Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 46/CA/2010
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței civile nr. 2074/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997, recurenta a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța, în deliberare constată că intimatul a fost citat cu respectarea dispozițiilor art. 1141Cod procedură civilă motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată de recurent și față de solicitarea recurentei de judecare în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
eclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 9332/10.04.2009.
În motivarea cererii reclamantul arată că a contestat decizia pe calea administrativ jurisdicțională iar urgența și prejudiciul iminent sunt justificate de faptul că organul fiscal a început executarea silită a imobilului, bun comun dobândit în timpul căsătoriei. Cazul bine justificat rezultă din faptul că societatea la care a deținut funcția de administrator a fost lichidată judiciar și radiată de la ORC, fără a se dispune antrenarea răspunderii sale pentru plata pasivului societății. Cu toate acestea, în mod nelegal prin decizia contestată, pârâta îl obligă la plata sumei de 162.564 lei pentru obligațiile de plată restante ale debitoarei SC SRL Orăștie, în temeiul art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003. Reclamantul precizează că nu realizează venituri.
În drept se invocă art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii, întrucât decizia a fost pusă în executare prin aplicarea sechestrului pe imobilul reclamantului, astfel că, în speță, nu mai au aplicabilitate dispozițiile art. 14 alin. 1, iar faptul că reclamantul a contestat actul administrativ nu duce în mod direct la suspendarea executării acestuia.
Reclamantul consemnat la CEC cauțiunea dispusă în cuantum de 3252 lei, cu recipisa nr. -/1 din 3.11.2009 (39).
Prin Sentința civilă nr. 2074/CA/2009 Tribunalul Hunedoara admis acțiunea și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 9332/10.04.2009 emisă de DGFP H, până la pronunțarea instanței de fond.
Instanța a reținut că, în temeiul art. 27 alin. 1 lit. din OG nr. 92/2003, reclamantul a fost obligat, prin Decizia nr. 9332/10.04.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, să răspundă în solidar cu debitorul SC SRL pentru obligațiile restante ale acestuia față de bugetul consolidat în sumă suma de 162.564 lei. Decizia a fost contestată prin cererea înregistrată sub nr.13495/26 mai 2009, dar contestația încă nu a fost soluționată. Argumentele invocate de reclamant în sensul că bunul imobil sechestrat este proprietate comună a soților, iar, ca urmare a lichidării judiciare SC SRL, nu s-a dispus și antrenarea răspunderii sale pentru plata pasivului societății au fost găsite a fi de natură a justifica suspendarea deciziei. În condițiile în care din extrasul CF depus la dosar rezultă că bunul sechestrat este proprietatea comună, iar din evidentele ORC rezultă că SC SRL a fost radiată la data de 14.04.2009,ca urmare a închiderii procedurii falimentului, instanța a reținut credibile susținerile reclamantului. Apărarea pârâtei în sensul că actul administrativ fiscal fost pus în executare prin aplicarea sechestrului nu are relevanță juridică atât timp cât executarea acestuia nu s-a finalizat, așa că a fost înlăturată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii.
În expunerea motivelor de recurs se susține faptul că instanța de fond a pronunțat hotărârea bazându-se pe motive care duc la concluzia că hotărârea a fost luată în baza unei analize superficiale a speței și o interpretare eronată a prevederilor art. 14 din Legea nr.554/2004.
Recurenta susține că actul a cărui suspendare s-a dispus a fost pus în executare prin aplicarea sechestrului, situație de fapt care nu a fost avută în vedere de către instanță, cu toate că a fost relevată prin întâmpinare. Faptul că actul a fost pus în executare are o importanță deosebită asupra modului în care va fi soluționată cererea reclamantului, deoarece, pe de-o parte, măsura suspendării rămâne fără efect juridic în ipoteza în care actul a fost pus în executare înainte de pronunțarea hotărârii, iar, pe de altă parte, pentru a putea fi suspendat un act juridic acesta trebuie să fie susceptibil de executare. Motivarea instanței că executarea nu s-a finalizat este greșită deoarece implicit se recunoaște faptul că executarea actului s-a realizat înainte ca intimatul să solicite suspendarea în dosarul de fond. O altă critică adusă hotărârii este aceea că instanța de fond a apreciat greșit că nesoluționarea plângerii prealabile reprezintă un caz bine justificat.
În conformitate cu prevederile art. 242 din Codul d e procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Verificând sentința recurată în raport de criticile invocate și potrivit art.304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată recursul nefundat, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 9332/10.04.2009, în baza art. 27 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, recurenta-pârâtă a stabilit că reclamantul-intimat și SC SRL răspund solidar cu debitorul SC SRL pentru obligațiile restante pe care acesta din urmă le are față de bugetul general consolidat și care se ridică la suma de - lei.
Împotriva acestei decizii, la data de 26.05.2009, reclamantul-intimat a formulat contestație fiscală, care este în curs de soluționare.
Conform art.215 din Codul d e procedură fiscală, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, contribuabilul având posibilitatea de a cerere suspendarea executării silite a actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr.554/2006, instanța putând să suspende executarea în cazul în care constată îndeplinite condițiile prev. de art.14 ale acestui act normativ, respectiv existența unui caz bine justificat,prevenirea unei pagube și sesizarea autorității care a emis actul, dacă se depune o cauțiune în cuantumul prevăzut de lege.
Deoarece din actele dosarului rezultă că sunt îndeplinite toate aceste condiții, în mod corect, instanța a dispus suspendarea executării deciziei sus menționate până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea acestei decizii.
Împrejurarea că a început executarea actului a cărui suspendare s-a dispus fiind aplicat sechestrul asupra bunurilor reclamantului și soției sale a fost avută în vedere de către prima instanță la pronunțarea hotărârii atacate, aceasta reținând în mod corect că ea nu are relevanță juridică atât timp cât executarea actului nu s-a finalizat.
Este adevărat faptul că în situația în care executarea silită s-a finalizat, fiind eliberate sau distribuite sumele rezultate din executarea silită, cererea privind suspendarea executării actului administrativ fiscal este lipsită de obiect, însă în cauză procedura de executare silită nu este finalizată,ci este în curs de desfășurare, așa încât susținerile recurentei sunt neîntemeiate.
Cât privește faptul că cererea de suspendare a executării actului s-a solicitat după începerea executării silite, este de remarcat că dispozițiile legale în materie de suspendare a executării actului nu subordonează luarea acestei măsuri condiției de a nu fi început executarea silită înainte ca intimatul să solicite suspendarea în dosarul de fond. Dimpotrivă, art.148 alin.2 din Codul d e procedură fiscală prevede că executarea silită se suspendă când suspendarea a fost dispusă de către instanță sau de creditor, în condițiile legii.
Într-o altă ordine de idei, nesoluționarea plângerii prealabile, deși au trecut mai multe luni de la data depunerii ei, nu reprezintă în sine un caz bine justificat, însă constituie un element care împreună cu aspectele de fapt și de drept, invocate de către reclamant prin cererea introductivă, relative la modul în care răspunderea reclamantului a fost angajată conduc la concluzia existenței unui caz bine justificat.
Pentru considerentele expuse, recursul se constată a fi neîntemeiat, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței civile nr. 2074/CA/2009 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13. 01. 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.4/09 02 2010
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
