Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
Decizia NR. 480 /CA/2009
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în O, str. -, nr. 2-4, jud. în contradictoriu cu intimata reclamanta- TRANS ROMANIA SRL, cu sediul în, nr. 38/F, jud. B și cu sediul ales la avocat - O, nr. 2. jud.B, împotriva sentinței nr. 172/CA/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata reclamantă - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 32/15.10.2009 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care.
Reprezentantul intimatei reclamante arată că societatea și-a mutat sediul din nr. 2. în nr. 38/F, având în vedere că dovada de citare la această adresă a revenit, solicită comunicarea motivelor de recurs și acordarea unui termen pentru a formula întâmpinare. Depune la doar corespondența intervenită între părți după stabilirea obligațiilor de plată.
Instanța respinge cererea de amânare formulată în cauză, având în vedre că recursul a fost înregistrat la data de 6 mai 2009, iar intimata a fost citată de două ori în cauză și dispune reluarea cauzei după studierea motivelor de recurs de către reprezentantul intimatei.
După reluarea cauzei, reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și întemeiată. Precizează că stabilirea cu titlu de obligație de plată reprezentând, dobânzi, majorări, penalități atâta vreme cât s-a achitat debitul, chiar și în cont greșit, este nelegală. Se putea face o cerere privind regularizarea conturilor. Arată că se impune menținerea suspendării executării acestor dispoziții de impunere până la soluționarea pe fond a acțiunii prin care s-a solicitat anularea acestor acte. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 172/CA din 10.03.2009 Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de reclamanta - TRANS ROMANIA SRL, cu sediul în nr.2. jud. B, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str. - nr.2/B, jud. B, și în consecință a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.589/29.08.2008, a deciziei nr.78202/29.12.2008, a raportului de inspecție fiscală nr.75681/ 29.08.2008, a dispoziției nr.75682/29.08.2008 și a deciziei nr.120/19.12.2008, emise de pârâtă, până la soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva acestor acte.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă suspendarea executării deciziei de impunere nr.589/29.08.2008, a deciziei nr.78202/29.12.2008, a raportului de inspecție fiscală nr.75681/ 29.08.2008, a dispoziției nr.75682/29.08.2008 și a deciziei nr.120/19.12.2008, emise de pârâtă, până la soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva acestor acte.
Reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din 554/2004, așa cum rezultă din contestația înregistrată la pârâtă cu nr.-/06.11.2008, aflată la dosar. De asemenea, reclamanta a depus cauțiunea în cuantum de 20.000 RON, stabilită de instanță în conformitate cu art.215 din OG 92/2003.
Conform art.14 din 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Cele două sintagme sunt clarificate prin disp.art.2 lit."s" și "t" din 554/2004. Astfel, în accepțiunea acestui text de lege, prin caz bine justificat se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciu material viitor și previzibil.
aceste texte de lege în speța de față, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile imperios cerute de lege pentru suspendarea executării actelor administrativ-fiscale atacate. Astfel, din ordinul de plată nr.681/31.10.2008, aflat la dosar, rezultă că reclamanta a achitat suma de 11.260 lei cu titlu de impozit pe profit și TVA de plată pe lunile martie-mai 2008. Prin actele administrativ-fiscale atacate, pârâta i-a imputat reclamantei, printre altele, și anumite obligații de plată care se regăsesc în cuprinsul acestui ordin de plată. Fără a cerceta în fond existența legală a obligațiilor fiscale imputate reclamantei prin actele administrativ-fiscale atacate, din cuprinsul ordinului de plată depus la dosar, instanța a apreciat că există o îndoială puternică în privința legalității actelor administrative fiscale atacate, de natură să răstoarne prezumția relativă de legalitate a acestora.
De asemenea, și cea de-a doua condiție necesară suspendării executării actului administrativ, instanța a apreciat-o ca fiind îndeplinită, respectiv existența unui pericol iminent de cauzare a unei pagube reclamantei, ca urmare a nesuspendării executării actelor administrative, decurgând din curgerea de penalități și a celorlalte obligații fiscale accesorii.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare.
În motivarea recursului, recurenta a precizat că, în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de suspendare introdusă de reclamanta, pe motiv că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile articolul 14 alineat 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cazul justificat implicând, conform aprecierii instanței, existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
Or, instanța de fond a fost investită în acest caz doar cu soluționarea cererii de suspendare, fără ca, componenta acesteia să se extindă și asupra cercetării legalității și temeiniciei actelor administrative atacate pe calea contenciosului administrativ.
Pentru a putea fi admisă, cererea de suspendare trebuie să fie însoțită de documente care să susțină afirmațiile conform cărora o eventuală executare silită pornită împotriva reclamantei ar fi de natură a-i perturba grav desfășurarea activității, cu consecința producerii unei pagube greu de reparat.
În cauză însă reclamanta nu depune nici un fel de dovezi constând în documente contabile care să reprezinte o dovadă în acest sens.
În drept a invocat articolul 304 punct 9 cod procedură civilă, articolul 14 alineat1 din Legea 554/2004.
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizare, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În privința îndeplinirii primei condiții impuse de acest text de lege, cazulbine justificat, instanța de recurs va avea în vedere definiția acestei noțiuni, dată prin art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea 554/2004, respectiv invocarea unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Din acest punct de vedere, noțiunea de "caz bine justificat" nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă, ci este suficientă existența unui indiciu de nelegalitate a actului administrativ, a subzistenței unui argument juridic aparent valabil în ceea ce privește nelegalitatea, urmând ca instanța de fond să analizeze toate motivele de nelegalitate invocate.
Or, contestația introdusă de reclamantă la organul fiscal este amplu motivată, iar argumentele invocate, deși nu pot fi cercetate de instanță în această fază de soluționare a cererii de suspendare a executării actului administrativ-fiscal, conturează existența unui caz bine justificat, argumentele juridice invocate fiind aparent valabile.
Mai mult, se va observa că intimata reclamantă a și achitat obligațiile de bază stabilite de către organul de control, contestând doar întinderea obligațiilor sub aspectul penalităților și majorărilor.
În ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții,prevenirea uneipagube iminente, în mod corect a apreciat instanța de fond că și aceasta este realizată în speță, fiind în afară de orice dubiu că, prin demararea executării unui act administrativ fiscal pentru suma de 246.842 lei, reclamantei i se creează o pagubă însemnată, dat fiind cuantumul considerabil al obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa. În actualul context economic și social, este evident că, prin punerea în executare a actului administrativ fiscal contestat, i s-ar crea reclamantei intimate un prejudiciu material previzibil, aceasta fiind expusă riscului insolvenței, pagubele pe care le-ar încerca fiind astfel imposibil de reparat ulterior.
Prevederile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 sunt în concordanță cu nr. R (89) 8/13.09.1989 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei către statele membre, privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ, care la capitolul "Principii" stipulează că autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat și menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în O, str. -, nr. 2-4, jud. în contradictoriu cu intimata reclamanta- TRANS ROMANIA SRL, cu sediul în, nr. 38/F, jud. B și cu sediul ales la avocat - O, nr. 2. jud. B, împotriva sentinței nr. 172/CA/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.M/23.10.2009
Jud.fond
Dact./28.10.2009
3 com/29.10.2009
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Marinescu Simona
