Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 411/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr.411/CA/2009 -
Ședința publică
din 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, Romană nr. 3-5,împotriva Sentinței nr. 218/CA/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, în contradictoriu cuintimata reclamantă - SRL,din localitatea,-, județul S M, având ca obiect - SUSPENDARE executare ADMINISTRATIV.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat - în substituirea avocatului - în baza împuternicirii avocațiale din 04.06.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual de Avocat în reprezentarea intimatei reclamante - SRL, lipsă fiind recurenta S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform prevederilor artr.242 Cod Procedură Civilă, după care după care:
Reprezentatul intimatei face dovada formulării acțiunii pe fond, sens în care depune la dosar copia acțiunii.
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Satu Mare cu privire la suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 65/2009, arătând în esență că nu se aduc critici fondate de către recurentă; hotărârea atacată face dovada cererii sale; sunt indicii serioase, dovedite, privind paguba care s-ar produce societății, prin punerea în executare a acestei decizii.
Mai susține că obligațiile fiscale s-au stabilit pentru anul 2003, fiind depășit termenul de prescripție, într-o atare situație neputându-se efectua control și mai ales a se stabili obligații de plată.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 218/CA/08.04.2009 Tribunalul Satu Mare, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 215 al.2 Cod procedură fiscală, a admis cererea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în sensul că a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 65/19.02.2009 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța astfel, analizând cererea de suspendare a actelor administrativ fiscale contestate, actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 215.proc.fiscală, "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul<LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Cauțiunea prevăzută de textul de lege amintit stabilită de instanța de contencios administrativ în cuantum de 10.000 lei, a fost achitată de către reclamantă conform de consemnare seria TA nr. -/08.04.2009 emisă de CEC BANK.
Art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că, "În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate." De asemenea, alineatul 6 al acestui text de lege, prevede: "Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive."
Potrivit art. 15 alin. 1 din lege, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
Din probele administrate în cauză, rezultă că, prin Decizia de impunere suplimentară nr. 65/19.02.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin Raportul de inspecție fiscală nr. 16842/18.02.2009 emisă de pârâtă, în sarcina reclamantei s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 67.543 lei reprezentând impozit pe profit, TVA stabilit suplimentar, impozit pe dividende, contribuții și accesorii.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în condițiile art. 177.proc.fiscală, înregistrată la pârâtă sub nr. 21625/02.03.2009.
Astfel fiind, instanța a constatat că în privința cererii de suspendare a executării formulate de reclamantă sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de Legea nr. 554/2004 și OG. nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal contestat, instanța a constatat că, din argumentele de fapt și de drept invocate de către reclamantă și din înscrisurile depuse în probațiune, fără a se prejudicia fondul litigiului, rezultă indicii serioase privind nelegalitatea actului a cărei suspendare se solicită astfel că, în speță este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat prevăzută de art. 14, raportat la art. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ potrivit căruia, "cazul bine justificat", este definit ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."
De asemenea, în cauză este îndeplinită și condiția existenței unei pagube iminente în sensul definit de art. 2 lit. s din lege -"prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Astfel, s-a constatat că titlul de creanță contestat de reclamantă stabilește obligații de plată suplimentare cu accesorii aferente în cuantum considerabil și care crește pe zi de întârziere la plată și că, în măsura în care actul administrativ fiscal devenit titlu executoriu, se pune în executarea silită în conformitate cu normele de executare silită, iar contestația reclamantei sau chiar acțiunea principală s-ar admite, în patrimoniul reclamantei se creează un prejudiciu evident în sensul că acesta efectuează o plată la bugetul unității administrativ teritoriale, care ulterior este posibil să fie constatată ca nedatorată, iar restituirea acesteia să fie împiedicată de dificultățile notorii de restituire a sumelor încasate nelegal de către bugetul de stat.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat, că prin suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate până la soluționarea cauzei în fond, bugetul de stat nu este serios afectat și că prin luarea acestei măsuri urgente și vremelnice se evită crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Constatând ca îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, în temeiul acestei dispoziții legale, respectiv a art. 8,10,18 din același act normativ, art. 209 alin. 4 și art. 215 alin. 2.proc.fiscală, instanța a admis cererea reclamantei, dispunând suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat în măsura contestării acestuia, până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a formulat recurs. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SMs olicitând admiterea recursului și rejudecând cererea, să fie respinsă cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de - SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă și art.20 pct.1 din Legea nr.554/2004, recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate constând în greșita interpretare a prevederilor art.14 din Legea nr.554/2004.
Din acest text legal, arată recurenta, rezultă că suspendarea executării actului administrativ fiscal trebuie să fie bine justificată. Aspectele indicate de reclamantă nu sunt în măsură să justifice suspendarea executării deciziei de impunere nr.65 din 19.02.2009, acestea fiind în fapt motive de vizează fondul cauzei, respectiv nelegalitatea deciziei.
Câtă vreme obiectul cauzei nu îl constituie stabilirea legalității actului administrativ fiscal, până la anularea lui de către o instanță judecătoresc, acesta se bucură de prezumția de legalitate, în caz contrar ajungându-se la o prejudecare a fondului.
În acest context, nu pot fi primite apărările reclamantei în sensul că motivele de nelegalitate a actului administrativ indicate în cerere ar tinde la înfățișarea cazului bine justificat.
Intimata a solicitat respingerea ca nefondat a recursului apreciind că obligațiile fiscale ce formează obiectul acțiunii de fond datează din anul 2003, astfel că sunt prescrise, situație în care există temeiul suficiente pentru a fi dispusă suspendarea executării.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate și ținând seama de prevederile art.304 ind.1 Cod Procedură Civilă, acesta este apreciat ca nefondat.
Art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că, " În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate. " De asemenea, alineatul 6 al acestui text de lege, prevede: "Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive."
Potrivit art. 15 alin. 1 din lege, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
Văzând că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii primei condiții impuse de dispozițiile legale mai sus arătate, respectiv cazul bine justificat, constând în invocarea unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, instanța va respinge critica adusă în acest sens de recurentă sentinței.
Aceasta rezultă cu prisosință din probele cauzei, întrucât intimata a invocat, pe cale de excepție, prescripția dreptului de a efectua control și de a stabili obligații de plată de către recurentă pentru perioada 01.01. - 31.12.2003, aspect susținut și cu argumentul abrogării actelor normative indicate de către recurentă în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei 21625/15.06.2009.
În ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții,prevenirea uneipagube iminente, în mod corect a apreciat instanța de fond că și aceasta este realizată în speță, fiind în afară de orice dubiu că, prin demararea executării unui act administrativ fiscal desființat în parte, reclamantei i se creează o pagubă însemnată, dat fiind cuantumul considerabil al obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa. Faptul ca reclamanta a solicitat și obținut doar desființarea parțială a actului administrativ fiscal nu prezintă relevanță în obținerea suspendării executării întregului act, căci doar după epuizarea tuturor mijloacelor legale de contestare a acestuia se vor stabili obligațiile de plata datorate în final de către reclamantă.
Prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt în concordanță cu nr. R (89) 8/13.09.1989 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei către statele membre, privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ, care la capitolul "Principii" stipulează că autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.
Chiar dacă actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate până la anularea de către o instanță judecătorească, aceasta nu înseamnă că prin admiterea unei cereri de suspendare, instanța a prejudecat fondul, câtă vreme o astfel de măsură se ia până la soluționarea cauzei.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat și menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată, deși justificată, urmează a fi respinsă pentru lipsa dovezii reprezentând contravaloarea onorarului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană nr. 3-5,împotriva Sentinței nr. 218/CA din 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, în contradictoriu cuintimata reclamantă - SRL,din localitatea,-, județul S M, pe care o menține în totul.
RESPINGE cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Jud. fond
Red.dec. M- 23.10.2009
Tehnored. - 23.10.2009
Emis/exped 2 comunicări - predate la expediție
recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană nr. 3-5,intimata reclamantă - SRL, din localitatea,-, județul S MPreședinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Filimon Marcela, Boța Marilena
