Contestație la executare. Decizia 193/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--07.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.193
Ședința publică din 09.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Primăria comunei Noi împotriva sentinței civile nr. 806/21.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă, avocat în reprezentarea reclamantei recurente, și pârâta intimată asistată de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei recurente depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar reprezentanta pârâtei intimate depune împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș care este competent în soluționarea prezentei cauze, fără cheltuieli de judecată. Arată că în cauză sunt aplicabile prevederile art.2 alin.1 lit. ț din Legea nr.554/2004 și că instituția reclamantă a răspuns la cererile intimatei încă înainte de existența titlului executoriu.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Consideră că în cauză sunt aplicabile prevederile art.372 alin.2 Cod procedură civilă și competența de soluționare a contestației revine Judecătoriei Timișoara.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 09.06.2009 reclamanta Primăria Comunei Noi prin Primar, a formulat în contradictoriu cu intimata, contestație la executare solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea formele de executare silită pornite în dosarul execuțional 455/ex/2009 al executorului judecătoresc - & respectiv reducerea cheltuielilor de executare și suspendarea formelor de executare silită, până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea contestației se arată că executarea silită în dosarul mai sus amintit este ilegală deoarece executarea titlului executoriu s-a făcut de bună voie, anterior cererii de executare silită, astfel că aceasta a răspuns celor 10 cereri, ale intimatei, înregistrate sub 10 numere de înregistrare și prevăzute în dispozitivul titlului executoriu.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației, arătând că debitoarea contestatoare în cauză nu a executat de bună voie înainte de începerea executării dispozițiile titlului executoriu format din sentința civilă nr. 546/CA/17.06.2008.
Prin sentința civilă nr. 806/21.2009, Tribunalul Timișa admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
A declinat competența privind soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea PRIMĂRIA COMUNEI NOI, în contradictoriu cu intimata -, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În ședința publică din 21.10.09 față de prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr.554/2004, instanța a pus în discuție, din oficiu, competența materială a instanței de judecată raportat la obiectul cererii.
Analizând din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, instanța conform art. 158 coroborat cu art. 137 Cod procedură civilă, a constatat că obiectul acțiunii reclamantului îl constituie contestație la executare.
Conform disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Acțiunea reclamantului nu se încadrează în aceste prevederi legale, întrucât nu solicită anularea unui act administrativ și nici nu invocă refuzul autorității pârâte de a soluționa vreo cerere a acestuia.
Tribunalul nu a reținut raționamentul juridic al contestatoarei prin raportarea la art. 372 alin 2 la art. 2 alin. 1 litera ț din Legea 554/2004.
Astfel potrivit art. 2 alin. 1 lit. ț din Legea 554/2004 într-adevăr în materie de contencios administrativ "instanță de executare este - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ".
Însă art. 2 alin. 1 lit. ț din Legea 554/2004 are eficiență juridică limitativ la dispozițiile art. 25 din Legea 544/2004 care reglementează prin raportare la art. 24 din lege modalități specifice de executare a unor anumite hotărâri pronunțate de instanțele de contencios administrativ.
Astfel potrivit art. 24 din Legea 554/2004 cu referire la obligația executării se arată astfel:
(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.
ART. 25
Instanța de executare
(1) Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de taxa de timbru.
(3) Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Or, în speță, sentința civilă nr. 546/CA/17.06.2008 a Tribunalului Timiș secția de contencios administrativ, care constituie titlul executoriu în cauză, a fost pronunțată în temeiul Legii 544/2001 privind accesul liber la informațiile de interes public și nu în temeiul legii 554/2004 (legea contenciosului administrativ) astfel că nu ne regăsim în ipoteza art. 24,25 din Legea contenciosului administrativ.
Astfel chiar dacă sentința care constituie titlu executor, a fost pronunțată de Tribunalul Timiș secția de contencios administrativ, în speță sunt aplicabile prevederile art. 373 alin 2 cod procedură civilă și nu art. 25 din Legea 554/2004, motiv pentru care instanța competentă să soluționeze cererea este Judecătoria Timișoara.
Raportat la disp. art. 2 Cod procedură civilă care reglementează competența după materie, coroborat cu dispozițiile legale arătate mai sus instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta Primăria Comunei Noi, prin Primar, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș ca instanță competentă în soluționarea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că în baza sentinței civile nr. 546/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- intimata a procedat la începerea executării silite prin emiterea unei somații la 1.06.2009, iar în aceste condiții reclamanta a formulat contestație la executare față de titlul executoriu reprezentat de sentința anterior menționată.
Prima instanță a procedat la declinarea competenței de soluționare a contestației la executare astfel formulate către Judecătoria Timișoara, soluție apreciată de recurentă ca fiind nelegală întrucât conform art. 2 alin. 1 lit. ț din Legea nr. 554/2004 instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.
În speță nu pot fi aplicate dispozițiile Codului d e procedură civilă întrucât Legea nr. 554/2004 cuprinde mențiuni exprese privind instanța de executare la art. 28 și ca atare trebuie aplicate aceste dispoziții speciale derogatorii de la Codul d e procedură civilă, întrucât titlul ce se execută este o hotărâre dată de o instanță de contencios administrativ care are astfel și calitatea de instanță de executare nefiind aplicabile dispozițiile art. 373 aliniatul 2.pr.civ.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 3041, 373 aliniatul 2.pr.civ, și art. 2 aliniatul 1 litera ț din Legea nr. 554/2004.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041.pr.civ. Curtea reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Prin sentința civilă nr. 546/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Primăria Comunei Noi prin Primar aceasta fiind obligată să răspundă în baza Legii nr. 544/2001 la informațiile de interes public solicitate reclamantă prin adresele indicate în dispozitivul sentinței.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 510/2.04.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
În baza hotărârii judecătorești anterior menționate, reclamanta a inițiat procedura de executare silită în dosarul execuțional nr. 466/Ex/2009 (fila 18 dosar fond) ocazie cu care prezenta recurentă a formulat contestație la executare apreciind că a executat voluntar dispozitivul sentinței civile nr. 546/17.06.2008 înainte de începerea executării silite.
Tribunalul Timiș - secția contencios administrativ investită inițial cu soluționarea acestei contestații la executare a procedat la declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara reținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 ci sunt aplicabile dispozițiile art. 373 aliniatul 2.pr.civ. pe considerentul că art. 2 aliniatul 1 litera ț din Legea nr. 554/2004 are eficiență juridică limitată la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 care reglementează prin raportare la art. 24 din Legea nr. 554/2004 modalități specifice de executare a anumitor hotărâri pronunțate de instanțele de contencios administrativ.
Soluția primei instanțe este corectă și legală. Întrucât deși art. 2 aliniatul 2 litera ț din Legea nr. 554/2004 definește instanța de executare ca fiind instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ această definiție se face exclusiv prin raportare la procedura de executare reglementă la cap. 3 din Legea nr. 554/2004. Astfel potrivit art. 24 aliniatul 1 se instituie obligația autorității publice de a proceda la executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în materia contenciosului administrativ în cazurile în care a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ ori să elibereze un înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, urmând ca executarea hotărârii să se realizeze în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia iar în lipsa unui asemenea termen în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Conform art. 24 aliniatul 2 din Legea nr. 554/2004 în cazul în care termenul nu este respectat se va aplica conducătorului autorității publice sau după caz persoanei obligate o amendă de 20 % din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, rezultând astfel din analiza textelor legale anterior indicate că autoritățile publice au obligația executării din oficiu a hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ iar în cazul nerespectării acestui principiu, legiuitorul a consacrat o modalitate specială de sancționare cuprinsă la art. 24 aliniatul 2 și 3 din lege.
Art. 25 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 stabilește că sancțiunile și despăgubirile prevăzute la art. 24 aliniatul 2 se aplică respectiv se acordă de instanța de executare la cererea reclamantului, iar din analiza acestui text de lege rezultă că este la latitudinea reclamantului să uzeze de mijlocul de constrângere prevăzut de art. 24 aliniatul 2 și numai în cazul în care reclamantul uzează că acestei dispoziții legale o asemenea cererea este de competența instanței de executare respectiv a instanței de contencios administrativ care a soluționat fondului litigiului.
În speța de față, creditoarea nu a înțeles să uzeze de dispozițiile cuprinse la art. 24 aliniatul 2 din Legea nr. 554/2004 ci a demarat procedura executării silite conform dispozițiilor cuprinse la art. 372 și următoarele pr.civ. iar în această situație nu se poate reține faptul că instanța de executare este reprezentată de instanța de contencios administrativ definită conform art. 2 aliniatul 1 litera ț din Legea nr. 554/2004 întrucât această instanță are, în materia executării silite, competența limitată la cazurile prevăzute de art. 24 aliniatul 2 din Legea nr. 554/2004.
În cadrul procedurii de executare silită demarată potrivit dispozițiilor cuprinse în Codul d e procedură civilă, calitatea de instanță de executare o are potrivit art. 373 aliniatul 2.pr.civ. Judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea în afara cazurilor în cale legea dispune altfel. Raportat la acest aspect, recurenta apreciază că în speță legea a dispus altfel câtă vreme a identificat o altă instanță de executare dar acest argument este combătut de considerentele expuse anterior potrivit cărora instanța de contencios administrativ are calitatea de instanță de executare numai în cazurile expres și limitativ prevăzute la art. 24 aliniatul 2 din Legea nr. 554/2004 iar nu și în celelalte incidente ivite cu ocazia executării silite chiar dacă aceasta se realizează în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre pronunțată pe fond de o instanță de contencios administrativ.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, Curtea reține că soluția primei instanțe este corectă și legală nefiind incident nici unul dintre motivele de casare prevăzute la art. 304 punctul 1, 2, 3, 4 și 5 Cod procedură civilă, astfel încât văzând și dispozițiile art. 312 teza II - a Cod procedură civilă va fi respins ca neîntemeiat recurs declarat de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Primăria comunei Noi împotriva sentinței civile nr. 806/21.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./22.02.2010
Tehnored.//22.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Rodica
