Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 439/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.439/CA/2009 -
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta pârâtă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5, jud. S M în contradictoriu cu intimata reclamantăSC" 2007"SRLcu sediul în O,-, jud. SMî mpotriva încheierii nr.440/CA din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - suspendare executare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, lasă cauza la a doua strigare, când de asemenea nu se prezintă nici o parte a litigiului astfel că rămâne în pronunțare, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.440/CA din 14 octombrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis cererea reclamantei SC 2007 SRL cu sediul în O,-, jud.S M în contradictoriu cu pârâta DGFP cu sediul în S M, -, nr.3-5 și în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziilor de impunere nr.282 și 283/29.04.2008 emise de a Mun.S M în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr.33038 încheiat la 29.04.2008 de aceeași autoritate fiscală până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ formulată împotriva acestor acte.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, potrivit art.215 pr.fiscală, "[] instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate []".
Cauțiunea stabilită de instanța de contencios administrativ a fost consemnată de reclamantă, recipisa fiind înregistrată la registrul de valori.
Art.15 din Legea 554/2004 prevede că "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei []".
Art.14 din același act normativ statuează că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, [] persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral []".
Din probele administrate în cauză rezultă că prin Deciziile de impunere nr.282 și 283/28.04.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin Raportul de inspecție fiscală nr.33038/29.04.2008 întocmit de pârâtă în sarcina reclamantei s-au stabilit obligații fiscale suplimentare contestate în cuantum de 54.529 lei reprezentând impozit pe profit, TVA și majorări aferente.
Soluția adoptată de DGFP S M în instrumentarea contestației formulată de reclamantă împotriva actelor administrativ fiscale, face obiectul acțiunii în contencios administrativ înregistrată în prezentul dosar.
În acest fel instanța a constatat ca fiind îndeplinită condiția contestării actului administrativ.
Analizând motivația cererii prin prisma criticilor formulate în privința actului administrativ, tribunalul a considerat că este întrunită condiția existenței unui caz bine justificat conform prevederilor art.14 rap.la art.2 alin.1 lit.t din Legea 554/2004.
De asemenea în cauză este îndeplinită și condiția existenței unei pagube iminente în sensul definit de art.2 lit.s) din lege.
Astfel s-a constatat că în măsura în care actul administrativ fiscal, devenit titlu executoriu, se execută silit, iar acțiunea în contencios administrativ s-ar admite, în patrimoniul reclamantei s-ar crea un prejudiciu evident în sensul în care este cunoscut procedeul de restituire a sumelor încasate nelegal de către bugetul de stat.
Față de cele de mai sus tribunalul a apreciat că prin suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, bugetul de stat nu este serios afectat și prin luarea acestei măsuri urgente și vremelnice se evită crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Așa fiind în temeiul art.14 și 15 rap.la art.2, 8, 10 și 18 din Legea 554/2004 și art.215 alin.2 coroborat cu art.209 alin.4 pr.fiscală, acțiunea a fost admisă conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri, scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ emis de DGFP S
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu. Este cunoscut faptul că actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
În consecință, suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu(executio ex officio).
Într-adevăr, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, în baza căruia se presupune a fi introdusă cererea de față, stabilește că"în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."
Așa cum rezultă din articolul amintit mai sus, suspendarea executării actului administrativ fiscal trebuie să fie bine justificată. Aspectele indicate de către reclamantă nu sunt în măsură să justifice suspendarea executării Deciziilor de impunere nr.282 și 283 din 29.- întocmită de Direcția generala a finanțelor publice a județului S M - Administrația Finanțelor Publice S M - Activitatea de Inspecție Fiscala I, mai mult, motivele invocate de reclamantă vizează în fapt fondul cauzei, respectiv nelegalitatea deciziei.
Solicitarea petentei privind suspendarea executării Deciziilor de impunere nr.282 și nr.283 din 29.04.2008 nu este susținută, aceasta nemotivându-și cererea nici în fapt și nici în drept. Pe de altă parte, este de principiu că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legii.
În drept au fost invocate prevederile legale invocate și în recursul declarat.
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare în cauză.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004, să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Conform art.14 - 15 din Legea nr.554/2004, persoana vătămată în drepturile și interesele sale legitime poate solicita instanței, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea acțiunii în anularea actului respectiv.
Cazul bune justificat presupune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, iar paguba iminentă reprezintă un prejudiciu material viitor și previzibil a se produce în sarcina părții vătămate.
În recursul declarat recurenta pârâtă a arătat că, cererea de suspendare a actului administrativ formulat de reclamantă, nu îndeplinește condițiile legale, ea nefiind motivată nici în fapt și nici în drept.
Aceste susțineri nu pot fi reținute, câtă vreme cât din lecturarea cererii introductive, vizând anularea actelor administrativ fiscale, ce cuprinde și cererea de suspendare, rezultă că reclamanta a indicat atât temeiul de drept al cererii de suspendare - art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, cât și motivele de fapt pentru care solicită suspendarea, în partea finală a acțiunii, respectiv în pagina 4 acesteia. Motivarea cererii de suspendare efectuată de reclamantă cuprinde toate motivele de fapt și de drept care în opinia sa, ar putea conduce la suspendarea executării actelor administrative atacate, astfel că, motivele de recurs constând în lipsa motivării nu pot fi reținute ca fondate. De altfel, și în considerentele hotărârii recurate instanța a arătat și reținut motivele de fapt și de drept pe care reclamanta le-a invocat.
De asemenea, nici motivele privind neîndeplinirea condițiilor legale pentru suspendarea executării, nu pot fi primite ca fiind fondate.
Din criticile formulate de reclamantă în privința actelor administrativ fiscale contestate rezultă îndoiala puternică de natură a înlătura prezumția de legalitate a acestor acte, îndoială care ulterior, prin soluționarea în primă instanță a acțiunii în anulare în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor fiscale, s-a întărit, neputându-se pune problema a inexistenței cazului bine justificat. Și condiția prevenirii unei pagube iminente a fost corect reținută de prima instanță ca fiind îndeplinită, atâta vreme cât prin executarea silită a actelor fiscale contestate, sub aspectul legalității lor, în patrimoniul reclamantei s-ar crea un prejudiciu evident și greu de recuperat ulterior, datorită procedurii anevoioase de restituire a sumelor încasate nelegal de bugetul de stat. Lipsirea reclamantei de sumele de bani, destul de mari, stabilite prin actul de control, ar putea genera o blocare a activității și o imposibilitate a continuării normale a activității și a raporturilor cu terții în care societatea este angrenată.
Drept urmare, se reține că în mod judicios a reținut prima instanță că cererea reclamantei intimate este întemeiată și a dispus suspendarea executării actelor administrativ fiscale.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constatând că ca nefondate motivele de recurs, va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca legală și temeinică.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva încheierii nr.440/CA din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 14.10.2009
Jud. fond
tehnoredact.--
4 ex./ 26.10.2009
2 com./_______
1.MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S Mcu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5, jud. S M
2. SC" 2007"SRL cu sediul în O,-, jud. S M
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
