Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1517/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1517
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.12.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.389/07.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtul - intimat CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul lipsă, avocat, lipsă fiind pârâtul - intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului - recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 26.01.2009 sub nr. dosar-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei, să se dispună suspendarea executării Hotărârii nr.2 din 14.01.2009 consiliului local, prin care s-a dispus desființarea postului reclamantului de secretar - dactilograf din cadrul aparatului propriu al Primarului comunei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în speță, consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004. A considerat că nelegalitatea hotărârii în cauză este evidentă, pentru motivele ulterior expuse.
Reclamantul a arătat că hotărârea a fost adoptată cu nerespectarea procedurilor prevăzute de Legea nr.215/2001 privind fundamentarea măsurii de desființare a postului său. Prin referatul înregistrat cu nr.49 din 12.01.2009, primarul comunei a propus adoptarea de către Consiliul Local a unei hotărâri pentru aprobarea organigramei, statului de funcții și numărului de personal, dar nu a propus desființarea postului pe care îl ocupa reclamantul, neexistând nici un motiv obiectiv pentru luarea acestei măsuri.
De asemenea, reclamantul a arătat că nu au fost respectate prevederile art.44 alin.1 din Legea nr.215/2001 potrivit cărora hotărârile Consiliului Local nu pot fi adoptate fără referatul compartimentului de specialitate al Primarului și fără avizul comisiilor de specialitate ale Consiliului Local. Hotărârea de desființare a postului ocupat de reclamant nu a fost însoțită de referat și respectiv, aviz, prin care să se justifice necesitatea obiectivă a adoptării unei asemenea măsuri, care i-a lezat reclamantului, în mod grav, drepturile sale în calitate de angajat al Primăriei comunei. Reclamantul a arătat că nu a existat un proiect de hotărâre în sensul reducerii sau desființării vreunui post din cadrul Primăriei. Hotărârea în cauză a fost adoptată pe baza unui referat al viceprimarului, referat ce a fost prezentat direct în ședință, fără ca această inițiativă să fi fost supusă analizei compartimentelor de specialitate ale Primarului și comisiilor de specialitate ale Consiliului Local.
Reclamantul a aflat că desființarea postului său are la bază rațiuni subiective, urmărindu-se prin această hotărâre îndepărtarea sa abuzivă din cadrul Primăriei, ceea ce echivalează cu sancționarea sa disciplinară de către Consiliul Local cu desfacerea contractului de muncă, fără nici un motiv, ceea ce, potrivit art.63 alin.5 lit. E) din Legea nr.215/2001, nu este de competența consiliului local, ci a primarului.
Cu privire la paguba iminentă ce i s-ar putea cauza prin această hotărâre, dacă ea nu ar fi suspendată mai înainte de soluționarea acțiunii în anulare, reclamantul a arătat că este evident că, urmare acestei hotărâri, Primarul comunei va proceda la desfacerea contractului de muncă, ceea ce va da naștere unui litigiu de muncă, urmarea fiind că reclamantul nu va mai putea obține suspendarea unei asemenea măsuri, care urmează regimul juridic de dreptul muncii, ci nu de contencios administrativ, reclamantul fiind pus într-o situație disperată, neavând un alt venit pentru a-și întreține familia și de a-și plăti datoriile pe care le-a contractat în considerarea veniturilor din salariu.
În drept, au fost invocate prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul întâmpinării se arată că reclamantul a fost angajat prin contractul de muncă nr.105/03.11.2005 pe postul de secretar dactilograf. Având în vedere faptul că atribuțiile acestuia pot fi preluate și efectuate de alte persoane, nefiind un post atât de important, precum și de problemele financiare cu care se confruntă Consiliul Local datorită crizei financiare globale, în urma referatului nr.69 din 14.01.2009, ce a fost avizat de Comisia pentru Administrația Publică Locală, Juridică, Apărarea Ordinei și Publice și a Drepturilor, Culte, s-a adoptat desființarea acestui post.
Pârâta a arătat că nu există niciun motiv pentru suspendarea hotărârii, mai ales că nu s-a formulat nicio acțiune pentru anularea acesteia. S-a arătat că această hotărâre a fost formulată doar pentru a crea o aparență de legalitate pentru refuzul primarului localității de a executa hotărârea Consiliului Local.
Prin sentința civilă nr.389/07.04.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul a ocupat postul de secretar-dactilograf în cadrul aparatului propriu de specialitate al primarului comunei, jud. În luna ianuarie 2009, prin Hotărârea nr.2/14.01.2009 a Consiliului Local, postul a fost desființat.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea de suspendare a executării acestei hotărâri pe care reclamantul o consideră un act administrativ nelegal. De aceea, consideră că este nerelevant dacă are sau nu calitatea de funcționar public deoarece acțiunea nu este formulată într-o astfel de calitate ci din postura de persoană vătămată într-un drept recunoscut de lege printr-un act administrativ emis de pârâtă.
În acest context, tribunalul a considerat că este chemat să stabilească în primul rând dacă hotărârea în discuție este sau nu act administrativ deoarece numai dacă este act administrativ executarea ei poate fi dispusă în temeiul art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții cerute de aceste texte legale.
În drept, potrivit art.2 al.1 lit. c) din Legea 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
O trăsătură esențială a actului administrativ, recunoscută unanim în doctrină și jurisprudență, este aceea că actul administrativ produce efecte prin el însuși adică dă naștere, modifică sau stinge prin el însuși un raport juridic.
Tribunalul a constatat că această condiție nu este îndeplinită deoarece hotărârea Consiliului Local prin care este desființat postul de secretar-dactilograf nu modifică prin ea însăși raportul juridic dintre reclamant și pârâtă, care este un raport de dreptul muncii (reclamantul nu pretinde că ar fi funcționar public), și nici vreun alt raport juridic ci doar organigrama și statul de funcții al instituției.
Tribunalul a fost de acord că dacă postul de secretar-dactilograf ocupat de reclamant este singurul de acest fel din cadrul aparatului de lucru al primarului atunci, fără nicio îndoială, hotărârea pregătește și face posibilă încetarea (sau modificarea) raporturilor de muncă dar nu prin ea însăși ci prin intermediul unei manifestări de voință ulterioare care să se refere la persoana reclamantului și raportul de muncă al acestuia.
Modificarea organigramei și a statului de funcții reprezintă o operațiune administrativă care, în cazul de față, este menită să pregătească modificarea sau stingerea unui raport de muncă. Instanța înțelege că poate să se pronunțe asupra legalității unei operațiuni administrative, în condițiile art.18 al.2 din Legea nr.554/2004, dar numai dacă ea premerge unui act administrativ, ceea ce în speță nu e cazul.
Pentru aceste considerente acțiunea reclamantului a fost respinsă.
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă, s-a respins și cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății considerând că nr.2/14.01.2009 este o operațiune tehnico-materială și nu un act administrativ, considerând că aceasta nu produce efecte juridice și, deci, nu dă naștere, nu modifică sau stinge raporturi juridice.
Se mai arată că nr.2/14.01.2009 este un act administrativ propriu - zis, pentru că, pe de o parte, a produs efecte juridice constând în modificarea organigramei aparatului de specialitate al primarului, prin desființarea postului de secretar - dactilograf, iar pe de altă parte, urmează să producă și alte efecte juridice, adică emiterea dispoziției primarului de desfacere a contractului de muncă.
Consideră că nr.2/14.01.2009 este nelegală pentru următoarele motive: art.1 pct.2 din hotărâre, prin care s-a dispus desființarea postului, a fost adoptat fără a exista o propunere a primarului în acest sens. Mai mult, Primarul comunei a susținut în ședința consiliului local utilitatea postului de secretar - dactilograf și s-a opus desființării acestui post; propunerea de desființare a postului de secretar - dactilograf a fost inițiată de viceprimar, care nu are competența de a iniția proiecte de hotărâre cu privire la înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, această competență aparținând numai primarului; propunerea viceprimarului de desființare a postului ocupat de reclamant nu a fost înregistrată și nu a fost înscrisă pe ordinea de zi a ședinței consiliului local. Mai mult, viceprimarul comunei a pus în discuție desființarea postului în mod intempestiv în timpul desfășurării ședinței consiliului local.
Astfel, Consiliul Local a hotărât desființarea postului ocupat de reclamant cu depășirea competențelor atribuite prin lege, încălcând art.36 alin.1 coroborat cu art.36 alin.3 lit. b) din legea administrației publice locale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.14 din legea nr.554/2004.
Pârâtul - intimat legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei, suspendarea executării Hotărârii nr. 2 din 14.01.2009 a pârâtului, prin care s-a dispus desființarea postului reclamantului de secretar - dactilograf din cadrul aparatului propriu al Primarului comunei.
Instanța de fond - Tribunalul Timiș - a respins acțiunea reclamantului pe considerentul că hotărârea a cărei suspendare a solicitat-o nu este un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Instanța de fond a reținut că " hotărârea Consiliului Local prin care este desființat postul de secretar-dactilograf nu modifică prin ea însăși raportul juridic dintre reclamant și pârâtă, care este un raport de dreptul muncii (reclamantul nu pretinde că ar fi funcționar public), și nici vreun alt raport juridic ci doar organigrama și statul de funcții al instituției".
Tribunalul Timișa reținut, în acest sens, că "modificarea organigramei și a statului de funcții reprezintă o operațiune administrativă care, în cazul de față, este menită să pregătească modificarea sau stingerea unui raport de muncă. Instanța înțelege că poate să se pronunțe asupra legalității unei operațiuni administrative, în condițiile art. 18 al. 2 din Legea 554/2004, dar numai dacă ea premerge unui act administrativ, ceea ce în speță nu e cazul".
Examinând sentința civilă recurată, Curtea este de acord cu concluzia instanței de fond conform căreia suspendarea executării Hotărârii nr. 2 din 14.01.2009 a Consiliului Local al Comunei este admisibilă numai în măsura în care se reține că aceasta are natura juridică a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât art. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 face referire numai la suspendarea actelor administrative. Astfel, conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actuluiadministrativunilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
În privința definiției actului administrativ, Curtea precizează că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Analizând natura juridică a Hotărârii nr. 2/14.01.2009 a Consiliului Local al Comunei, Curtea reține că prin aceasta s-a dispus modificarea organigramei și a statului de funcții al aparatului propriu de specialitate al primarului Comunei, precum și desființarea postului reclamantului de secretar-dactilograf din cadrul aparatului propriu al Primarului comunei.
Consecința emiterii acestei hotărâri rezultă din chiar conținutul acesteia, constând în desființarea postului reclamantului de secretar-dactilograf din cadrul aparatului propriu al Primarului comunei.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că hotărârea în litigiu reprezintă manifestarea de voință a unui organ competent, respectiv a Consiliului Local al Comunei, manifestare de voință prin care acesta înțelege să desființeze un post de secretar din organigrama primăriei. Această manifestare de voință a fost emisă în regim de putere publică și are drept consecință directă încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale secretarului-dactilograf care ocupa postul ce urmează a fi desființat.
Curtea admite că, în vederea executării acestei hotărâri se impune emiterea de către primar a unor acte prin care să se pună capăt raportului de muncă al reclamantului (în măsura în care este vorba despre desființarea postului ocupat de reclamant), însă aceste acte au menirea de a pune în executare tocmai Hotărârea nr. 2/14.01.2009 a Consiliului Local al Comunei.
Curtea nu poate reține, în aceste condiții că această hotărâre are natura juridică a unei operațiuni administrative. Dimpotrivă, în absența acestei hotărâri, respectiv în lipsa manifestării de voință a Consiliului Local al Comunei nu este posibilă desființarea postului în litigiu. Curtea subliniază, în acest sens, că instituția competentă să stabilească organigrama aparatului de specialitate al primarului este Consiliul Local, care își exprimă voința cu privire la acest aspect prin adoptarea unor hotărâri. Împrejurarea că aceste hotărâri implică, în executarea lor, efectuarea unor acte specifice de punere în executare nu semnifică faptul că hotărârile Consiliului Local sunt numai operațiuni administrative.
În consecință, Curtea apreciază că în mod nelegal s-a reținut că Hotărârea nr. 2/14.01.2009 a Consiliului Local al Comunei este o operațiune administrativă. Curtea reține, sub acest aspect, că hotărârea în litigiu reprezintă o manifestarea de voință a unui organ competent, respectiv a Consiliului Local al Comunei, manifestare de voință emisă în regim de putere publică prin care acesta înțelege să desființeze un post de secretar din organigrama primăriei, și care are drept consecință directă încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale secretarului-dactilograf care ocupa postul ce urmează a fi desființat. Prin urmare, Curtea apreciază că această hotărâre este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere"când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi", Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile sentinței civile nr. 389/CA/PI/7.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea soluționării acesteia pe fond, având în vedere că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, ca urmare a reținerii lipsei caracterului administrativ al actului a cărui suspendare s-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.389/CA/PI/7.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/05.01.2010
TEHNORED:/05.01.2010
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
