Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 3
Ședința publică din data de11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare executare act administrativ, formulată de reclamantul, domiciliat în P, str. -. -., nr. 261,. 12,. B,. 50, județul P, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul T și Sportului, cu sediul în B, sector 2,-,. 12,. B,. 50.
Acțiunea este timbrată cu 8 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -/12.11.2009 și timbre judiciare în cuantum de 0,3 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, reprezentat de avocat în substituire avocat, potrivit delegației de substituire nr.-, lipsă fiind pârâtul Ministerul T și Sportului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de pârât, după care:
La solicitarea instanței, avocat pentru reclamantul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fond pentru reclamant, avocat în substituire avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, suspendarea Ordinului nr.1615/5.10.2009 emis de pârâtul Ministerul T și Sportului cu privire la încetarea efectelor contractului de management nr.355/23 mai 2009 încheiat cu pârâtul, suspendarea aducerii la îndeplinire de către Direcția de Resurse Umane din cadrul ministerului și de către Clubul Sportiv Paa ctului enunțat mai sus, menținerea efectelor produse de Ordinul nr. 945/22 mai 2009 și contractul de management nr.355/22 mai 2009, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile privind anularea pe calea acțiunii în justiție a tuturor efectelor produse de actul emanat mai sus.
Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul T și Sportului, suspendarea Ordinului nr.1615/5.10.2009 emis de pârâtul Ministerul T și Sportului cu privire la încetarea efectelor contractului de management nr.355/23 mai 2009 încheiat cu pârâtul, suspendarea aducerii la îndeplinire de către Direcția de Resurse Umane din cadrul ministerului și de către Clubul Sportiv Paa ctului de mai sus, menținerea efectelor produse de Ordinul nr. 945/22 mai 2009 și contractul de management nr.355/22 mai 2009, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile privind anularea în justiție a tuturor efectelor produse de actul enunțat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr.945/22.05 2009, a fost numit în funcția de director coordonator - adjunct al Clubului Sportiv Conform art. 3 din contractul de management nr. 355/2009, durata contractului la care a făcut referire se întindea pe o perioadă de patru ani, începând cu data de 23 mai 2009 - 23 mai 2013, însă cu toate acestea, datorită haosului politic, ministrul a emis Ordinul nr.1615/5 oct. 2009 prin care potrivit art. 1, începând cu data de 5 oct. 2009, i-a încetat contractul de management ca urmare a desființării postului.
S-a mai arătat de reclamant, că actele administrative a căror legalitate o contestă, încalcă dispozițiile art. 41 alin. 1, ipoteza 1 din Constituția României, care prevăd că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, cât și dispozițiile art. 5 alin. 2 din Codul Muncii, care statuează principiul nediscriminării.
S-a mai arătat de reclamant că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. 1din Legea 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat, invocând și lipsa unei prezumții de legalitate a ordinului atacat, arătând că potrivit art. 2 alin. 5 din HG nr. 572/2009, privind aprobarea modelului cadru al contractului de management:
" Contractul de management se reziliază în cazul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în acesta.", rezilierea contractului de management fiind sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării unei obligații specifice contractelor bilaterale.
Precizează reclamantul că, întrucât, prin Ordinul nr. 1615/5 oct. 2009, s-a dispus revocarea sa din funcție, fără a se face dovada îndeplinirii necorespunzătoare sau neîndeplinirii obligațiilor ce îi reveneau în baza contractului de management existând o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a ordinului, prin lipsa unei cauze legale de încetare a contractului de management, asimilat contractului de muncă.
Cu privire la motivarea expusă în cuprinsul ordinului, referitoare la concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reclamantul arată că ordinul atacat este asimilat unei decizii de concediere, care potrivit art. 74 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, trebuie să fie în formă scrisă și să cuprindă motivele care determină concedierea. Ori Ordinul nr. 1615/5 oct. 2009, nu respectă dispozițiile imperative prevăzute de legislația muncii, întrucât nu conține o motivație în fapt pentru încadrarea în prevederile art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, fiind încălcate și
disp. art. 62 alin.2 din același cod, cauzele privind desființarea locului de muncă fiind fără suport faptic și real, desființarea nu este efectivă și serioasă, cauza nu este una reală, fiind impusă numai de rațiuni pur politice.
Reclamantul precizează că în cauză este îndeplinită și cea de a doua condiție, respectiv paguba iminentă, prev. de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, fiind definită ca fiind prejudiciu material viitor dar și previzibil după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată la termenul din 16.12.2009, pârâtul Ministerul T și Sportului, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată și nelegală, motivând că natura juridică a contractului de management este reglementă de prevederile OUG nr.37/2009 și HG nr.527/2009, iar Ordinul nr.1615/5.10.2009 a fost emis în aplicare OUG nr.37/2009 și a prevederilor legale cuprinse în HG nr.527/2009 referitoare la Modelul cadru de contract de management.
Astfel, potrivit art. III pct. 6 din OUG nr.37/2009, funcțiile publice se exercită în baza uni contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, în conținutul căruia sunt prevăzuți indicatorii specifici de performanță, obiectivele, clauzele contractuale, precum și condițiile de încetare și reziliere a acestuia.
Ca atare, în nici un caz, acestui contract nu îi sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv Codul Muncii, arată pârâtul.
Mai arată pârâtul că încetarea contractului de management nr.355/22.05.2009 a intervenit ca urmare a desființării postului, potrivit art. 9 lit. g din acesta, modulul cadru de contract fiind reglementat de HG nr.527/2009.
De asemenea, pârâtul motivează că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii, nici cu privire la modul de încetare a contractului de management, nici cu privire la menținerea în cuprinsul Ordinului de revocare a duratei preavizului sau a căii de atac.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma textelor de lege incidente, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a deținut funcția de director coordonator - adjunct la Clubul Sportiv P, fiind numit prin Ordinul nr. 945/5.05.2009, emis de către pârât și în baza contractului de management nr. 355/2009, durata acestui contract fiind de patru ani, urmând să expire la data de 5 mai 2013.
Ulterior, prin emitere Ordinului 1615/5 oct. 2009, începând cu 5.10.2009, reclamantul a fost demis din funcția publică de director coordonator - adjunct, ca urmare a desființării postului.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioară, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 6o de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Legea nr. 554/2004, consacră ca regulă generală, suspendarea judecătorească la cerere, fie odată cu introducerea plângerii prealabile administrative, deci, până la sesizarea instanței de judecată, fie odată cu acțiunea în fața instanței de contencios administrativ.
Având în vedere acest context legislativ, pe calea prezentei cereri, reclamantul a solicitat suspendarea Ordinului nr. 1615/5 oct. 2009.
Curtea constată că reclamantul are interesul legitim, actual, personal și direct, de a promova o acțiune în suspendarea executării Ordinului 1615/5 oct. 2009, întrucât se consideră vătămat în drepturile sale prin emiterea acestui act administrativ cu caracter individual, menținerea soluției de încetare a producerii efectelor acestui ordin, fiindu-i, evident, defavorabilă.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că potrivit art. 14 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după declanșarea procedurii prealabile, persoana vătămată poate să ceară instanței, suspendarea actului administrativ unilateral considerat vătămător, până la pronunțarea instanței de fond. Posibilitatea suspendării executării actelor administrative unilaterale, individuale sau normative, este consacrată și de documente emise de organisme internaționale, în condiții similare cu reglementarea prevăzută de art. 14. Astfel, se prevede faptul că instanța acordă suspendare atunci când, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
În prezentul litigiu, așa cum a dovedit prin înscrisurile depuse la filele 25- 28 ale dosarului, reclamantul a formulat plângere prealabilă în condițiile art. 7 din legea contenciosului administrativ, făcând dovada îndeplinirii acestei condiții imperative. Pe de altă parte, în cauză există o îndoială legitimă cu privire la legalitatea Ordinului nr. 1615/5 oct. 2009, prin care practic reclamantul a fost demis din funcția de conducere, câtă vreme până în prezent, pârâtul nu a făcut dovada și nici nu s-a apărat în sensul existenței în cauză a unei situații de revocare a reclamantului din această funcție, prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în contractul de management. Din conținutul ordinului în discuție și din întâmpinare rezultă că încetarea contractului de management a avut loc în baza OUG 37/2009 și a prevederilor art. 9 alin. 1 lit. g din contractul de management 355/23.05.2009.
Prin Decizia nr. 1257/7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a decis însă că legea pentru aprobarea acestei ordonanțe este neconstituțională, iar aceste decizii sunt obligatorii.
Analizând și conținutul art. 9 lit. g din contractul de managementnr.355/23.05.2009, se constată că respectivul contract încetează prin "desființarea sau reorganizarea serviciului public deconcentrat", ori în cauză s-a pus problema desființării postului de director coordonator adjunct, și nu a serviciului propriu-zis.
Totodată, pârâtul nu a depus la dosar nici o dovadă, eventual organigrama, cu care să facă dovada desființării efective a postului în discuție.
În ceea ce privește cea de a doua condiție a pagubei iminente, potrivit art. 2 lit. s din Legea 554/2004, aceasta este definită ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență, sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public, iar în cauza de față, nu s-a făcut dovada delegării temporare a unei alte persoane care să preia atribuțiile reclamantului, acest lucru fiind de natură a crea o perturbare gravă a activității clubului.
Față de cele de mai sus, Curtea va admite în parte cererea, va suspenda executarea Ordinului 1615/5 oct. 2009 până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei.
S-a procedat la admiterea în parte a acțiunii, deoarece prin suspendarea executării ordinului de mai sus, se mențin efectele produse de Ordinul nr. 945/2009 și efectele contractului de management nr.355/2009, până la pronunțarea unei hotărârii irevocabile în justiție, pe fondul cauzei.
În baza art. 274 pr.civ. ca parte care a pierdut procesul, pârâtul va fi obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600,00 lei, ce reprezintă onorariu de avocat, prin înscrisurile depuse la dosar, titularul cererii a făcut dovada avansării acestor cheltuieli cu respectivul titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în P, str. -. -., nr. 261,. 12,. B,. 50, județul P, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul T și Sportului, cu sediul în B, sector 2,-,. 12,. B,. 50.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr.1615/5.10.2009 emis de pârâtul Ministerul T și Sportului, până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei (acțiunii în justiție).
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 600,00 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 ianuarie 2010.
Președinte
- -
Grefier
- -
Operator de date cu caracter personal,
notificare nr.3120
red.DR
Tehnored. DL
4 ex./25.01.2010
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica
