Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 268/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.268
Ședința publică din 06 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții, și împotriva Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justitie B, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr.1472 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea pârâtului.
Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr- la data de 13.07.2009, reclamanții, și au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1472 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 02.07.2009, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare se arată că, la data de 02.07.2009, prin Ordinul nr.1472, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus că, începând cu data de 01.06.2009 se suspendă aplicarea Ordinului nr. 526 din 03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că procurorii beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la indemnizația de încadrare brută lunară începând cu 1 martie 2009.
Se mai arătă că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004, și anume cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Menționează totodată ca au respectat și prevederile art. 7 din Legea nr.554/2004 în sensul că la data de 07.07.2009 au formulat plângerea prealabilă prevăzuta de textul de lege menționat, anexată în copie la dosar.
Astfel fiind, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune chiar din faza procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004, numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor.
În ceea ce privește aceste două condiții, a cazului bine justificat și a prejudiciului iminent, legiuitorul a definit la art. 2 alin. l lit. t și ș, cele două noțiuni.
Reclamanții susțin că prin ordinul emis sunt expuși unui prejudiciu material imediat în sensul diminuării drepturilor salariale efectiv încasate până în prezent, prin eliminarea unui spor recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Consecințele asupra patrimoniului acestora sunt evidente prin prisma faptului că prin OUG nr.71/2009 s-a dispus eșalonarea plății drepturilor salariale restante, obținute prin hotărâri judecătorești executorii pentru anii 2010-2012 iar în considerarea veniturilor salariale încasate efectiv, lunar, au contractat diferite angajamente de plată, prin emiterea ordinului fiind puși în imposibilitatea de a le onora, în condițiile asumate.
De asemenea consideră că astfel sunt încălcate însăși principiile de bază în materia salarizării magistraților, enunțate de art. 73 din Legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție impusă de legiuitor și anume cazul bine justificat, față de definiția dată de art. 2 lit. t din Legea 554/2004, îndoiala serioasă este dovedită prin declararea ca neconstituționala a Ordonanței 75/2008 prin care s-a dispus eșalonarea plății drepturilor bănești restante, Ordonanța nr. 71/2009, invocată ca temei legal de emitere a Ordinului nr. 1472/2.07.2009, având un conținut similar.
In plus, arată reclamanții, prin ordin menționat se tinde la suspendarea plații lunare a unui spor consacrat prin hotărâri judecătorești executorii, acesta nevizând suspendarea plații drepturilor salariale restante, a căror eșalonare s-a dispus prin ordonanța mai sus menționata.
Această ordonanță nu a suspendat și nici nu putea să o facă, efectul executoriu al unei hotărâri judecătorești în materia drepturilor salariale prevăzute de art. 289 din Legea 53/2003 privind Codul Muncii, lege organică, act normativ cu putere normativă mai mare, întrucât sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % a fost inclus urmare a unor hotărâri judecătorești.
O îndoială serioasă a legalității Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, și Justiție, este dată, în opinia reclamanților, de încălcarea art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004, care prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de această lege. Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială, astfel că prin ordin sunt încălcate în mod evident prevederile unei legi speciale adoptate de Parlament, act cu putere normativă mai mare decât a sa.
Se invocă și considerentele reținute de CEDO în cuprinsul deciziei din cauza Burdov contra Rusiei precum și principiului de drept privind neretroactivitatea măsurii administrative dispuse.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.2, 14 alin 1 din Legea nr.554/2004, art.15 din Constituția României.
Prin întâmpinare, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a invocat în principal excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Timișoara și a solicitat, în cazul respingerii excepției menționate, respingerea cererii formulate de reclamanți ca lipsită de obiect ori ca nefondată.
A susținut pârâtul că, față de calitatea de magistrați a reclamanților, și raportat art. 36 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.36 alin."Personalul salarizat potrivii prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariate, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale iarpotrivit prevederilor art.36 alin.2 din același act normativ, împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin.(l) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
Totodată, se învederează că în speță dispozițiile Legii contenciosului administrativ au caracter de normă generală,iar dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, reprezintă norma specială, deoarece reclamantul, fiind magistrat, beneficiază de lege specială de organizare și de un statut special reglementat.
Potrivit principiilor de interpretare a normelor juridiceaccesorium seguitur principalemșiqui potest plus, potest minusconsideră că instanța competentă să judece prezenta cerere este Curtea de Apel București, instanța competentă să se pronunțe pe fondul cauzei fiind competentă să se pronunțe și asupra cererilor accesorii sau prealabile judecării fondului.
Se mai arată că prin sentința civilă nr.2864/07.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul cu numărul - s-a dispus suspendarea Ordinului nr.1472/02.07.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Raport la această hotărâre judecătorească și având în vedere prevederile art. 14 alin. 4 și 7 din Legea nr. 554/2004 consideră că cererea reclamanților, magistrați, este lipsită de obiect, executarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind deja suspendată de drept.
Pe de altă parte, arată că se poate reține și lipsa de interes a reclamanților în promovarea prezentei cereri motivat de faptul că, așa cum am arătat mai sus, prin sentințele menționate s-a dispus suspendarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009.
Mai arată pârâtul că cererea reclamanților este neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cu privire la prima condiție impusă de textul legal,existența unui caz bine justificat,reclamanții nu au adus nici un argument care să justifice suspendarea actului administrativ atacat, invocându-seargumente de nelegalitate,lipsite de relevanță (ca și de temeinicie) în speța de față.
Circumstanțele personale, cu caracter general, invocate de reclamanți, după cum nici argumentele ce vizează o presupusă neconstituționalitate a OUG nr. 71/2009, nu pot constituicazuri bine justificate,în înțelesul art.14 alin. l din Legea nr.554/2004.
Cu privire la a doua condiție prevăzută de art.14 alin. l din Legea nr.554/2004,iminența producerii unei pagubeconsideră că argumentele invocate sunt total nefondate și superflue, în condițiile în care instanțele de contencios administrativ s-au pronunțat în mod constant în sensul că încasarea unor sume de bani mai mici - indiferent cu ce titlu - nu reprezintă opagubă iminentăîn sensul art.14 și nu poate justifica suspendarea aplicării unui act administrativ.
Mai mult, în speță nu se poate vorbi despre existența unei pagube, de vreme ce reclamanții sunt beneficiari ai unor hotărâri judecătorești având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, hotărâri ce vor fi executate în condițiile prevăzute de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009.
În concluzie, solicită respingereaa cererii fie ca lipsită de obiect, fie ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 137 aliniatul 1 Cod procedură civilă, care impun ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Curtea apreciază că cererea de suspendare și plângerea prealabilă vizează un litigiu clasic de contencios administrativ, iar nu un litigiu întemeiat pe dispozițiile art.36 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/29.03.2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Actul normativ invocat de către pârât vizează modul de stabilire a drepturilor salariale ale personalului auxiliar de specialitate. Or, în speța de față, drepturile reclamanților au fost deja stabilite și confirmate prin hotărâri judecătorești irevocabile, reclamanții nepunând în discuție stabilirea acestora, ci doar suspendare executării, printr-un act administrativ, a hotărârilor judecătorești menționate.
Constatând așadar neîntemeiată excepția invocată, Curtea urmează aor espinge ca atare.
De asemenea, nu sunt întemeiate apărările pârâtului cu privire la existența altor hotărâri judecătorești de suspendare a executării aceluiași act, întrucât împrejurarea că efectele Ordinului nr.1472/02.07.2009, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație au fost suspendate prin decizii ale altor Curți de Apel din țară nu lasă acțiunea lipsită de obiect și nu conduce la concluzia lipsei interesului acțiunii, reclamanții nefiind părți în litigiile la care face referire pârâtul în întâmpinare.
Prin urmare, și excepția lipsei de obiect urmează a fi respinsă.
Cât privește înseși cererea de suspendare, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
Așadar, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi sesizat în condițiile art. 7 din Legea 554/2004 autoritatea publică ce a emis actul sau autoritatea ierarhic superioară; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamanții au sesizat Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei ( filele 8-10)
De asemenea, Curtea apreciază că și celelalte două condiții sunt îndeplinite.
Astfel, se reține că, potrivit art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004, prin "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Fără a prejudicia fondul pricinii, Curtea reține că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, întrucât pe de o parte actul menționat este fundamentat pe dispozițiile uni act normativ neaplicabil speței, respectiv OUG nr.71/2009, care vizează drepturile salariale restante, în vreme ce Ordinul nr.1472/02.07.2009 vizează sistarea unor drepturi salariale curente și viitoare. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că ordonanța menționată privește și drepturile salariale lunare, neajunse la scadență, nu trebuie omis faptul că OUG nr. 71/2009 are un conținut aproape identic unei alte ordonanțe, respectiv OUG 75/2008, declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr.784/12.05.2009.
În aprecierea aparenței de nelegalitate Curtea are în vedere și împrejurarea că
actul administrativ a cărui suspendare se solicită este emis în cursul lunii iulie 2009 pentru drepturile salariale aferente lunii iunie 2009, cuvenite pentru munca prestată anterior emiterii actului administrativ, când reclamanții nu aveau reprezentarea unui atare act.
Cât privește cea de-a treia condiție, Curtea o constată de asemenea îndeplinită, deoarece reducerea veniturilor reclamanților într-un procent de 50%, considerat a fi substanțial, constituie fără îndoială un prejudiciul material viitor și previzibil.
Apreciind astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, Curtea, constatând întemeiată cererea formulată de reclamanți, urmează aoa dmite, cu consecința suspendării actului administrativ reprezentat de Ordinul nr. 1472/02.07.2009, emis de pârâtul Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței teritoriale și excepția lipsei de obiect a cererii reclamanților.
Admite cererea formulată de reclamanții, și, cu domiciliul procedural ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta,-, jud. T, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,--4,sector 4.
Suspendă executarea Ordinului nr.1472/02.07.2009, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.
Executorie de drept.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 august 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Red.--07.08.2009
Tehnored. M-07.08.2009
6 expl-SM-emis 4 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
