Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 336/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.336/CA/2008-
Ședința publică din data de 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 2: Toros Vig Ana Maria
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. - nr. 2 B în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în lui - împotriva Sentinței nr.317 din 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatei avocat în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după care:
Reprezentanta intimatei arată că apreciază că data de la care curge termenul de recurs este de 5 zile de la comunicare, iar la dosar nu există o dovadă de comunicare a hotărârii recurate.
Instanța apreciază că în de la dosar a dovezii de comunicare a hotărârii și mențiunea din hotărâre că termenul ar curge de la pronunțare și nu se comunică.
Reprezentanta intimatei arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, fără cheltuieli dej udecată în recurs.
Potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă considerentele hotărârii atacate sunt străine de dispozitiv, cauza pe fond a fost soluționată corect.
Nu se pune problema casării, ci a modificării considerentelor. S-a făcut cerere pentru eliberarea minutei, care era corectă, apoi a văzut ce s-a întâmplat. Invocă prevederile art. 14 din Legea 554/2004, arată că ost controale.
În acest sens a invocat cu titlu de pipăire a fondului art. 15 Cod procedură fiscală, o nouă inspecție nefiind posibilă pentru o perioadă deja verificată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.317 din 17.07.2008 Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamanta lui în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și în consecință a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 340/26.05.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor publice B - Activitatea de Inspecție Fiscală, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei susmenționate.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 09.07.2008, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei prin chitanța fiscală anexată la dosar și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei anulate pe cerere, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B O și Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor O, a solicitat instanței ca în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, să dispună suspendarea executării actului administrativ atacat, respectiv a Deciziei nr. 52/19.05.2008 a B, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației ce face obiectul dosarului de mai sus, împotriva Deciziei nr. 52/19.05.2008, a Deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 323/19.03.2008 și a Procesului-verbal de control înregistrat sub nr. 3627/19.03.2008 și a măsurilor pe care acestea le conțin.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că în cauză sunt întrunite cele două condiții de excepției prevăzute pentru acordarea suspendării actului administrativ, respectiv cazul bine justificat și iminența produceri unei pagube, cât timp, dacă reclamantul ar fi executat silit pentru suma de 23.121 lei, sumă exagerat de are pentru persoană fizică, acesta nu ar mai putea să-și întrețină familia și să-i asigure un trai decent.
Cu alte cuvinte, paguba este această împrejurare determinată de plata acestei sume înainte de soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației împotriva actului administrativ, contestație în cadrul căreia reclamantul a invocat o serie de nelegalități ale actului administrativ atacat.
În fapt, împotriva reclamantului, prin Somația nr. 13520/J/CM/09.06.2008 Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Cap ornit executarea silită pentru suma de 23.121 lei, ce reprezintă obligații suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantului prin Decizia de regularizare a situației nr. 323/19.03.2008 și Procesul-verbal de control nr. 3627/19.03.2008.
Posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documentele emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004. Astfel, nr. R/89/( din 13 septembrie 1989 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă prevede, ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, greu de reparat și când există argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis. (dec. nr. 4620 din 14 decembrie 2006).
Cererea formulată nu este fundamentată în drept.
În probațiune s-au anexat la dosarul cauzei Somația nr. 13520/J/CM/09.06.2008 (fila 13); Contestația împotriva Deciziei nr. 52/19.05.2008 ( 5-7) și Decizia nr. 52/19.05.2008 ( 9-12).
Prin întâmpinarea înregistrată la instanță la data de 02.07.2008, pârâta Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, contestației administrativ-jurisdicționale depuse de reclamant împotriva actelor administrativ-fiscale emise de Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, arătând în sinteză că, sub aspectul verificării aparenței de drept, reclamantul nu a prezentat argumente de natură să contrabalanseze cele reținute de autoritatea administrativă cu competențe jurisdicționale, așa încât să se constate cui aparține aparența dreptului și dacă vizează un act vădit nelegal.
Cu referire strictă la cererea de suspendare în condițiile art. 14 pct. 1 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ, s-a precizat în sinteză că reclamantul nu îndeplinește în mod cumulativ cele două condiții pentru acordarea suspendării, respectiv: caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
S-a mai invocat neîndeplinirea condiției privind depunerea unei cauțiuni, precizându-se că, dispozițiile legii contenciosului administrativ, relative la materia suspendării actului administrativ atacat, sunt conjugate cu cele ale art. 215 alin. 2, fraza a II-a din Codul d e procedură fiscală, republicat, astfel cu a fost modificat prin nr.OG 35/2006, care condiționează acordarea suspendării executării actului administrativ-fiscal atacat de depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, pentru a garanta realizarea creanței fiscale.
Prin suspendarea executării actului administrativ-fiscal, în condițiile în care reclamantul-debitor fiscal nu prezintă probe prin care să demonstreze că, în cazul în care i-ar fi respinsă acțiunea printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, poate să facă plata datoriei vamale fără nici o problemă, se pot cauza prejudicii bugetului statului.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 actualizată, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate."
Legal citată, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B nu a fost prezentă la dezbaterea cauzei pentru a-și preciza punctul de vedere și nici nu a depus întâmpinare.
Ca urmare a contestației înregistrate la Direcția Generala a Finanțelor Publice B sub nr. 62.133/2008 s-a emis Decizia nr. 52 din 19 mai 2008 privind soluționarea acesteia în sensul respingerii, reclamantul având deschisă calea de atac la Tribunalul Bihor, conform procedurii legale, în termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Prejudiciul iminent ce i se poate aduce reclamantului, ca efect al punerii în executare a titlului de creanță fiscală, cât timp legalitatea acestuia este contestată constă în crearea unei situații patrimoniale dezastruoase reclamantului.
Întrucât suspendarea executării actului administrativ-fiscal este condiționată de dovada consemnării unei cauțiuni, în conformitate cu prevederile art. 215 alin. 2, fraza a II-a din Codul d e procedură fiscală, aprobat prin NR.OG 92/2003 republicat, astfel cu a fost modificat prin nr.OG 35/2006, în temeiul art. 14 alin. 1 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 actualizată, instanța a admis cererea de suspendare a executării, condiționat de depunerea unei cauțiuni în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului arată că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat suspendarea deciziei de impunere 340/26.05.2008 prin care s-au stabilit obligații de plată în sumă de 237.474 lei reprezentând TVA.
În mod greșit reține instanța în considerente că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și Direcția Regională Pentru Accize și operațiuni Vamale C din cadrul AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, Autoritatea Națională a Vămilor suspendarea executării actului administrativ atacat nr.92/19.05.2008 deoarece acțiunea se referă numai la pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
De asemenea greșit s-a reținut că pârâta nu a fost prezentă la dezbaterea cauzei și nu a depus întâmpinare și că ar fi depus întâmpinare numai Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C deoarece pârâta a fost prezentă la dezbaterea din 15.07.2008 precizându-și poziția atât verbal, cât și în scris prin întâmpinarea depusă în ședință, aspecte consemnate în încheierea din acea dată.
Este străină cauzei și reținerea instanței în sensul că suma este exagerat de mare pentru persoana fizică, acesta nu ar mai putea să-și întrețină familia și să-i asigure un trai decent deoarece reclamanta nu invocă asemenea fapte.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate de recurentă, se constată că recursul este fondat.
Pentru pronunțarea sentinței recurate instanța a judecat o altă cauză decât cea cu privire la care a fost investită.
Astfel rezultă din actele dosarului că reclamanta - SRL lui a solicitat în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B suspendarea executării deciziei de impunere 340/26.05.2008 emisă de pârâtă.
Instanța de fond însă judecă o acțiune introdusă de o persoană fizică a cărui nume nu rezultă din motivarea sentinței și care a solicitat în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C din cadrul AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, Autoritatea Națională a Vămilor anularea Deciziei nr.52/19.05.2008, a deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal 323/19.05.2008 și a Procesului- verbal de control nr. 3627/19.05.2008.
În consecință instanța pentru a pronunța o hotărâre între - SRL și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Baj udecat o altă cauză, pentru care în baza art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă se impune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. - nr. 2 B în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în lui - împotriva Sentinței nr.317 din 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.TVA
Jud. fond
Tehn.red./2 ex.
28.10.2008
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Toros Vig Ana Maria
