Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 538/CA
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier:
S-a luat spre examinare judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta L, cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinet avocat, în I,-,.9,.49, județul I, în contradictoriu cu intimații: Primarul Municipiului I, Direcția Economică și Finanțe Publice Locale I, având ca obiect
suspendare executare act administrativ, recursuri împotriva încheierii din 17.04.2009 și sentinței civile nr.369/08.05.2009, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19.10.2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru, 22 octombrie 2009 și apoi pentru astăzi, 26 octombrie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 369/ca/08.05.2009 Tribunalul Iașia respins
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta "" L, cu sediul în mun. I, șos. - nr. 63, și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab. Av., mun. I,-,. 9,. 49 în contradictoriu cu pârâții Primarul mun. I și Direcția Economică și Finanțe Publice Locale I, cu sediul în mun. I, b-dul - cel M și, nr. 11, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței s-au reținut următoarele:
a) În ceea ce privește taxa pentru deținerea și utilizarea echipamentelor și utilajelor destinate obținerii de venit, care folosesc infrastructura locală;
b) Reclamanta nu contestă legalitatea taxării acesteia de către municipalitate ci doar faptul că în raport de natura celor 2 utilaje acestea nu fac obiectul taxării întrucât nu sunt înmatriculabile și nu folosesc infrastructura rutieră locală.
Luarea în considerare a celor 2 macarale,mobile pe pneuri, în vederea taxării s-a făcut de către pârâta I pe baza inventarului patrimoniului reclamantei și, aceasta din urmă, deși a susținut că cele 2 macarale nu pot face obiectul taxării deoarece nu folosesc infrastructura rutieră locală datorită faptului că sunt neînmatriculabile/neînmatriculate, nu a făcut nici o dovadă în acest sens având în vedere prevederile art. 11 și 14 din nr.OUG 195/2002.
Chiar dacă cele 2 macarale mobile nu ar face obiectul înmatriculării acestea trebuie înregistrate la autoritatea competentă locală, această obligație fiind în strânsă legătură și cu cea referitoare la plata unei taxe sau impozit.
De altfel, obligația de plată a taxei reiese dindeținerea sau utilizareautilajelor potrivit art. 283 alin. 2 din Cod fiscal (Legea nr. 571/2003) și HCL - I nr. 13/2003, nr. 292/2003 completată cu nr. 655/2003, nr. 566/2004, nr. 443/2005 și nr. 462/2006 - (Anexa nr. 2 pct. VI, la ultimul act normativ indicat), simpla deținere fiind suficientă în a da naștere obligației de plată a taxeiindiferent dacă a fost sau nu utilizată infrastructura rutieră.
În lipsa unor dovezi contrare taxa a fost calculată și impusă în mod legal în sarcina reclamantei, actele administrativ fiscale contestate fiind emise în mod legal și temeinic sub acest aspect.
b) În ceea ce privește cuantumul impozitului pe clădiri;
Controlul efectuat de inspectorii pârâtei Iav izat perioada 2003-2007.
Pe anii 2003-2004:
Prin raportul de inspecție fiscală s-a reținut că reclamanta nu a declarat o minicabană tip A, centrală murală, tâmplăria de aluminiu montată la o clădire de natură a-i spori valoarea precum și declararea eronată a valorii de inventar a clădirii deja existente în patrimoniul acesteia.
Pe anii 2005-2007:
Pe lângă aspectele reținute pentru anii 2003-2004 organul fiscal a constatat că începând cu anul 2005 reclamanta nu a declarat pentru impozitare valoarea unei tâmplării de aluminiu și a valorii unei tâmplării din PVC.
Raportat la motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată se constată că diferența de impozit pe clădiri calculată în sarcina acesteia cu accesoriile aferente s-a făcut în mod legal și temeinic pentru următoarele considerente:
Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deținută de o persoană juridică aflată în funcțiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării, potrivit art. 253 alin. 8 din fisc., în vigoare la data întocmirii raportului de inspecție fiscală.
Orice persoană care dobândește, construiește sau înstrăinează o clădire are obligația de a depune o declarație fiscală la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în a cărei rază de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii, potrivit art. 254 alin. 5. fisc.
Orice persoană care extinde, îmbunătățește, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligația să depun o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări, potrivit art. 254 alin. 6 Cod fiscal.
Impozitul/taxa pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv, potrivit art. 255 alin. 1 Cod fiscal.
Din analiza raportului de inspecție fiscală contestat reiese că în perioada 2003-2007, defalcat corespunzător pe ani potrivit raportului, reclamanta nu a declarat spre impozitare:
- minicabană tip A;
- contravaloarea îmbunătățirilor și modernizărilor aduse la clădirile din patrimoniu constând în centrală murală, tâmplărie aluminiu și PVC.
Reclamanta nu contestă nedeclararea minicabanei tip A, obiectul contestației vizând contravaloarea îmbunătățirilor considerând reclamanta că acestea reprezintă lucrări de reparații și întreținere ce nu au menirea de a crește valoarea de impozitare a clădirii.
Susținerea reclamantei este nefondată în raport de prevederile clare ale art. 254 alin. 6 Cod fiscal precum și a faptului că înlocuirea tâmplăriei și montarea unei centrale murale nu constituie doar simple reparații care nu au nici un efect asupra valorii de patrimoniu a clădirii ce constituie baza calculării impozitului pe clădiri.
Pe cale de consecință, organul fiscal pârât în mod corect a procedat la recalcularea impozitului pe clădiri datorat de reclamant în raport de îmbunătățirile efectuate precum și prin luarea în considerare a minicabanei de tip A, actele administrativ fiscale contestate fiind legal și temeinic întocmite.
În ceea ce privește situația valorii de inventar a clădirii cu destinația "clădire birouri și depozit" și a halei industriale tribunalul constată că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate raportat la declarațiile anuale de impunere precum și cele rectificative aflate la filele 182-220 dosar.
Astfel, reclamanta sub nr. 38433/31.01.2005 a depus la organul fiscal declarația de impunere privind clădirea cu destinația de birouri și depozit, cu o bază de calcul în valoare de - de lei după care, ulterior, depune declarația rectificativă sub nr. 43754/10.03.2005 privind clădirea cu destinație birouri și depozit, cu o bază de calcul de - lei, la data de 31.12.2003, ca urmare a reevaluării valorii acesteia în raport de prevederile nr.HG 403/2000, și ulterior ca urmare a modernizării declarația nr. 33429/31.01.2006.
Declarațiile de impunere înregistrate sub nr. 38433/31.01.2005 și sub nr. 43754/10.03.2005 nu conțin valoarea de impozitare a halei industriale, cum susține nefondat reclamanta, recepția acestei hale pentru funcționare având loc în septembrie 2003 (fapt confirmat de reclamantă prin acțiune), iar prima declarație pentru impozitare este datată 02.03.2007 sub nr. 40396 cu o valoare de inventar de - lei, aceeași valoare de inventar declarată de reclamantă regăsindu-se și în declarația înregistrată sub nr. 43755/10.03.2005.
De altfel, este inexplicabil faptul depunerii de către reclamantă a 2 declarații de impunere la data de 10.03.2005 pentru același imobil (filele 206-207 dosar) cu valori diferite pentru impozitare.
În lipsa unor dovezi contrare referitoare la data recepției halei industriale, a valorii de inventar a acesteia, a documentului contabil de reevaluare a clădirii cu destinația de birouri și depozit se constată că pârâta I în mod legal și temeinic a procedat la calcularea diferenței de impozit pe clădiri și a accesoriilor aferente, actele administrativ fiscale contestate, respectiv Raportul de inspecție fiscală nr. 71190/18.07.2007 și Dispoziția nr. 2084/14.10.2008 fiind legale și temeinice.
Împotriva sentinței civile nr. 369/ca/08.05.2009 a Tribunalului Iașia formulat recurs "", atacând, totodată și încheierea din 17.04.2009 prin care s-a respins cererea de suspendare a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 05.07.2008 de către I - Control Fiscal Persoane Juridice.
Criticând modul de soluționare a cererii de suspendare recurenta arată că la 17.04.2009 a fost emis un titlu executoriu împotriva sa prin care s-a pornit executarea în privința sumelor datorate pentru anii 2008-2009, deși acestea au fost achitate la termenele de scadență. Rezultă că Iap rocedat la acoperirea sumelor ce fac obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași deși sumele au fost achitate, aferente anului 2008-2009, iar prejudiciul produs societății constă în calcularea de penalități.
Criticând sentința nr. 369/ca/08.05.2009 al Tribunalului Iași recurenta arată, în privința celor două utilaje - macarale mobile pe pneuri, netemeinic s-a reținut că unitatea nu ar fi contestat legalitatea taxării, invocând doar faptul că utilajele nu sunt înmatriculate și nu folosesc infrastructura rutieră locală.
Prin raportul de inspecție fiscală s-a ignorat faptul că unitatea nu a obținut niciun venit din utilizarea utilajelor, iar din interpretarea art. 283 alin. 2 Cod fiscal nu se constată că se datorează taxa pentru utilaje doar prin simplul fapt că sunt destinate obținerii de venituri. Singura utilitate a utilajelor a fost aceea a mutării produselor și mărfurilor de M greutate în magazii și depozite, pe teren proprietate privată și fără a fi aducătoare de venituri pentru societate.
În privința lucrărilor de tâmplărie aluminiu și arată recurenta că acestea au caracterul de lucrări de reparații, iar nu de modernizare.
unei coloane cu valoare modică (369 lei), a unei centrale murale, nu poate duce la concluzia apriorică a legalității și temeiniciei constatărilor organului fiscal.
La cele două corpuri de clădire deținute, recurenta susține că a efectuat doar lucrări de reparații, lucrări ce nu se subscriu dispozițiilor art. 254 alin. 6 Cod fiscal. În privința lor necesită obligativitatea declarării și a plății impozitului.
Susține recurenta că, din interpretarea art. 93 și 94 ale Ordinului nr. 1754/2005 emis de rezultă fără echivoc că lucrările care nu au efect la îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali ai imobilului și care nu conduc la obținerea de beneficii economice viitoare nu sunt considerate modernizări ale imobilizărilor corporale și nu sunt supuse impozitării.
Instanța nu a luat în considerație nici raportul de inspecție fiscală întocmit de, raport ce face dovada că societatea a înregistrat corect în contabilitate lucrările de reparații efectuate.
Cu privire la valoarea de inventar a clădirilor deținute, recurenta arată că, pentru perioada supusă controlului ea a deținut două imobile, pentru fiecare a achitat impozitul datorat.
Pentru anul 2003, "". din Declarația 36620/31.10.2003 comunică valoarea de inventar a imobilului mai sus menționat, valoarea rezultată în urma reevaluării acesteia în conformitate cu prevederile nr.HG 403/2000, (reevaluarea făcându-se conform dispozițiilor legale prin Hotărârea Asociatului Unic ce a fost depusă la. I) declarație însoțită de toate documentele justificative, în conformitate cu prevederile legale în materie la acea dată. Valoarea contabilă, în urma reevaluării, a fost de 330.000.000 Rol, achitându-se impozitul de 1.650.000 Rol, impozit stabilit de
Pentru anul 2004, "", în privința aceluiași imobil - magazie depozit + birouri, prin Declarația 3644/30.01.2003, declara valoarea de inventar de 330.000.000 Rol și achita impozitul perceput de
Deși această declarație a fost depusă la organul fiscal și a achitat contravaloarea impozitului, inspectorii fiscali au constatat, în mod vădit netemeinic că pentru anul 2004 unitatea recurentă nu ar fi depus declarația fiscală în privința acestui imobil. În acest sens, în Anexa 1 la Raportul de inspecție fiscală, se precizează că valoarea declarată pentru imobilul magazie depozit + birouri este 0 (zero), total fals față de declarația fiscală mai sus amintită. Prin urmare, diferența de impozit de 1.287.000 Rol impusă unității recurente este vădit neîntemeiată, cu majorările și penalitățile aferente.
Aceeași situație se poate constata și pentru anul 2005, când Raportul de inspecție fiscală - Anexa 1, menționează că unitatea recurentă nu ar fi declarat nicio valoare pentru acest imobil, fapt contrazis în mod evident de Declarația fiscală 98433/31.01.2005 depusă de unitate la intimată. Prin această declarație, a indicat aceeași valoare de 330.000.000 Rol pentru imobilul aparținând unității recurente și a achitat suma impusă de
Prin urmare și aferent anului fiscal 2005, organul de control a constatat în mod nereal o diferență de impozit de 643 Ron și majorările și penalitățile aferente.
Aferent anului 2006, pentru imobilul magazie depozit +p birouri, societatea recurentă depune Declarația fiscală înregistrată la. I sub nr. 33429/31.01.2006, valoarea de inventar înregistrată în contabilitate fiind 47661 Ron.
Se poate lesne observa că în anul 2006 imobilul mai sus menționat a fost modernizat, lucrări care în înțelesul prevederilor art. 55 din 1861 din 21.12.2006 sunt considerate ca reevaluare (ultima reevaluare făcându-se în urmă cu 3 ani - în 2003).
Pentru anul 2007, "" depune la finanțele publice locale Declarația 40396/02.03.2007, indicând valoarea de 47661 Ron pentru imobilul mai sus indicat.
În privința imobilului hală industrială instanța de fond a făcut confuzie între declarațiile fiscale depuse, reținând că în 10.03.2005 s-au depus declarații fiscale pentru același imobil.
Din cele 3 declarații fiscale depuse în anul 2005 rezultă că "" a declarat și imobilul hală industrială, achitând în anul 2005 și impozitul pe anii 2004 și 2005.
Recurenta a depus precizări la motivele de recurs ( 42 dosar).
- cu privire la pct. b) din motivele de recurs arată că, din înscrisurile depuse (adresa nr. 6027/30.07.2009 a, catalogul din 30.11.2004 prin clarificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, adresa nr. 67839/30.06.2008) rezultă că ea a realizat lucrări de reparații, iar nu de investiție prin înlocuirea unor profile la tâmplăria de aluminiu și;
- cu privire la pct. c) arată că din documentele prezentate rezultă că, potrivit 1553/2003 s-a realizat reevaluarea la clădirea depozit-birouri, iar în ceea ce privește declarația de impunere există dovada certă că în perioada 2003-2005 imobilul a avut evaluarea corect făcută, la valoarea de 330.000.000 lei vechi, valoare consemnată în toate declarațiile din perioada 2003-2005.
În privința declarației de impunere pe anul 2006 și 2007, reevaluarea s-a realizat începând cu 2006, clădirea dobândind valoarea de 47.661 Ron.
Referitor la motivul 2 din recurs se arată că în cauză este vorba de un singur imobil, respectiv hala, în mod incorect definit clădire depozit și apreciat de organele de control ca fiind o construcție nouă nedeclarată.
În cauză recurenta a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Aspectele aduse în discuție de către recurentă în privința celor două utilaje - 2 macarale, mobile pe pneuri, au fost învederate și instanței de fond, care, în mod corect a apreciat că reclamanta nu a produs dovezi privind caracterul de vehicul neînmatriculabil,conform art. 11 și 14 din nr.OUG 195/2002. Nu a fost contradovedită obligativitatea înregistrării celor două utilaje la autoritatea competentă, iar obligativitatea de plată a taxei nu rezultă numai din utilizarea respectivelor utilaje, ci și din simpla deținere a acestora.
Corect s-a apreciat prin raportul de inspecție fiscală că obligativitatea plății taxelor aferente rezultă din deținerea utilajelor, atât timp cât, prin specificul lor, nu produc venituri directe ci,în mod evident, contribuie la obținerea de venituri de către societate.
Cu privire la lucrările efectuate la minicabana tip A, nedeclarată, constând în centrală murală, tâmplărie aluminiu și, aceea au fost considerate ca fiind de natură să sporească valoarea imobilului. Ele nu sunt simple reparații, așa cum susține recurenta, ci au efect direct asupra valorii de patrimoniu a clădirii, luându-se în calcul la stabilirea impozitului.
În ceea ce privește modul în care organul de inspecție fiscală a calculat diferențele de impozit datorate pe clădirile deținute, se observă că există reale contradicții între susținerile din declarațiile de recurs și cele din precizările depuse ulterior. Deși în declarația de recurs se susține că societatea deține două imobile -. Magazie depozit + birouri - dobândită în 01.06.1998 și hală industrială, în precizări se afirmă că este vorba de un singur imobil, deși și declarațiile fiscale depuse vizează, în mod neechivoc, două imobile.
Aceste inadvertențe vădite, coroborate cu concluziile ce se desprind din analiza documentelor depuse ca probatorii, nu sunt de natură să combată aspectele reținute prin raportul de inspecție fiscală cu privire la diferențele de impozit datorate de societate.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare, se observă că recurenta nu vine cu elemente noi, de natură a crea convingerea că sunt împlinite cele două condiții impuse cumulativ de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2001.
Raportat la aspectele reținute, Curtea va respinge recursul conform art. 312 Cod procedură civilă, menținând încheierea și sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta "" I, contra încheierii din 17.04.2009 și a sentinței nr. 369/CA/08.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- G -
Grefier,
-
Red. -
25.11.2009
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
26.11.2009
2 ex.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 26 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
26 Octombrie 2009
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Aurelia
