Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.175/CA/2008-
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamanta- "" -,cu sediul în S M,-/A, jud.S M, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL S M, S M, 25 Octombrie, nr.1, jud.S M și PRIMĂRIA S M - DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE - SERVICIUL, CONSTATARE CONTROL, cu sediul în S M, -, -.8, parter, jud.S M, împotriva sentinței nr.13/CA din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenta reclamantă - "" - S M - director - personal și avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.8 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Baroul Satu Mare - Cabinetul individual, lipsă fiind intimații pârâți Municipiul S M și Primăria S M - Direcția de Impozite și Taxe Locale - Serviciul, Constatare Control.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei achitată prin chitanța nr.136 - 1 - 7 din 15 mai 2008, emisă de primăria Municipiului O, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că Primarul Municipiului SMa depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentei reclamante învederează că pe rolul Tribunalul Satu Mare există înregistrată o acțiune pentru anularea actelor administrative, sens în care depune la dosar xerocopia acțiunii înregistrată la data de 7 februarie 2008 la Tribunalul Satu Mare. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și drept urmare suspendarea efectelor deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii în anulare, cu cheltuieli de judecată, conform actelor pe care le depune la dosar, respectiv factura nr.- 11 din 18 ianuarie 2008 și nr.06 din 15 mai 2008. Apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu se impune suspendarea actului administrativ, deoarece în situația în care ar fi obligați la sumele reținute suplimentar, societatea ar putea intra în colaps financiar și nu și-ar mai putea desfășura activitatea, din balanța de verificare depusă rezultând că profitul obținut era mai mic decât suma stabilită suplimentar, iar prejudiciul ce i s-ar crea prin executare ar fi greu de recuperat.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.13/CA din 17 ianuarie 2008, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea reclamantei - S M cu sediul în S M,-/A, județul S M în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL S M și PRIMĂRIA S M - DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SERVICIUL, CONSTATARE CONTROL cu sediul în S M, P-ța -, parter, -8, județul SMp entru suspendarea deciziei de impunere nr-/3.12.2007 emisă de Primăria S M - Direcția de Impozite și Taxe Locale, serviciul impunere, constatare și control.
A dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în sumă de 12000 lei consemnată la.- S M cu chitanța nr.76371/1 din 15.01.2008 și recipisa de consemnarea nr.-/1 din 15.01.2008, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ fiscal, ca măsură și provizorie, se poate dispune numai în cazuri bine justificate, precum și pentru prevenirea unei pagube iminente, ireparabile, de care reclamanta să fie amenințate prin executarea actului. Pe cale de consecință, cele două condiții imperative, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări care să fie de natură a argumenta existența cazului bine justificat și iminența producerii pagubei.
Invocarea de către reclamantă a unor aspecte privind interpretarea și aplicarea eronată a unor dispoziții legale țin de fondul actului, iar acestea se apreciază de instanță numai în cadrul acțiunii în anulare și s-a reținut că, nu pot fi analizate cu ocazia soluționării suspendării actului, ca atare nu se circumscriu noțiunii de caz bine justificat.
Susținerea reclamantei potrivit căreia obligarea la plata suplimentului de impozit ar aduce-o în stare de colaps financiar, s-a apreciat că, nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ fiscal. În caz contrar s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii pagubei este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al măsurii suspendării actului administrativ, așa cum este reglementată prin Legea nr.554/2004.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs în termen, legal timbrat, recurenta - "" - SMs olicitând instanței admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate și suspendării provizorii a producerii efectelor deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii în anulare, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că, în perioada 30.10.2007 - 3.12.2007 s-a efectuat un control privind verificarea respectării reglementărilor legale privind obligațiile fiscale ale societății față de bugetul local, iar în urma controlului s-a stabilit că societatea și-a calculat greșit impozitul pe clădiri.
Organele de control au arătat că, nu s-au aplicat corect prevederile Codului Fiscal, art.253 al.6 coroborat cu punctul 54 lit.d din Hotărârea nr.44/2004.
Societatea a efectuat reparații capitale în decursul anilor 2003 - 2006, care au fost înregistrate în contabilitate la costul de producție și la costul de activitate la valoarea actuală egală cu valoarea reevaluată, iar din eroare s-au înscris greșit în contabilitate la poziția "modernizări".
Consideră că nu datorează majorările și penalitățile stabilite pentru impozitul pe clădiri, considerat a fi declarat greșit, data de la care ele se calculează nefiind corectă.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu se impune suspendarea actului administrativ, deoarece în situația în care ar fi obligați la sumele reținute suplimentar, societatea ar putea intra în colaps financiar și nu și-ar mai putea desfășura activitatea, din balanța de verificare depusă rezultând că profitul obținut era mai mic decât suma stabilită suplimentar, prejudiciul ce i s-ar crea prin executare fiind greu de recuperat.
În drept au fost invocate prevederile art.14 - 15 din Legea nr.554/2004.
Intimatul primarul Municipiului SMp rin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele invocate de recurentă țin de fondul cauzei și nu se circumscriu noțiunii de caz bine justificat, organele de control aplicând corespunzător dispozițiile legale incidente, iar susținerile în sensul că bunul mers al activității societății ar fi împiedicat, că s-ar crea prejudicii greu de recuperat, sunt susțineri exagerate, reclamanta putându-se prevala de plata eșalonată, fapt care în speță s-a și întâmplat prin adresa nr.12/21.01.2008.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este fondat, urmând ca în baza prevederilor art.304 pct.9, art.312 Cod procedură civilă să dispună admiterea lui, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei recurente și suspendării executării deciziei de impunere nr.2007/3.12.2007 până la pronunțarea instanței de fond pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 din lege, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În speță, organele de control din cadrul intimatei pârâte Primăria Municipiului S M au procedat la efectuarea unui control în perioada 30.10.2007 - 3.12.2007 la societatea reclamantă, având drept obiectiv verificarea respectării prevederilor legale privind obligațiile fiscale ale societății față de bugetul local.
În urma controlului și a constatărilor efectuate, pe seama reclamantei s-a emis decizia de impunere nr-/3.12.2007, prin care s-a stabilit în sarcina societății obligația achitării unui impozit pe clădiri suplimentar în sumă de 74.537 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 47.743 lei.
Împotriva acestei decizii și a raportului de inspecție fiscală, reclamanta a formulat contestație la organul emitent, înregistrată sub nr.14394/7.12.2007, iar prin acțiunea înregistrată în data de 11.12.2007 la prima instanță în condițiile art.14 din Legea nr.554/2004 a solicitat suspendarea provizorie a executării actului administrativ unilateral, respectiv a deciziei de impunere emise pe seama sa.
Întra-adevăr motivele de nelegalitate a actului administrativ, invocate de reclamantă în cuprinsul cererii formulate, nu pot face obiect al analizei instanței investită cu soluționarea cererii de suspendare provizorie, cum a reținut și prima instanță, însă în cadrul analizării cererii de suspendare, instanța competentă poate să cerceteze aparența dreptului invocat prin raportare la motivele concrete invocate în fiecare caz în parte, ce ar putea duce la iminența producerii unui prejudiciu prin executarea actului administrativ invocat.
În speță, prin executarea deciziei de impunere emisă pe seama reclamantei, act administrativ ce îi stabilește o sumă de plată suplimentară într-un cuantum destul de ridicat, există posibilitatea ca bunul mers al activității societății să fie perturbat considerabil atâta vreme cât din actele contabile depuse la dosarul cauzei rezultă că, rezultatele financiare obținute de către societate în perioada respectivă se situează sub nivelul sumei stabilite la plată, eventuala executare a obligației putându-i provoca o criză financiară și pagube iminente în desfășurarea activității.
Se constată de asemenea ca element al bunei credințe la formularea cererii de suspendare faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligația de depunere a cauțiunii fixate de prima instanță în sumei de 12.000 lei, prin chitanța CEC nr.-/1 din 15 ianuarie 2008 și recipisa nr.-/1 din 15 ianuarie 2008.
În consecință, având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că asupra legalității emiterii actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat și a obligației de plată stabilite urmează a se pronunța instanța competentă, reclamanta introducând până la soluționarea recursului și acțiunea în anulare, se reține că, recurenta reclamantă a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului atacat.
Prin urmare, constatându-se fondate motivele de recurs invocate și greșita apreciere a probatoriului administrat de prima instanță, se va dispune admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și suspendării executării deciziei de impunere emise pe seama reclamantei până la pronunțarea instanței de fond.
Solicitarea reclamantei recurente în recurs de a se dispune suspendarea actului până la soluționarea irevocabilă a cauzei nu poate fi reținută atâta vreme cât cererea a fost formulată prin prisma prevederilor art.14 din Legea nr.554/2004 și nu art.15 din lege, modificarea ei în această fază procesuală fiind inadmisibilă.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează să dispună obligarea intimaților la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în favoarea recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta - "" - S M împotriva sentinței nr.13 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - "" - S M în contradictoriu cu pârâții Municipiul S M și Primăria S M - Direcția de Impozite și Taxe Locale - Serviciul, Constatare, Control.
Dispune suspendarea deciziei de impunere nr-/3 decembrie 2007, emisă de Primăria Municipiului S M - Direcția de Impozite și Taxe Locale - Serviciul, Constatare, Control până la pronunțarea instanței de fond.
Obligă intimatele Municipiul S M și Primăria Municipiului S M - Direcția de Impozite și Taxe Locale - Serviciul, Constatare, Control la cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1.500 lei, în favoarea recurentei - "" -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 16.05.2008
- jud. fond. - -
- dact. - 2 ex.
- 21.05.2008
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
