Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.443/CA/2009 -
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de reclamanta- "" -,cu sediul în O,-, jud.B în contradictoriu cu intimatul pârâtINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B,cu sediul în O,-/A, jud.B, împotriva sentinței nr.201/CA din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu taxa judiciară în suma de 5 lei, achitată prin chitanța nr.BB - BH din 6 mai 2009, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA D APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 201/CA/2009 Tribunalul Bihora respins cererea de suspendare a executării actelor administrative, formulată de reclamanta - - cu sediul social în O,-, județul B în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B cu sediul în O,-/A, județul B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin planul de măsuri anexă 3 la procesul verbal de control nr.21634/13.05.2008 dresat de organele de control ale pârâtului, au fost reținute în sarcina reclamantei o serie de abateri la legislația muncii, cum ar fi faptul că nu s-au încheiat contracte individuale de muncă pentru 2 persoane, că nu s-a calculat și plătit indemnizația din fondul de salarii, că nu s-a acordat salariaților sporul pentru muncă suplimentară în perioada octombrie 2007 - martie 2008, precum și faptul că nu s-au încheiat acte adiționale de suspendare a contractului de muncă pentru anumiți salariați care erau în învoire sau care erau la lucru doar 4 ore, stabilindu-se, totodată și măsurile necesare pentru intrarea în legalitate.
Acest act administrativ a fost contestat în instanță de către reclamantă, în cadrul dos. nr- al Tribunalului Bihor.
În conformitate cu dispozițiile art.14 din 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond"
Din interpretarea coroborată a prevederilor art.1 al.1 și art.14 al.1 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ două condiții anume, existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin caracterul lor pregnant restrictiv - imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, în măsură să argumenteze existenței unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.
Existența unui caz bine justificat în accepțiunea art.14 al.1 554/2004 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
În speță, împrejurarea că reclamanta a înțeles să conteste măsurile dispuse împotriva sa nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat și nu s-a făcut dovada prejudiciului iminent, condiții care să justifice suspendarea actului; în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție (dec.507 din 26.01.2007 asecției de cont.adm.fisc.)
Față de cele reținute, instanța a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative, formulată de reclamanta - -.
Împotriva acestei hotărâri, legal timbrat a declarat recurs - -, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de suspendare, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că, reprezentanții ITM B au constatat că 3 salariați ai ar fi lucrat fără forme legale 2 zile ca muncitori necalificați, fiind obligată recurenta a le încheia contracte de muncă pentru cele 2 zile, fiind și sancționată contravențional pentru presupusele fapte.
Se mai arată că, societatea a îndeplinit o parte din planul de măsuri, pe care l-a considerat temeinic, respectiv 7-3, 4, 8-3 și 4, considerând totodată că anularea aprobării nr.87416/2008 este un abuz și o hotărâre nelegală.
Recurenta prin recursul declarat invocă prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul fundamental la un proces echitabil, apreciind în concluzie că instanța de fond trebuia să admită cererea formulată de reclamanta recurentă și să o oblige pe aceasta la plata unei cauțiuni.
În drept au fost invocate prevederile art.304 și urm. Cod procedură civilă și art.6 din CEDO.
Intimatul, deși legal citat nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în temeiul art. 15 alin. 1 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: prima constând în existența unui caz bine justificat în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu iar cea de-a doua constând în prevenirea unei pagube iminente, adică a unui prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidență sau a unei perturbări previzibile grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În cauză, așa cum a reținut și instanța de fond, condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită, împrejurările invocate de reclamantă, precum și înscrisurile aflate la dosar, nu sunt de natură a crea o îndoială puternică sub aspectul legalității actului administrativ contestat.
Cât privește cea de-a doua condiție recurenta, nu a arătat nici prin cererea adresată primei instanțe și nici prin cererea de recurs, în ce ar consta paguba iminentă și nici nu a produs dovezi în acest sens, astfel că nefiind îndeplinite cele două condiții, în mod corect cererea de suspendare a executării actului administrativ a fost respinsă ca nefondată.
Față de cele mai sus, recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art.312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta -""- O împotriva sentinței nr.201 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
Red.dec. - jud. -
în concept - 16.10.2009
Jud fond.
Tehnoredact.--/
4 ex./ 29.10.2009
2 com.__________
1.recurenta reclamantă - - "" -, cu sediul în O,
-, jud.B
2. intimatul pârât -INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
B,cu sediul în O, str.-
Române, nr.1/A, jud.
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
