Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 267/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- -14.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.267
Ședința publică din 06 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, HG, G, și, împotriva pârâților Ministerul și Ministrul Justiție și Libertăților, având ca obiect suspendarea executării actului administrativ emis de Ministerul Justiției și Libertăților sub nr. 76.602/03.07.2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Justiție și Libertăților.
Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Ape T sub nr- la data de 14.07.2009, reclamanții, HG, G, au solicitat suspendarea executării actului administrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr. 76.602/03.07.2009.
Reclamanții arată că prin sus-menționatul act administrativ, comunicat Tribunalului Arad la data de 03.07.2009, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pentru viitor, obligând ordonatorii de credite secundari și terțiari să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.
Consideră actul administrativ, a cărui suspendare o cer, ca fiind nelegal pentru următoarele motive:
Prin plata acestui spor în lunile anterioare, în baza Ordinului nr. 65/C/2009 și a deciziilor emise în baza acestui ordin de către președinții curților de apel din țară, care au calitatea de angajator, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune. acestui spor reprezintă o diminuare a drepturilor salariale, care poate avea loc doar în situația unei sancțiuni disciplinare.
Acest act administrativ, prin refuzul plății sporului aferent lunii iunie 2009, încalcă in mod flagrant și dispozițiile art. 15 alin.2 din Constituția României, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cât excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, au fost încălcate dispozițiile art. 164 din Codul muncii, care reglementează principiul potrivit căruia reținerile ori suspendarea salariului nu poate fi operată decât pentru cazurile și condițiile prevăzute de lege, obligația de plată a salariului fiind una principala, de la care angajatorul nu se poate sustrage invocând lipsa de fonduri bănești, așa cum s-a pronunțat prin decizia nr. 3382/2004:
În fundamentarea acestui act administrativ, Ministrul Justiției și Libertăților s-a referit la dispozițiile date de Primul - ministru și Ministrul finanțelor publice, dispoziții care nu au semnificația unor norme obligatorii cuprinse în legi.
Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial, au fost încălcate și prevederile art.8 alin. 1 din Convenția organizației internaționale a muncii privind protecția salariatului nr. 95 1949 ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973.
Potrivit acestor dispoziții orice modificare adusă cu privire la plata salariului, rețineri, diminuări nu se pot face decât în condițiile și limitele prescrise de legea națională sau stabilite prin contracte colective de muncă.
Intervenția ministrului de a dispune neplata sporului încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art. 44 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate să fie lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale decât numai printr-o măsură a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită pun lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Drepturile salariale sunt asimilate bunurilor mobile, prin determinarea legii, potrivit art. 474 din Codul civil iar refuzul de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică echivalează cu o lipsite abuzivă de acest drept, contrar dispozițiilor constituționale evocate.
De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale (intre care se regăsesc și sporurile) constituie o încălcare a art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor si a libertăților fundamentale ale omului.
În actul administrativ a cărui suspendare se cere se menționează că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua eșalonat, potrivit nr.OUG 71/2009.
Schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat, fără acordul reclamanților, contravine de asemenea principiilor reglementate de art. 161 alin. l din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o data pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului.
Astfel, puternica aparență de neconcordanță a actului administrativ raportat la prevederile Constituției României, ale Legii nr.567/2004, ale Legii nr.303/2004, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale celorlalte documente internaționale invocate, și efectele deosebit de grave pe care le produce asupra reclamanților (deposedarea în mare parte de drepturile salariale) constituie un caz bine justificat, în sensul articolului 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării acestui act administrativ.
Măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, așa cum este definită la articolul 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2008, prejudiciul material viitor si previzibil constând în neplata către reclamanți a unei părți importante din drepturile salariale cuvenite.
Menționează că față de dispozițiile articolului 7 alin 1 din Legea nr.554/ 2004 reclamanții au formulat la 6 iulie 2009 plângere prealabilă împotriva actului administrativ a cărui suspendare a executării o solicită.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității motivat prin aceea că adresa nr.76.602 din 03.07.2009 nu constituieun act administrativîn sensul Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, ci o măsură stabilita de ordonatorul principal de credite în sarcina celorlalți ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese, având în vedere noile dispoziții legale cu incidență asupra achitării drepturilor salariale pentru personalul din sistemul justiției și Legea 18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009.
Fiind o simplă operațiune de încunoștințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ - OUG 71/2009 - coroborat cu 18/2009 și 500/2002, iar nu o manifestare de voință unilaterală a unității emitente, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice prin ea însăși, această adresă nu poate face obiectul unei cereri de anulare sau de suspendare întemeiate pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Câtă vreme această adresă nu are natura juridică a unui act administrativ, nu poate face nici obiectul unei plângeri prealabile sau al unei acțiuni în contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.
Cu privire la practica judiciară în materie solicită să se ia în considerare că ICCJ a statuat în dec. nr. 5412 din 11.11.2005 că actele emise de organele fiscale în cadrul activității de îndrumare a contribuabililor în aplicarea prevederilor legislației fiscale, realizată în baza art. 7 al. 5 din Cod procedură fiscală nu sunt acte administrative. Aceiași decizie menționează că modul de comunicare a interpretării unui text de lege nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. ci doar o corespondentă administrativă. Pentru aceleași rațiuni de interpretare nici adresele de îndrumare ale ordonatorului principal de credite către ordonatorii secundari și terțiari de credite nu pot să aibă decât același caracter de corespondentă administrativă.
De asemenea pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților solicită să se constate lipsa de interes a acțiunii reclamanților având în vedere că efectele adresei 76.602/3.07.2009 au fost suspendate de Curtea de Apel Cluj în dosarul - la data de 9.07.2009. Aceeași soluție a fost pronunțată și de Curtea de Apel București în dosarul cu numărul - la data de 7.07.2009.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 aliniatul 1 Cod procedură civilă, care impun ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța apreciază că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Deși intitulat adresă, actul a cărui suspendare se solicită se încadrează în noțiunea de act administrativ, astfel cum este definită la art. 2 alin 1 lit. c din Legea Contenciosului administrativ nr.554/2004, modificând raporturile juridice existente între părți și producând efecte juridice imediate, respectiv reducerea drepturilor salariale cu 50%, actul menționat nefiind un act de îndrumare ori de interpretare a legii, așa cum greșit susține pârâtul.
Tot astfel, împrejurarea că efectele actului administrativ, reprezentat de adresa nr.76.602/03.07.2009, au fost suspendate prin decizii ale altor Curți de Apel din țară nu lasă acțiunea lipsită de obiect și nu conduce la concluzia lipsei interesului acțiunii, reclamanții nefiind părți în litigiile la care face referire pârâtul în întâmpinare.
Prin urmare, găsind neîntemeiate excepțiile invocate, Curtea le va respinge ca neîntemeiate.
Cât privește înseși cererea de suspendare, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
Așadar, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi sesizat în condițiile art. 7 din Legea 554/2004 autoritatea publică ce a emis actul sau autoritatea ierarhic superioară; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamanții au sesizat Ministerul Justiție și Libertăților, prin Ministru, așa cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei ( filele 24-29)
De asemenea, Curtea apreciază că și celelalte două condiții sunt îndeplinite.
Astfel, se reține că, potrivit art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004, prin "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Fără a prejudicia fondul pricinii, Curtea reține că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, întrucât pe de o parte actul menționat este fundamentat pe dispozițiile uni act normativ neaplicabil speței, respectiv OUG nr. 71/2009, care vizează drepturile salariale restante, în vreme ce actul administrativ reprezentat de adresa nr. 76.602/03.07.2009 vizează sistarea unor drepturi salariale curente și viitoare. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că ordonanța menționată privește și drepturile salariale lunare neajunse la scadență, nu trebuie omis faptul că OUG nr. 71/2009 are un conținut aproape identic unei alte ordonanțe, respectiv OUG 75/2008, declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr.784/12.05.2009.
În aprecierea aparenței de nelegalitate Curtea are în vedere și împrejurarea că
actul administrativ a cărui suspendare se solicită este emis în cursul lunii iulie 2009 pentru drepturile salariale aferente lunii iunie 2009, cuvenite pentru munca prestată anterior emiterii actului administrativ, când reclamanții nu aveau reprezentarea unui atare act.
Cât privește cea de-a treia condiție, Curtea o constată de asemenea îndeplinită, deoarece reducerea veniturilor reclamanților într-un procent de 50%, considerat a fi substanțial, constituie fără îndoială un prejudiciul material viitor și previzibil.
Apreciind astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, Curtea, constatând întemeiată cererea formulată de reclamanți, urmează aoa dmite, cu consecința suspendării actului administrativ reprezentat de adresa nr.76.602/03.07.2009, emisă de pârâtul Ministrul Justiție și Libertăților.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes a acțiunii.
Admite cererea formulată de reclamanții, HG, G, și, cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Chișineu Criș,-, jud. A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul și Ministrul Justiție și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5.
Suspendă executarea actului administrativ emis de pârâtul Ministerul Justiție și Libertăților sub nr.76.602/03.07.2009, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.
Executorie de drept.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 august 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Red.-07.08.2009
Tehnored. M-07.08.2009
15 expl/SM-13 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
