Anulare act administrativ . Decizia 331/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 331/
Ședința publică din 25 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de reclamanta și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 26/CA din 16.01.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 26/CA din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I, anulând parțial decizia nr. 21 din 25.04.2007, emisă de către pârâta I și decizia nr. 756/11.01.2007, emisă de către Administrația Finanțelor Publice Comunale I, obligând reclamanta să plătească suma de 29.112 lei, cu titlu de accesorii aferente obligațiilor fiscale înscrise în decizia nr. 21/25.04.2007 și decizia nr. 756/11.01.2007, precum și suma de 2.504,3 lei cheltuieli de judecată; respingând cererea reclamantei de anulare a deciziei nr. 753/11.01.2007 a Administrației Finanțelor Publice Comunale
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că Iae fectuat un control referitor la modul în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile de plată a taxelor și impozitelor și că, în urma acestui control, a fost emisă decizia nr. 573 din 11.01.2007, prin care se constată plata cu întârziere a contribuției de asigurări sociale și de sănătate, datorate de reclamantă, stabilindu-se accesorii în valoare de 5 lei.
În baza a 173 de declarații depuse de către reclamantă la organul fiscal, în perioada 2004 - 2005,. Iae mis decizia nr. 756 din 11.01.2007, prin care au fost calculate accesorii, reprezentând majorări de întârziere la plată, în valoare de 34.812 lei, acte împotriva cărora reclamanta a formulat contestație, la data de 21.02.2007, contestație ce a fost respinsă în parte de către I, prin decizia nr. 21 din 25.04.2007, în sensul desființării deciziei nr. 753/11.01.2007 și a obligării organului fiscal să încheie un nou act, condiții în care prima instanță a apreciat că reclamanta nu mai justifică un interes legitim actual în admiterea cererii sale, în această parte.
În ceea ce privește decizia nr. 756/11.01.2007, prima instanță a reținut că reclamanta a invocat, pe de o parte, insuficienta motivare a deciziei nr. 21/2007, dar că acest motiv nu este de natură să conducă la desființarea actului administrativ contestat, întrucât reclamanta avea posibilitatea să-și expună apărările și criticile, urmând ca eventualele omisiuni strecurate în cuprinsul actului pârâtei să fie complinite de către instanța judecătorească, iar pe de altă parte, a fost contestat modul de calcul al majorărilor de întârziere înscrise în decizia menționată.
Apreciind că expertul a înlăturat în mod convingător apărarea reclamantei referitoare la o posibilă calculare a mai multor debite pentru aceeași contribuție, constatând totodată deficiențe ale organului fiscal în respectarea ordinii stingerii datoriilor și în modul înscrierii sumei de 3.138 lei ca fiind contribuție la fondul de sănătate reținută de la asigurați, când în realitate suma reprezintă debit stabilit prin titlul executoriu nr. 1846/2003 al Casei de Asigurări de Sănătate și fusese stins prin plată la 23.09.2003, prima instanță, raportându-se la raportul de expertiză contabilă suplimentară, a considerat că părțile litigante și-au însușit tacit concluziile expertizei suplimentare, fără a le contesta sau a depune probe contrare, și că, în atare condiții reclamanta are a plăti doar suma de 29.112 lei cu titlu de accesorii.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs reclamanta și pârâta
Reclamanta critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu a sesizat că întreaga decizie de accesorii contestată poartă nr. 753/2007 și că ea avea interesul în a cere desființarea acestei decizii, ca act subsidiar al deciziei nr. 21/2007, considerat a fi un act administrativ fiscal executoriu, că nu au fost luate în considerare corecțiile pe care însăși Comunală I le-a făcut prin referatul nr. 4863 din 23.02.2007, apreciind că era necesar ca instanța să se pronunțe cu privire la defalcarea sumei de 29.112 lei, având în vedere că accesoriile au fost calculate pe surse ale bugetului consolidat și că hotărârea nu rezolvă exact datoriile sale pe surse de venit ale bugetului.
Pârâta I, critică la rândul său hotărârea primei instanțe pe motiv că, admițând acțiunea trebuia să se precizeze cu exactitate ce reprezintă suma pentru care s-a admis acțiunea, neindicându-se cărei obligații fiscale îi aparțin majorările de întârziere pretins datorate, înlăturându-se în mod nejustificat situația diferențelor stabilite prin raportul de inspecție fiscală și ignorându-se faptul că organul fiscal a respectat ordinea de stingere a datoriilor, așa cum este ea reglementată de art. 111 din OG nr. 92/2003, contestând totodată și modul în care a fost admis capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată, în condițiile în care suma admisă reprezintă doar 16 % din suma totală contestată.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului promovat de pârâta
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Este necontestat faptul că, în urma verificării fiscale efectuate, Administrația Finanțelor Publice Comunale Iae mis decizia nr. 753/11.01.2007, pentru o sumă de 5 lei, reprezentând accesorii aferente obligațiilor fiscale (fila 7 dosar fond) și decizia nr. 756/11.01.2007 (filele 8-36 dosar fond), pentru suma de 34.812 lei, cu valoare de titlu de creanță, că împotriva acestor decizii reclamanta a depus la. I, la data de 21.02.2007, un înscris denumit "contestație" prin care se solicita anularea celor două decizii și că această contestație a fost soluționată prin decizia nr. 21 din 25.04.2007, în sensul desființării pe de o parte a deciziei nr. 753/11.01.2007 și a obligării organului fiscal să procedeze la încheierea unui nou act administrativ, iar pe de altă parte în sensul respingerii contestației formulată pentru suma totală de 34.807 lei, calculată prin decizia nr. 756/11.01.2007, ca nemotivată, constatându-se, astfel cum rezultă din considerentele deciziei menționate, " că nu au fost respectate prevederile legale în vigoare în sensul că societatea contestatoare nu a precizat motivele de fapt și de drept precum și dovezile pe care se întemeiază contestația formulată, făcându-se aplicarea prevederilor art. 187 alin. 1 din OG nr. 92/2003".
În atare condiții, în cadrul controlului de legalitate, prima instanță trebuia să se rezume la a verifica dacă soluțiile adoptate prin decizia contestată sunt concordante dispozițiilor Codului d e procedură fiscală referitoare la soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale, în mod greșit apreciindu-se că ea are competența de a "complini" eventualele omisiuni strecurate în actul contestat, în condițiile în care decizia nr. 753/11.01.2007 a fost desființată în procedura administrativă de control, iar în ceea ce privește decizia nr. 756/11.01.2007 s-a reținut că nu se poate cerceta pe fond contestația, atâta timp cât aceasta nu satisface cerințele art. 206 Cod procedură fiscală, republicat; trecerea la cercetarea fondului litigios reprezentând o încălcare a cadrului procesual prescris de art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, raportat și la dispozițiile art. 213 alin. 1 Cod procedură fiscală.
Cum, din cercetarea contestației ce a fost înregistrată la. I sub nr. 3920/21.02.2007 nu rezultă cu claritate motivele de fapt și de drept ale contestației și nici dovezile pe care aceasta se întemeiază, astfel cum prevederile art. 206 Cod procedură fiscală obligau pe contribuabil, ci doar o înșiruire de date și referiri la "aberațiile la toate categoriile de contribuții și impozite", prima instanță ar fi trebuit să respingă acțiunea în ceea ce privește cererea reclamantei de anulare a deciziei nr. 21/2007 și cererea de anulare a deciziei nr. 756/11.01.2007, întrucât sesizarea organului de control ierarhic administrativ nu a fost valabilă, contribuabilul transformând această cale de atac într-o modalitate de a se "informa" despre suma datorată și neutilizând-o ca pe o cale de control a măsurilor dispuse de Administrația Finanțelor Publice Comunale
Având însă în vedere că, în propria sa cale de atac, nu i se poate face recurentei o situație mai grea decât cea stabilită de prima instanță, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de reclamanta și va păstra hotărârea primei instanțe în ceea ce privește menținerea actelor administrativ fiscale contestate în limita sumei de 29.112 lei, stabilită de către expertul contabil.
În ceea ce privește recursul pârâtei, Curtea constată că situația datoriilor este evidențiată de către expertul contabil în anexa la raportul ce acesta a întocmit și că, însușindu-și constatările și concluziile raportului menționat, prima instanță nu mai era obligată să detalieze pe fiecare obligație fiscală în parte care este suma datorată cu titlu de majorări de întârziere, acest lucru rezultând din raportul menționat.
Având însă în vedere că acțiunea reclamantei a fost admisă doar în parte, Curtea consideră că în mod greșit pârâta a fost obligată a suporta în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de contribuabil și nu doar în proporția în care pretențiile sale au fost admise, motiv pentru care cererea de recurs promovată de I va fi admisă, în sensul modificării în parte a hotărârii atacate și, în fond, a obligării pârâtei la plata doar a sumei de 409,74 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 26//16.01.2009 a Tribunalului Iași.
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 26//16.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Obligă pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I să plătească reclamantei - suma de 409,74 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță.
Respinge cererea formulată de recurenta - SRL privind obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
Președinte Judecător Judecător
--- - - - - G -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.06.2009
Tribunalul Iași - jud.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
