Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMIO. și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 4/CA/2010 -
Ședința publică
din 11 IANUARIE 2010
PREȘEDINTE: Băltărete Savina președinte secție
- - - Judecător
- - - Judecător
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,str. - - nr. 2b, județul B, împotriva Sentinței nr. 573/CA pronunțată la 08 octombrie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Bihor în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL O, cu sediul în O,-.1, având ca obiect - SUSPENDARE executare ADMIO.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 1 din 11.01.2010 emisă de Baroul Olt în reprezentarea intimatei, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, arătând că în cererea de suspendare a făcut dovada cazului bine justificat, deși se susține contrariul, întrucât îndoiala planează asupra legalității actului.
Mai arată că între cele două societăți - - SRL și IMOBILIARE SRL - a avut loc o tranzacție, a existat un contract, care însă a fost reziliat de comun acord.
Susține că actul emis de recurentă este nelegal, fiind de notorietate faptul că TVA-ul devine exigibil la facturare.
Învederează de asemenea că împotriva societății intimate s-a început executarea silită, există un proces verbal de sechestru în valoare de peste 5 milioane lei.
Apreciază că intimata îndeplinește cele două condiții cerute de lege în dovedirea cererii de suspendare a executării.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 573/CA pronunțată la 08 octombrie 2009 în dosarul nr-, Tribunalul Bihora admis cererea precizată formulată de reclamanta - SRL O, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și în consecință a dispus suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr.-.05.2009, a Deciziei de impunere nr.298/11.05.2009 precum și a Dispoziției nr.-.05.2009, emise de către pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrative ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Bihor.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând cererea de suspendare din perspectiva înscrisurilor existente la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub nr.80724/ 05.06.2009, reclamanta a solicitat anularea Raportului de inspecție fiscală nr.73110 întocmit la data de 11.05.2009 și a deciziei de impunere nr. 298/11.05.2009, prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 292.824 lei reprezentând TVA și 64.382 lei majorări de întârziere.
În motivarea contestației s-a arătat că aceste acte au fost emise cu interpretarea eronată dispozițiilor art. 138 lit.A și respectiv art.159 fiscal, în sensul că organele de inspecție fiscală nu au luat în considerare rezilierea contractului dintre părți și nu a recunoscut stornarea facturii de avans ca urmare a anulării operațiunii economice dintre reclamantă și - Imobiliare SRL.
Contestația a fost respinsă de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin Decizia nr.102/10.07.2009, act administrativ fiscal a cărui anulare se judecă în cadrul dos nr- al Tribunalului Bihor.
În conformitate cu dispozițiile art.14 din 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Din interpretarea coroborată a prevederilor art.1 al.1 și art.14 al.1 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ două condiții anume, existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Având în vedere că în speță este vorba despre acte administrativ fiscale, rezultă că dispozițiile art.14 din 554/2004 se completează cu cele ale art.215 din OG92/2003 (pr.fiscală), potrivit cărora instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Reclamanta a făcut dovada consemnării cauțiunii în sumă de 35.721 lei, conform recipisei de consemnare CEC nr.-/1 din data de 09.09.2009.
Pentru justificarea cererii sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri constând în contractul de servicii imobiliare nr.5 din data de 12.06.2008 încheiat între reclamantă, în calitate de prestator și - Imobiliare SRL, în calitate de beneficiar prin care părțile au convenit ca beneficiarul să pună la dispoziția reclaN. suma de 1.834.000 lei reprezentând avansul pentru achiziționarea unui imobil -teren; înțelegerea intervenită la data de 30.06.2008, prin care părțile de comun acord au reziliat contractul, convenind ca suma achitată cu titlu de avans să fie restituită până la data de 30.05.2009; adresa nr.71377/13.05.2009 prin care instituția pârâtă, prin reprezentantul său, i-a adus la cunoștință modalitatea de calcul a TVA în cazul anulării ulterioare a unei operațiuni fiscale; proces verbal de sechestru nr.- din 30.07.2009 prin care s-a instituit sechestrul asigurator asupra unui imobil -teren al reclaN. evaluat de către organul de executare la suma de 5.000.000 lei exclusiv TVA; practică judiciară din care rezultă superficialitatea cu care organele fiscale procedează la emiterea titlurilor de creanță, ce devin ulterior titluri executorii, susceptibile de desființare, precum și cât de anevoioasă și inechitabilă este recuperarea sumelor executate silit, pe calea întoarcerii executării.
Din coroborarea acestor probe, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada susținerilor din cuprinsul cererii de suspendare, anume, faptul că, aparent, a respectat dispozițiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adăugată, procedând conform indicațiilor date de organul fiscal.
Pentru aceste considerente, în cauză se conturează îndeplinirea condiției "cazului bine justificat", definit de art.2al.1 lit.t) din 554/2004, ca fiind acea împrejurare legată de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Analizarea acestor aspecte urmează a se realiza în cadrul acțiunii de fond, dar textul cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cât privește cea de-a doua condiție, anume aceea a "pagubei iminente", instanța a reținut că împotriva reclaN. s-a pornit executarea silită prin emiterea somației nr.11933 din data de 02.07.2009 precum și a procesului verbal de sechestru nr.- din 30.07.2009, iar punerea în executare a actului administrativ contestat va aduce un prejudiciu patrimonial deosebit de însemnat reclaN. prejudiciu care nu ar mai putea fi recuperat decât pe calea deosebit de anevoioasă a întoarcerii executării, în condițiile în care, s-ar dovedi, în cadrul acțiunii de fond, că nu datorează sumele cuprinse în actele administrative contestate.
De altfel, necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative(în speță reclaN.) este recunoscută și în plan european prin R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă și României.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând admiterea acestei căi de atac și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin Sentința nr.573/08.10.2009 Tribunalul Bihora dispus suspendarea executării silite a Deciziei de impunere nr.298/11.05.2009 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul, cu motivarea că reclamanta îndeplinește cele două condiții impuse de lege.
Precizează că potrivit art.14 pct.1 din Legea nr. 554/2004 suspendarea se poate solicita doar " în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente ", iar reclamanta nu a dovedit cu acte în nici un fel îndeplinirea acestor două condiții impuse de lege, invocarea fondului dosarului de contencios fiind irelevantă.
Instanța a omis să suspende Decizia nr.102/10.07.2009 emisă de Serviciul de Soluționarea Contestațiilor în soluționarea contestației promovate de către reclamantă pe linie administrativă, care este titlul de creanță, în baza căreia se poate porni executarea silită.
Mai mult, suspendarea executării dispoziției nr.73117/11.05.2009 este inadmisibilă întrucât are o altă cale de contestare.
În drept au fost invocate prevederile legale menționate în motivarea recursului.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarata de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă și irevocabilă acțiunii în fond.
Cazul bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iarpaguba iminentăconstă, potrivit art. 2 lit.b din Legea nr. 554/2004 într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil, în evidența societății, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În speță, instanța de fond a reținut corect îndeplinirea cerințelor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă în condițiile în care reclamanta intimată contestă Decizia de impunere nr. 298/11.05.2009, raportul de inspecție fiscală nr. 73110/11.05.2009 și dispoziția nr. 73111/11.05.2009, invocând nelegalitatea sumelor calculate cu titlu de TVA de plată, cu motivarea că TVA-ul se datorează per operațiune, respectiv când se facturează și nu când se încasează sumele facturate ( art. 134 ind.2 alin. 2 lit.b Cod fiscal), operațiunea în sine impunând colectarea de TVA independent de achitarea sau nu a facturii.
Acest lucru implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, iar pe de altă parte, având în vedere valoarea obligațiilor de plată stabilite în sarcina societății reclamante, prejudiciul suferit de aceasta prin indisponibilizarea unor sume bănești considerabile ar fi evident, ceea ce ar avea drept rezultat imposibilitatea desfășurării în continuare activității societății.
Referitor la omisiunea instanței de fond de a dispune suspendarea deciziei nr. 102/10.07.2009 emisă de Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, se constată că reclamanta intimată nu a solicitat acest lucru în fața primei instanțe.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, instanța va respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,str. - - nr. 2b, județul B, împotriva Sentinței nr. 573/CA pronunțată la 08 octombrie 2009 de Tribunalului Bihor în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL O, cu sediul în O,-.1, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 11 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Jud.fond
Red.dec. O - în concept - 19.01.2010
Tehnored./4 exemplare- 21.01.2010
Emis/ expediat 2 comunicări:
recur.pârâtă B, O,str. - nr. 2b, jud B, intimata reclamantă - SRL O, O,-.1Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Bocșe Elena, Blaga Ovidiu
