Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 198/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--05.11.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.198
Ședința publică din 09.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul Consiliul Local al Comunei G împotriva sentinței civile nr. 1338/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată, și pârâții intimați Primăria Comunei G și Primarul Comunei G, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat A în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent a depus note scrise.
Reprezentantul reclamantei intimate depune împuternicire avocațială, chitanța emisă pentru suma de 773,50 lei reprezentând onorariu de avocat, și întâmpinare despre care arată că le depune cu titlu de concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată. Arată că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Arad la data de 24.07.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primăria Comunei G, Consiliul Local al Comunei G și Primarul Comunei G și a cerut suspendarea executării Hotărârii nr.30/30.06.2009 adoptată de Consiliul Local al Comunei G până la soluționarea acțiunii în fond.
În motivare arată că prin Hotărârea nr.30/30.06.2009, Consiliul Local al Comunei G s-a aprobat desființarea postului de director al Unității de Asistență Medico-Socială și încetarea raporturilor sale de muncă.
Reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.14 (1) din Legea nr.554/2004, existând cazul bine justificat și paguba iminentă, așa cum sunt definite aceste noțiuni prin art.2 (1) lit.s și t din aceeași lege.
Astfel arată reclamanta, prin măsura destituirii din funcția de director al s-ar crea o situație foarte grea din punct de vedere financiar în condițiile în care împreună cu soțul care are un salariu de 600 lei, are în întreținere pe tatăl său și soacra sa și au de achitat o pensie de întreținere pentru fiica soțului din altă căsătorie și un credit bancar de 16.450 lei cu rata scadentă de 375 lei/lună.
Prin întâmpinare pârâții Primăria Comunei G și Primarul Comunei G au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, întrucât hotărârea a cărei suspendare se cere a fost adoptată de Consiliul Local al Comunei G, autoritate a administrației publice locale, iar raporturile dintre cele trei autorități ale administrației publice locale se bazează pe principiul autonomiei, legalității, responsabilității, neexistând raporturi de subordonare.
Pârâtul Consiliul Local al Comunei Gac erut prin întâmpinare respingerea cererii ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art.14 din Legea nr.554/2004, reclamanta nefăcând dovada unei pagube iminente și cu atât mai mult cu cât raporturile de muncă ale reclamantei nu au încetat, aceasta fiind în concediu medical.
Prin sentința civilă nr. 1338/30.09.2009, Tribunalul Arada admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Comunei G și a Primarului Comunei
A admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Consiliul Local al Comunei
A executarea Hotărârii nr.30/30.06.2009 adoptată de pârât până la pronunțarea instanței de fond.
A respins cererea față de pârâții Primăria Comunei G și Primarul Comunei
A obligat la cheltuieli de judecată pe pârât în sumă de 308 lei.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Primarul Comunei G și Primăria Comunei G și în temeiul art.137 Cod procedură civilă a respins acțiunea față de aceștia în baza excepției, întrucât actul a cărui suspendare se cere este emis de Consiliul Local al Comunei G, iar între aceasta și ceilalți pârâți ca autorități ale administrației publice locale nu există raporturi de subordonare.
În soluționarea cererii instanța a reținut că potrivit art.14 (1) din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului.
Raportat la aceste prevederi rezultă că instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ numai în situația când sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, respectiv cazul bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Având în vedere înțelesul dat la art.2 (1) lit.t din Legea nr.554/2004, noțiunea de "caz bine justificat" reprezentând împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, instanța a apreciat că asupra actului administrativ reprezentând Hotărârea nr.30/30.06.2008 emisă de Consiliul Local G există serioase îndoieli asupra legalității acesteia.
Astfel, prin Hotărârea nr.30/2009 a fost modificată Hotărârea nr.14/08.04.2009.
Prin Hotărârea nr.14/08.04.2009 art.1 alin.1 s-a aprobat statut de funcții ale G și la poziția 1 din anexă fiind menționată reclamanta ca director, iar prin alin.(3) al aceluiași articol ca urmare a modificării aduse prin Hotărârea nr.30/2009 se aprobă desființarea postului de director, ori reducerea posturilor se face prin aprobarea organigramei și statului de funcții.
Ca urmare, instanța a apreciat că există condiția cazului bine justificat pentru suspendarea actului.
De asemenea, instanța a apreciat că există îndeplinită și condiția prejudiciului iminent, având în vedere că s-a desființat postul deținut de reclamantă, ceea ce evident va crea reclamantei un prejudiciu material viitor și previzibil, constând în lipsirea acesteia de veniturile din salariu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.14 (1) din Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării Hotărârii nr.30/2009 emisă de Consiliul Local G până la pronunțarea instanței de fond.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul Consiliul Local G să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 308 lei reprezentând 300 lei onorar de avocat și 8 lei taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurentul Consiliul Local al comunei G solicitând casarea sentinței recurate și pe cale de consecință, respingerea cererii reclamantei de suspendare a executării nr. 30/30.06.2009.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală considerând îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanța a apreciat că prin desființarea postului ocupat de reclamantă se va crea un prejudiciu material viitor și previzibil, constând în lipsirea acesteia de veniturile din salariu dar aceasta nu înseamnă că reclamanta este complet lipsită de venituri întrucât poate beneficia de indemnizația de șomaj în condițiile Legii nr. 76/2002 cu modificările și completările ulterioare, (art. 17 litera a)
Se mai arată faptul că în cuprinsul actului administrativ emis de Consiliul Local nu apare nominalizată reclamanta iar o eventuală încetare a raporturilor de muncă este posibilă nu prin această hotărâre ci printr-un alt act administrativ emis de Primarul comunei care este îndreptățit să numească și să elibereze din funcție pe conducătorii instituției subordonate Consiliului Local conform art. 63 aliniatul 7 din Legea nr. 215/2001 republicată.
Referitor la condiția privind cazul bine justificat se arată că nici aceasta nu a fost dovedită în cauză întrucât actul administrativ unilateral are caracterul de titlu executoriu rezultat din prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură acesta.
Suspendarea executării actelor administrative constituie prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede în limitele și condițiile anume reglementate.
Sub acest aspect nu poate fi reținută motivarea primei instanțe care a apreciat că desființarea postului de director se poate realiza numai prin aprobarea organigramei și a statului de funcții. Aceasta deoarece în speță nu s-a desființat postul de director ca și post de conducere, aspecte ce ar implica modificarea organigramei ci postul de director încadrat în regim contractual a fost înlocuit cu un director manager numit pe bază de contract de management.
Măsurile luate de Consiliul Local prin Hotărârea nr. 30/2009 au venit ca urmare a neaplicării de către Primarul comunei a prevederilor Legii nr. 215/2001 coroborat cu Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, instanța de fond nesesizând că menținerea unei funcții de conducere (director) pe baza unui contract individual de muncă este contrar prevederilor legale în vigoare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 302- 306 Cod procedură civilă și art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate arătând că soluția instanței de fond prin care s-a dispus suspendarea - nr. 30/2009 este corectă și legală fiind îndeplinită atât condiția cazului bine justificat cât și chiar privind paguba iminentă.
În privința cazului bine justificat, acesta presupune existența unor împrejurări care creează îndoieli serioase în privința actelor administrative, or în speță, hotărârea încalcă prevederile art. 65 aliniatul 2 din Codul Muncii întrucât desființarea postului de director al G este în fapt o modificarea ilicită a contractului de muncă încheiat de părți cu redenumirea funcției de conducere dar că implică în fapt o concediere a intimatei pentru motive ce nu țin de persoana sa.
Referitor la condiția pagubei iminente, se arată că executarea hotărârii atacate are drept consecință încetarea dreptului reclamantei la plata salariului corespunzător cu consecințe financiare imediate pentru intimată și familia sa în condițiile în care aceasta are mai multe persoane în întreținere și are contractat un credit în valoare de 16.450 lei.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv a art. 3041Cod procedură civilă Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei G, Primăria G și Primarul comunei G, suspendarea executării hotărârii nr. 30/30.06.2009 a Consiliului Local G până la soluționarea acțiunii în fond.
Prima instanță a respins acțiunea față de pârâții Primăria și Primarul comunei G reținând lipsa calității procesual pasive a acestora, prin raportare la emitentul actului administrativ a cărei suspendare se solicită.
Față de pârâtul Consiliul Local al comunei G, prima instanță a admis acțiunea dispunând suspendarea executării Hotărârii nr. 30/2009 adoptată de pârât până la pronunțarea instanței de fond, reținând că asupra acesteia există îndoieli serioase privind legalitatea în condițiile în care prin Hotărârea nr. 30/2009 s-a modificata Hotărârea nr. 14/8.04.2009 prin care s-a aprobat Statul de funcții al G iar la poziția 1 din anexă a fost menționată reclamanta ca director iar ulterior s-a aprobat desființarea postului de director, ceea ce nu se poate realiza decât prin aprobarea organigramei și statului de funcții.
Prima instanță a apreciat îndeplinită și condiția pagubei iminente având în vedere că s-a desființat postul deținut de reclamantă ceea ce îi creează un prejudiciu material viitor și previzibil constând în lipsirea acesteia de veniturile din salariu.
Soluția primei instanțe apare ca fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, întrucât din interpretarea coroborată a prevederilor art. 14 aliniatul 1 cu art. 1 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că pentru suspendarea unui act administrativ, solicitată prin cererea adresată instanței competente, pentru anularea în tot sau în parte a actului respectiv, pe lângă cerința inițierii procedurii plângerii prealabile este necesare a fi întrunite cumulativ alte două condiții și anume: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care poate fi astfel prevenită.
Cele două condiții prin tonul lor restrictiv imperativ denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ presupunând așadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.
Astfel, în privința cazului bine justificat acesta este definit la art. 2 alin.1 litera t din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând împrejurări legate de starea de fapt și de drept ce sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și ca atare, aceasta ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.
Or, în speță, măsura atacată de reclamantă constând în aceea că prin hotărârea Consiliului Local G nr. 30/30.06.2009 s-a procedat la modificarea și completarea Hotărârii Consiliului Local nr. 14/8.04.2009 cu privire la modificarea Statului de funcții al Unității de Asistență Medico - Socială G, postul de director al acestei unități încadrat în regim contractual urmând a se desființa iar conducerea va fi asigurată de un director manager numit pe bază de contract de management.
Tot în cuprinsul hotărârii se mai arată faptul că până la ocuparea postului de director manager prin concurs, atribuțiile specifice acestei funcții vor fi delegate prin cumul persoanei din cadrul, unității care deține studii economice superioare de lungă durată. Art. 3 cuprinde mențiunea potrivit căreia în baza acestei hotărâri Primarul comunei G va dispune încetarea raportului de muncă pentru directorul G cu respectarea prevederilor Codului Muncii iar ulterior va proceda la numirea persoanei delegate cu atribuțiile de director.
Rezultă așadar că, măsura de desființare a postului de director al G încadrat în regim contractual și numirea unui director manager pe baza unui contract de management, măsură dispusă prin actul a cărei suspendare se solicită, nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat.
Cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului întrucât în cadrul acestei proceduri nu poate fi rejudecat fondul litigiului.
În speță, nu s-a dovedit existența unor împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze îndoieli serioase asupra legalității actului atacat întrucât hotărârea în discuție a avut ca temei legal prevederile titlului VII din Legea nr. 95/1996 coroborate cu nr.HG 412/2003 privind organizarea, funcționarea și finanțarea unităților de asistență medico - sociale, iar analiza pe fond a respectării acestor dispoziții legale se realizează de instanța investită cu acțiunea de anulare a actului administrativ reprezentată de Hotărârea nr. 30/2009.
Contrar celor susținute de reclamantă și reținute de prima instanță măsura destituirii reclamantei, încadrată anterior în regim contractual nu s-a realizat prin Hotărârea nr. 30/30.06.2009, însăși din cuprinsul hotărârii rezultând că încetarea raportului de muncă al reclamantei se va dispune ulterior de către Primarul comunei Reclamanta este nemulțumită așadar, de faptul că prin hotărârea atacată s-a schimbat regimul juridic al postului de director al G, iar această schimbare de regim juridic a atras și încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei.
Ca atare, instanța de fond investită cu soluționarea cererii de suspendare a executării nr. 30/30.06.2009 trebuia să verifice dacă această măsură prin împrejurările de fapt și de drept în care a fost dispusă este de natură a crea îndoieli serioase asupra legalității sale. Or, în speță, reclamanta nu a relevat nici un motiv de legalitate legat de această modificare a regimului juridic al funcției de director al G și ca atare, nu se poate reține existența condiției privind cazul bine justificat.
Referitor la această condiție, reclamanta a arătat că prin plângerea prealabilă a invocat o serie de nelegalității a acestei hotărâri dar din cuprinsul plângerii prealabile (fila 6 dosar fond) rezultă că aceasta a atacat hotărârea respectivă numai din prisma încălcării dispozițiilor cuprinse în Codul Muncii art. 41 aliniatul 1,2 și 3 cu privire la condițiile în care se poate proceda la modificarea contractului individual de muncă și nu a relevat astfel nici un fel de motive de nelegalitate prin raportare la dispozițiile legale reținute de autoritatea emitentă și anume Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare, titlu VII precum și nr.HG 412/2003 privind organizarea, funcționarea și finanțarea unităților de asistență medico-socială.
Referitor la condiția privind prevenirea unei pagube iminente Curtea reține că nici aceasta nu este îndeplinită întrucât pierderea salariul ca și pagubă creată reclamantei intervine prin actul de încetarea raporturilor de muncă iar nu prin hotărârea din care s-a procedat la schimbarea regimului juridic al funcției de director al, G, iar pe de altă parte doar pierderea salariului nu este suficientă și concludentă pentru a se considera că sunt întrunite cerințele legale pentru suspendarea executării, întrucât aceste susțineri nu sunt de natură a răsturna prin ele însele prezumția de legalitate a actului administrativ contestat.
Pentru considerentele de fapt și de drept menționate anterior, Curtea reține că nu sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 14 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 și prin urmare, hotărârea primei instanței fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii urmează a fi modificată în conformitate cu art. 312 aliniatul 1 și 3 coroborat cu art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, astfel încât se va proceda la admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă în contradictoriu cu Consiliul Local G, fiind menținute dispozițiile din sentința recurată privind respingerea acțiunii reclamantei față de pârâții Primăria și Primarul comunei
Fiind pronunțată soluția de respingere în întregime a cererii reclamantei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, acesteia nu i se vor acordarea cheltuielile de judecată nici în primă instanță și nici în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Consiliul Local al Comunei G împotriva sentinței civile nr. 1338/30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, Primăria Comunei G și Primarul Comunei
Modifică în parte sentința recurată și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local
Menține dispozițiile sentinței recurate în privința respingerii acțiunii față de pârâții Primăria Comunei G și Primarul Comunei
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./22.02.2010
Tehnored.//22.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Rodica
