțată pe fondul litigiului, instanța constată că prin întâmpinările formulate, cele două intimate au formulat concluzii și pe fondul litigiului, iar întâmpinările fiind depuse cu încălcarea termenului prevăzut de art.308 alin.2 Cod procedură civilă, acestea au fost respinse.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile și văzând că s-a solicitat de către părți judecata în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ:
Prin sentința civilă nr.140/CF/20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta împotriva Deciziei nr.167/22.04.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice (prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei de impunere nr.22759/27.01.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice P N).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut-în esență- că obligația de plată a sumei de 25.210 lei, stabilită în sarcina reclamantului prin decizia de impunere nr.22759/2009, este legală, având în vedere dispozițiile art.152 alin(1) și (6) din Legea nr.571/2003, faptul că reclamanta a depășit plafonul de scutire de și împrejurarea că veniturile impozitate nu derivă din raporturi de dreptul muncii, ci, dintr-un contract de mandat, ce presupune operațiuni impozabile, conform art.126 alin.(1) lit.(d) și art.127 din Legea 571/2003.
În ce privește cererea reclamantei, de suspendare a executării deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, tribunalul a apreciat că cererea este nefondată întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenței unui caz bine justificat și nici a pagubei iminente care i s-ar produce prin executarea deciziei contestate. Ca urmare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.15 raportate la art.14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, inițial numai cu privire la soluția de respingere a cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr.22.759/2009 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond (având ca obiect anularea actului administrativ).
Recurenta a făcut referire la dispozițiile art.14-15 din Legea 554/2004 arătând că în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu ar fi îndeplinite condițiile legale pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ contestat.
Concret, recurenta susține că este îndeplinită condiția privind existența unui caz bine justificat, având în vedere motivele de îndoială cu privire la legalitatea actului fiscal contestat, iar în ce privește paguba iminentă, arată că executarea sumei impuse ar obliga-o la contractarea unui credit bancar, cu plata unor dobânzi, întrucât veniturile actuale nu îi permit plata sumei impuse.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr.22759/27.01.20098.
Prin cererea de recurs depusă la data de 29 decembrie 2009, reclamanta critică aceeași sentință cu privire la soluția de respingere a acțiunii de fond, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr.22759/27.01.2009.
În motivarea recursului se expun circumstanțele de fapt care au condus la stabilirea obligațiilor fiscale și la respingerea contestației reclamantei împotriva deciziei de impunere și se susține că atât organele fiscale, cât și instanța de fond, au interpretat greșit dispozițiile art.127 al.(1), art.126 al.(1) și art.127 al.(3) din Legea 571/2003.
Astfel, susține recurenta, art.127 al.(3) din Codul fiscal se referă, într-o primă teză, la persoanele legate de angajator printr-un contract de muncă, iar în cea de-a doua teză, la persoanele legate de angajator prin orice alte instrumente juridice care creează un angajator/angajat.
În opinia recurentei-reclamante, teza a-II-a a art.127 al.(3) trebuie interpretată în sensul că vizează contractul de mandat nr.19/31.05.2005, având în vedere clauzele contractuale privind drepturile și obligațiile părților, astfel încât reclamanta nu putea fi considerată drept persoană ce acționează de o manieră independentă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată.
Concret,însărcinarea care i s-a încredințat în baza contractului de mandat privește, în principal, coordonarea activității desfășurate de agenții de vânzare. Mandantul s-a obligat să-i asigure condițiile pentru desfășurarea activității care face obiectul contractului. În baza acestui contract s-a angajat să presteze activitățile care fac obiectul contractului, pe zona de distribuție, în schimbul remunerației prevăzute la pct. 3.1, întreaga activitate desfășurându-se pentru și în folosul mandantului, cu obligația sa de a urmări creșterea vânzărilor mandantului în zona de distribuție, diminuarea cheltuielilor și, în consecință, creșterea eficienței zonei de distribuție a mandantului.
În exercitarea însărcinării primite, recurenta-reclamantă susține că nu acționează de o manieră independentă, existând raporturi de subordonare față de mandant, acționând sub directa îndrumare și controlul acestuia. între mandant și mandatar poate exista acest raport de subordonare care își are temeiul în împrejurarea că o persoană juridică, mandantul, a încredințat o anumită însărcinare mandatarului, persoană fizică.
Mandantul este cel care stabilește modul în care trebuie să se desfășoare activitatea de desfacere a produselor la punctul de lucru și pe zona de distribuție, stabilește sortimentele de produse, prețurile e de vânzare, politica de vânzare, condițiile de desfacere a produselor către clienții săi, dă indicații mandatarului și îndrumă activitatea acestuia prin note interne, note de lucru și note informative emise de compartimentele specializate ale mandantului și exercită supravegherea și controlul permanent.
Intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice PNa depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond.
Având în vedere că cele două cereri de recurs, deși formulate separat, vizează aceeași sentință-nr.140//20.10.2009 a Tribunalului Neamț, curtea urmează a le examina împreună, ca un singur recurs.
Cu privire la soluționarea acțiunii de fond, având ca obiect contestarea deciziei nr.167/22.04.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice N și a deciziei de impunere nr.22759/27.01.2009 a Administrației Finanțelor Publice P N, curtea reține următoarele:
În perioada 01.01.2008-31.12.2008, reclamanta a înregistrat încasări în sumă totală de 120.453 lei, rezultate din executarea contractului de mandat comercial nr.19/31.05.2005 încheiat cu " CREAM "
Aceste venituri nu au fost realizate de persoana fizică (de drept civil), ci depersoana fizică ce desfășoară activități independente în mod individual-, aspect esențial reținut în actele de impunere fiscală(prin care obligațiile fiscale se stabilesc în sarcina entității juridice " ", reprezentată legal de d-na ).
De altfel, singura entitate juridică ce putea să încheie contractul de mandat nr.19/31.05.2005 era, în calitate de persoană fizică autorizată să desfășoare activități economice, accesul la activitatea economică nefiind recunoscut persoanelor fizice la care face referire Decretul nr.31/1954.
Potrivit art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale,activitatea economicăeste definită ca fiind activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit (lit. a), iarpersoana fizică autorizatăeste definită ca fiind persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă.
În calitatea sa de persoană fizică autorizată, a plătit, în perioada verificată, 1 ianuarie-31 decembrie 2008, impozitul pe venit de 10%, astfel cum s-a reținut prin raportul de inspecție fiscală 22759/27.01.2009. Însă, în aceeași calitate, putea deveni și plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în funcție de cifra anuală de afaceri; prin anexa 6.2. la Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1766/2004 s-a prevăzut conținutul declarației necesare în scopul înregistrării fiscale, declarație în care solicitantul era ținut să completeze, la rubrica, de ", cifra de afaceri anuală din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere prognozată a se obține în cursul anului fiscal din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere, conform obiectului de activitate.
La momentul la care a depășit plafonul prevăzut de art. 152 alin. 1 din Codul fiscal, avea obligația de a solicita, în conformitate cu art. 152 alin. 6 înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului. Or, reclamanta a formulat o astfel de cerere la data de 16.01.2009, fiind înregistrată în scopuri de TVA potrivit Certificatului RO -.
Art. 152 se referă la persona impozabilă, persoană a cărei definiție este redată în art. 1251din Codul fiscal (introdus prin Legea nr. 343/2006, în vigoare începând cu data de 1.01.2007). Astfel, potrivit pct. 18persoana impozabilăare înțelesul art. 127 alin. (1) și reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, instituția publică, persoana juridică, precum șiorice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică. (Anterior, semnificațiile termenilor comuni întregului cod se regăseau exclusiv n art. 7, titlul I -Dispoziții generale- al Codului fiscal; astfel,activitateaa fost definită ca fiind orice activitate desfășurată de către o persoană în scopul obținerii de venit (pct. 1), activitatea dependentă a fost definită ca orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare (pct. 2), iaractivitatea independentă- ca orice activitate desfășurată cu regularitate de către o persoană fizică, alta decât o activitate dependentă. Definiția dată activității dependente este utilă pentru identificarea veniturilor de natură salarială, toate activitățile care nu se caracterizează prin relația de dependență conducând la obținerea de venituri care nu sunt de natură salarială. Definiția negativă a activității independente a fost necesară deoarece formele activității independente sunt nelimitate, neputând fi enumerate limitativ; prin urmare, tot ceea ce nu este activitate dependentă conduce la venituri din activități independente. La data de 1.01.2008, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 106/2007, legiuitorul a exceptat de la definițiile cuprinse în art. 7, titlul VI avându-se în vedere că, prin Legea nr. 343/2006, au fost reglementate propriile semnificații ale termenilor și expresiilor folosite în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată).
este o persoană impozabilă în sensul art. 127 alin. 1 din Codul fiscal, respectiv persoană impozabilă care desfășoară, de o manieră independentă, activitățile economice de natura celor prevăzute la alin. 2 al aceluiași articol. Desfășurarea activității de o manieră independentă rezultă din realizarea activității în conformitate, mai întâi, cu Legea nr. 300/2004, iar apoi, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, iar nu din desfășurarea activității din contractul de mandat de către persoana fizică. Prin urmare, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 127 alin. 3 din Codul fiscal invocate de recurentă. În acest context și având în vedere faptul că agenții comerciali care desfac produsele pe zona de distribuție a reclamantei sunt angajați ai mandantului, unt de reținut și dispozițiile art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 potrivit cărora "persoana fizică autorizată nu poate angaja cu contract de muncă terțe persoane pentru desfășurarea activității pentru care a fost autorizată șinici nu va fi considerată un angajat al unor terțe persoanecu care colaborează potrivit art. 16, chiar dacă colaborarea este exclusivă".
Pe de altă parte, clauzele contractului de mandat referitoare la condițiile de muncă, remunerarea mandantului - care, potrivit art. 3.1. din contract este în cuantum de 6,3% din încasările aferente rețelei de distribuție și 2% din vânzările și este stabilită pentruprestațiilemandatarului - și celelalte obligații ale mandantului nu conturează un instrument juridic în sensul art. 127 alin. 3 teza a II-a din Codul fiscal, ci o prestare de servicii în sensul art. 129 alin. 3 din Codul fiscal. La lit. e) este prevăzută ca fiind operațiune din sfera prestărilor de servicii, serviciile de intermediere efectuate de persoane care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau într-o prestare de servicii; or, ceea ce face sunt tocmai serviciile de intermediere, efectuate în numele și în contul, intervenind în livrarea produselor acestei societăți, prin intermediul propriilor săi agenți de vânzări (agenții ), în zona de distribuție a. La lit. c) este prevăzută ca fiind operațiune din sfera prestărilor de servicii, angajamentul de a nu desfășura o activitate economică, de a nu concura cu o altă persoană sau de a tolera o acțiune ori o situație; prin art. 4.2. lit. C) din contractul de mandat nr. 19/2005, mandatarul s-a obligat să nu producă, să nu promoveze și să nu vândă, pe toată durata mandatului, direct sau indirect, produse similare cu cele ale mandantului.
Totodată, sunt de reținut dispozițiile cuprinse în art. 7 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, dispoziții date în aplicarea art. 129 alin. 3 lit. e din Codul fiscal. Potrivit acestor prevederi "intermediarul care acționează în numele și în contul altei persoane este persoana careacționează în calitate de mandatar potrivit Codului comercial. În cazul în care mandatarul intermediază livrări de bunuri sau prestări de servicii, furnizorul/prestatorul efectuează livrarea de bunuri/prestarea de servicii către beneficiar, pentru care emite factura direct pe numele beneficiarului, iar mandatarul efectuează o prestare de servicii, pentru care întocmește factura de comision care reprezintă contravaloarea serviciului de intermediere prestat către mandant, respectiv către beneficiar sau, după caz, către furnizor/prestator".
Față de considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidentele în speță, motivele invocate de recurentă-sub acest aspect-fiind nefondate.
Nefondate sunt și criticile care vizează soluția de respingere a cererii de suspendare a executării deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond.
Existența condițiilor legale prevăzute de art.14 din Legea 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, care solicită suspendarea actului.
Ori, în fața instanței de fond (ca și la recurs) reclamanta s-a limitat să susțină că sunt îndeplinite condițiile sus-menționate, fără a expune pe larg argumente și fără a administra probe.
Pe de altă parte, o eventuală suspendare a executării actului administrativ - în momentul de față - nici nu se mai impune a fi examinată, având în vedere că soluția dată acțiunii de fond este irevocabilă.
Față de toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.312 al.(1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în mun.P N,-, -.1,.C,.3,.40, județul N împotriva sentinței civile nr.140/CF din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice N cu sediul în mun.P N,- bis și Administrația Finanțelor Publice P N cu sediul în mun.P N,- bis, județul N ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.sent.
Red.dec.rec.-03.03.2010
Tehnored.Fl.B-05.03.2010
5 ex.
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
