Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR. 330/

Ședința publică din 25 mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian

JUDECĂTOR 2: Tăbâltoc Dan Mircea

Judecător - G -

Grefier -

S-a luat în examinare recursul introdus de - SRL I împotriva sentinței civile nr. 675/ din 30.05.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.

Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 mai 2009.

În termenul de pronunțare, intimatul Consiliul Județean Iad epus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise.

Curtea de Apel,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamanta - SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean I să dispună:

- suspendarea actului administrativ denumit program de transport public județean și a licitației traseelor din perioada 15.05.2008-30.05.2008;

- suspendarea actului privind vechimea pe traseu a operatorului de transport;

- obligarea Consiliului Județean I la emiterea unor acte administrative conform legii și acordarea vechimii pe traseul I - - din anul 1996 până în 2003.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, la data de 08.04.2008, s-a publicat programul de transport județean 2008-2011 adoptat de către pârât, acesta fiind republicat la data de 10.05.2008.

Reclamanta, în calitate de operator de transport, desfășoară activitate pe traseul unic I-- din anul 1996, iar pârâtul, prin actele administrative contestate, nu i-a luat în calcul vechimea efectivă pe traseul respectiv, și invocă faptul că dintr-un singur traseu nu pot fi făcute două trasee, astfel cum s-a realizat la codurile 15 și 16 din programul de transport: I- și I-.

A susținut reclamanta că prin neluarea în considerare a vechimii efective pe traseu și a condițiilor de exercitare a activității de transport prin curse regulate de microbuze se creează premisele unei concurențe neloiale, programul adoptat de pârât neavând ca fundament respectarea cerințelor legale impuse de Legea nr. 92/2007.

Prin sentința civilă nr. 675//30.05.2008, Tribunalul Iașia respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în mun. I,-,. 987,. C,. 1,. 4, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean I, cu sediul în mun. I, b-dul - cel M și nr. 69, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, deși a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată vizează suspendarea a două acte administrative, în temeiul art. 14 din Legea nr. 544/2004, și obligarea pârâtului de a emite acte conforme cu prevederile legale incidente, a analizat doar primele două capete de cerere, constatând următoarele:

"A) Cazul bine justificat;

Art.2 alin.1 lit) din lg. nr.554/2004:cazuri bine justificate- împrejurrile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioas in privința legalitții actului administrativ;

Această condiție nu este îndeplinită întrucât reclamanta nu a înțeles să conteste actul administrativ de natură a-i produce o vătămare - Hotărârea Consiliului Județean I nr.133/2008 prin care a fost aprobat Programul de transport județean I pe perioada 2008-2011 - ci a înțeles să conteste însăși programul de transport și un act administrativ a cărei existență nu a putut fi stabilită ( actul privind vechimea pe traseu ).

De asemenea, deși reclamanta susține că nu i-a fost recunoscută și luată în calcul o anumită vechime pe traseul I - - nu a făcut nici o dovadă în sensul că vechimea pe traseu reținută de pârât nu ar fi cea reală.

În ceea ce privește scindarea traseului I - - în 2 trasee I- și I- și efectuarea transportului public de călători cu un număr mai M de mijloace de transport, printre care și microbuze, nu este de natură a produce vreo vătămare reclamantei în sensul de a constitui un caz bine justificat în condițiile în care existența unui monopol pe respectivul traseu conduce la încălcarea regulilor economiei de piață.

De asemenea, autoritatea administrativă ce gestionează și supraveghează transportul public județean de persoane este singura în măsură să aprecieze numărul de curse necesare pentru a asigura o fluență corespunzătoare transportului de călători, instanța de judecată neputând aprecia oportunitatea măsurii adoptate

B) Prevenirea unei pagube iminente.

Art.2 alin.1 lit) din lg. nr.554/2004:paguba iminenta- prejudiciul material viitor si previzibil sau, dup caz, perturbarea previzibila a funcționarii unei autoritți publice sau a unui serviciu public;

În condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada existenței unei îndoieli cu privire la legalitatea actelor administrative contestate, astfel cum impune condiția cazului bine justificat, se constată că nici această condiție nu este îndeplinită, avându-se totodată în vedere și faptul că reclamantei i s-a permis accesul la participarea licitației organizate pentru acordarea licențelor de traseu cu respectarea principiului egalității de șansă.

Față de considerentele anterior expuse se va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată."

Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs reclamanta - SRL.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății, programul de transport al județului I pentru perioada 2008-2011, și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestui act.

A susținut recurenta că instanța a reținut greșit că a contestat numai programul de transport care, în opinia instanței, nu este de natură să îi aducă vreo vătămare. Recurenta a arătat că programul de transport face parte din Hotărârea Consiliului Județean I și, deci, nu se putea reține că nu a atacat hotărârea de aprobare a programului de transport.

Recurenta a invocat și faptul că, deoarece judecarea cererii de suspendare s-a făcut la data de 30.05.2008, când s-a terminat licitația de traseu, a solicitat anularea licitației, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.

- SRL a arătat și faptul că s-a aplicat greșit legea, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă. Recurenta a susținut că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea celor două acte administrative și a licitației traseelor.

Prin întâmpinare, Consiliul Județean Ias olicitat respingerea recursului.

La termenul de judecată din data de 15.12.2008, Curtea a pus în discuția părților împrejurarea de a ști dacă prima instanță s-a pronunțat cu privire la tot ceea ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Recursul este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Din acest text de lege rezultă cu claritate că instanța are obligația se a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost învestită. Obiectul pricinii asupra căruia instanța trebuie să se pronunțe este stabilit prin cererea de chemare în judecată.

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat, fără echivoc, printre altele, și obligarea Consiliului Județean I la emiterea unor acte administrative conform legii și acordarea vechimii pe traseul I - - din anul 1996 până în 2003.

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor cereri, ci a avut în vedere doar cererea de suspendare, încălcând obligația de a se pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății, obligație ce constituie garanția aplicării principiului disponibilității în procesul civil.

În speță nu se poate primi susținerea potrivit căreia reclamanta a renunțat la judecata acestor cereri ori că și-a modificat cererea de chemare în judecată, prin avocat, la termenul din data de 30.05.2008, când apărătorul reclamantei a afirmat că solicită suspendarea actului privind vechimea pe traseu a operatorului de transport având în vedere faptul că reclamantei i s-a acordat o vechime de 5 ani, iar altor societăți li s-a acordat o vechime de 7 ani.

Afirmația avocatului redată mai sus, de restrângere a obiectului judecății, reprezintă o desistare, deci un act de dispoziție. Din această natură a restrângerii a obiectului judecății reiese cerința ca o atare declarație să fie făcută de către partea reclamantă, personal sau prin reprezentant cu procură specială.

Prin urmare, avocatul reclamantei nu are posibilitatea de a face o declarație care are ca efect restrângerea obiectului cererii de chemare în judecată, deci o desistare de la judecată, decât în baza unei împuterniciri avocațiale speciale.

De altfel, în acest sens sunt prevederile art. 69 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora recunoașterile privitoare la drepturile în judecată, renunțările, cum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.

Având în vedere că prima instanță a ignorat petitul clar al acțiunii, respectiv limitele cererii de chemare în judecată, astfel cum ele au fost determinate de reclamant, se impune, pentru omisiunea examinării fondului pricinii în sensul art. 315 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, admiterea recursului și casarea hotărârii pronunțate în cauză cu trimiterea cauzei la prima instanță, pentru o nouă judecată.

Instanța de trimitere, în cazul în care se va reitera o cerere de restrângere a obiectului judecății, va ține seama de considerațiile de mai sus și va solicita părții precizările necesare, respectând regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili corect cadrul procesual, având în vedere că formulările avocatului din data de 30.05.2008 sunt confuze, nefiind clar dacă se solicită o modificare a cererii de chemare în judecată ori dacă se renunță la judecată ori la drept.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

Decide:

Admite recursul introdus de - SRL împotriva sentinței civile nr. 675//30.05.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.

Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.

Președinte judecător judecător

--- - - - - G -

Grefier

și tehnoredactat:, 2 ex.

Judecător fond:

Prima instanță: Tribunalul Iași

Președinte:Obreja Manolache Iustinian
Judecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc Dan Mircea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Iasi