Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 441/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.441/CA/2009 -
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O,-/B, jud.B în contradictoriu cu intimata reclamantă - " " SRL, cu sediul în lui,-, jud.B, împotriva sentinței nr.61/CA din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimata reclamantă -" "SRL - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.60/07.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante depune la dosar copia sentinței nr.319/CA din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, învederând că a fost atacată cu recurs de către DGFP B, având termen de judecată la data de 4 decembrie 2009. Nu mai are alte cereri.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, motivele de recurs invocate nu sunt fondate, existând o cauză bine justificată, arată reclamanta, dovadă fiind, în opinia acesteia, hotărârea dată de recurentă, respectiv decizia de impunere emisă.
CURTEA D APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.61/CA din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamanta - SRL O, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, s-a dispus suspendarea executării actului administrativ constând în Decizia de nr.340/26.05.2008 emis de către intimată, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva deciziei amintite, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin contestația înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice B reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere nr.340/26.05.2008, emisă de către pârâtă prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 237.474 lei reprezentând TVA lunar pentru perioada 01.01.2003-31.12.2007 și majorări de întârziere, precum și exonerarea de plata acestei sume.
În motivarea contestației s-a aratat că aceste acte au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor privind inspecția fiscală reglementată de dispozițiile art.105 al.3 din OG92/2003 iar cu privire la o parte din aceste sume a invocat prescripția extinctivă.
Având în vedere că în speță este vorba despre acte administrativ fiscale, rezultă că dispozițiile art.14 din 554/2004 se completează cu cele ale art.215 din OG92/2003 (pr.fiscală) potrivit cărora instanța competentă poate suspenda executarea, daca se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Reclamanta a făcut dovada consemnării cauțiunii în sumă de 23247 lei, achitată prin recipisa de consemnare CEC nr.-/1 din data de 16.07.2008.
În conformitate cu dispozițiile art.14 din 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond"
Pentru justificarea cererii sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri constând în Dispoziție nr.73378 din 26.05.2008 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, raportul de inspecție fiscală din 12.05.2008, decizia de nemodificare a bazei de impunere din 13.02.2007 și raportul de inspecție fiscală 7088 din aceeași dată, raportul de inspecție fiscală nr.73017 din 21.05.2007 și decizia de nemodificare a bazei de impunere din aceeași dată, toate emise de către pârâtă, actul adițional la contractul de linie de credit contractat cu BANK ROMÂNIA SA, prin care a probat susținerile din cuprinsul cererii de suspendare, anume, faptul că, aparent, în urma controalelor anterioare nu s-au descoperit deficiențe cu privire la TVA-ul deductibil, iar la ultimul control s-a stabilit un debit de 154.800 lei.
Este evident că punerea în executare a actului administrativ contestat ar aduce un prejudiciu patrimonial deosebit de însemnat reclamantei, prejudiciu care nu ar mai putea fi recuperat decât pe calea deosebit de anevoioasă a întoarcerii executării, în condițiile în care, s-ar dovedi, în cadrul acțiunii de fond, că nu datorează sumele cuprinse în actele administrative contestate.
Întrucât analizarea acestor aspecte urmează a se realiza în cadrul acțiunii de fond, până la soluționarea definitivă a acesteia, pentru a preîntâmpina o pagubă iminentă la care ar fi supusă reclamanta în situația executării actului administrativ, instanța, în temeiul art.15 554/2004, apreciind întemeiată cererea acesteia, a admis-o și a dispus suspendarea deciziei de impunere nr.340/26.05.2008, emisă de către pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva acestui act administrativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr.340/26.05.2008, prin care au fost stabilite obligații de plată suplimentare în sumă de 237.474 lei, reprezentând TVA lunar pentru perioada 01.01.2003 - 31.12.2007 și majorări aferente, până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul
Instanța de fond a reținut că, reclamanta și-a probat susținerile din cuprinsul cererii de suspendare depunând o serie e acte administrativ fiscale, emise de recurentă, precum și un act adițional la contractul de linie de credit încheiat cu Bank România SA.
Faptul că, reclamanta are contractată o linie de credit, în opinia recurentei reprezintă o dovadă a faptului că societatea chiar desfășoară activități comerciale, fiind solvabilă și nicidecum nu poate fi interpretat ca un argument în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.544/2004, referitoare la "cazul bine justificat"și la "paguba iminentă".
Cazul bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iar paguba iminentă ar consta într-un prejudiciu material viitor dar previzibil în evidența sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Astfel, consideră că, aprecierea instanței de fond în sensul că, urmare a contractării de către reclamantă a liniei de credit "s-ar aduce un prejudiciu patrimonial deosebit de însemnat prin punerea în executare a actului administrativ fiscal", nu poate fi reținută.
Referitor la celălalt argument invocat în apărare de reclamantă, și anume că în urma controalelor anterioare nu s-au descoperit deficiențe cu privire la TVA-ul deductibil, iar în ultimul control s-a stabilit un debit suplimentar de 154.800 lei, arată că nici acesta nu este întemeiat, deoarece acestea sunt aspecte care privesc strict fondul cauzei de contencios administrativ, care face obiectul dosarului nr-, și care vor fi analizate pe calea acțiunii în contencios administrativ.
Arată recurenta că, reclamanta prin acțiunea în contencios administrativ nici măcar nu a contestat fondul cauzei, ci a susținut nelegalitatea actelor administrative raportat la prevederile art.105 alin.3 Cod procedură fiscală, în sensul că inspecția se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat, ori aceleași prevederi instituie și excepția de la această regulă.
Concluzionează că, rectificarea TVA-ului pe perioada de prescripție, s-a făcut cu respectarea prevederilor art.105 pct.3 Cod procedură fiscală și pct.102.4 lit.d din Normele Metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală, aprobat prin nr.HG1050/2004, urmare a aprobării de către conducătorul inspecției fiscale a referatului nr.72.899/A/30.04.2008, de propunere pentru aprobarea reverificării TVA-ului.
Intimata - " " SRL, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Direcția Generală Finanțelor Publice B ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.14 alin.1 și art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ cu raportare la prevederile art.215 din Codul d e procedură fiscală, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente", prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Cazul bine justificatimplică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iarpaguba iminentăconstă, potrivit art.1 lit.ș din Legea nr.554/2004, într-un prejudiciu viitor, dar previzibil în evidența sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În speță, contrar poziției exprimate de recurentă, care susține că intimata nu a motivat cazul bine justificat și paguba iminentă în cererea de suspendare, invocând aspecte ce țin de fondul litigiului dintre părți, prima instanță a reținut corect că cerințele art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 sunt îndeplinite, prejudiciul iminent ce i se poate aduce reclamantei, ca efect al punerii în executare a titlului de creanță fiscală, cât timp legalitatea acestuia este contestată, constând în crearea unei situații patrimoniale dezastruoase.
De asemenea, reclamanta intimată a contestat decizia de impunere fiscală nr.340/26.05.2008, invocând nelegalitatea sumelor calculate cu titlu de TVA, ca urmare a încălcării prevederilor art.105 alin.3 Cod procedură fiscală, care stabilește că "inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă și pentru fiecare perioadă supusă impozitării". Acest lucru implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat.
Pe de altă parte. Având în vedere valoarea obligațiilor de plată, stabilite în sarcina societății intimate, prejudiciul suferit de societate prin indisponibilizarea unor sume bănești considerabile ar fi evident, ceea ce ar avea drept rezultat imposibilitatea desfășurării în continuare a activității societății.
Se reține că, prin sentința comercială nr.319/CA/29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantei - " " SRL lui împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B și s-a dispus anularea Deciziei nr.86/14.08.2008, a raportului de inspecție fiscală nr.73376/26.05.2008 și a deciziei de impunere nr.340/26.05.2008, emise de pârâtă.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.14, 15 din Legea nr.554/2004 și 215 Cod procedură fiscală, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurentaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bîmpotriva sentinței nr.61 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 14.10.2009
Jud. fond
Tehnoredact.--/
4 ex./15.10.2009
2 com.______
1.DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O,-/B, jud.B
2.- " " SRL,cu sediul în lui,-, jud.
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
