Anulare act administrativ fiscal. Decizia 541/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 541/CA
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul Inspectoratului Județean de Poliție I în contradictoriu cu intimații și Șeful Poliției Municipiului I, având ca obiect anulare act administrativ - recurs împotriva sentinței civile nr.367/CA din 08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 octombrie.2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 367/ca/06.05.2009 Tribunalul Iașia admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Șeful Poliției mun. I și Șeful Inspectoratului județean de poliție
A anulat Dispoziția nr. 816/12.03.2008 a Șefului Poliției mun. I și Dispoziția nr. 869/28.03.2008 a Șefului Inspectoratului județean de poliție
A respins cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor morale ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței reține instanța că prin dispoziția șefului Poliției mun. I nr. 816/12.03.2008 ( 81 din dosar) a fost sancționat reclamantul cu sancțiunea mustrare scrisă pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b și c din nr. 360/2002, respectiv "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", "întârziere repetată sau nejustificată a soluționării lucrărilor".
Din analiza documentației privind cercetarea disciplinară reiese că reclamantului i se impută grave deficiențe în activitatea zilnică pe linie de cercetare penală, abandonând în mod nejustificat cercetările în unele dosare penale, în perioada 01.03 - 01.12.2007, cât a îndeplinit funcția de ofițer principal II, Compartimentul investigații criminale din cadrul Secției a III-a Poliție.
Sancțiunea aplicată reclamantului a fost menținută prin dispoziția nr. 869/28.03.2008 a șefului I ( 88 din dosar).
Se constată că la data de 12.11.2007 adjunctul șefului Secției a III-a Poliție Iaî ntocmit referatul nr. -, prin care a constatat deficiențe în activitatea reclamantului pe linie de cercetare penală (abandonarea în mod nejustificat a soluționării dosarelor penale, soluții judiciare care sfidează prevederile Codului d e procedură penală, nerespectarea dispoziției nr. 265/2002 care reglementează activitatea de cercetare penală și Ordinului comun nr. 10/121/29.01.2004 privind obligativitatea avizării soluțiilor mai întâi de formațiunea de cercetare penală și mai apoi de către procuror - 54 din dosar), propunând începerea cercetării prealabile disciplinare împotriva acestuia. Seful Poliției mun. Iad ispus la 13.11.2007, prin dispoziție de zi pe unitate, începerea cercetării prealabile împotriva reclamantului pentru a se stabili dacă acesta a încălcat prevederile art. 57 lit. b din nr. 360/2002 ( 55 din dosar).
Cercetarea prealabilă efectuată de ofițerul desemnat a fost finalizată la 7.02.2008 și cuprins verificarea dosarelor aflate în lucru la reclamantul, audierea acestuia, prezentarea raportului către reclamant, soluționarea cererilor formulate de reclamant după luarea la cunoștință de raport. A fost respectată procedura prevăzută de dispozițiile art. 59 din nr. 360/2002 și art. 19-33 din Ordinul MIRA nr. 400/2004 cu prilejul desfășurării cercetării prealabile.
Finalizând cercetarea, ofițerul anume desemnat a concluzionat ( 60 din dosar) că faptele reclamantului, care în 6 dosare a tergiversat în mod nejustificat cercetările, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare întârzierea repetată sau nejustificată a soluționării lucrărilor, abatere prevăzută de art. 57 lit. c din Legea nr. 360/2002 și art. 12 lit. c din Ordinul MIRA nr. 400/2004.
Așadar, cu toate că cercetarea disciplinară s-a dispus pentru a se verifica dacă reclamantul a încălcat prevederile art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002, rezultatul cercetării se referă la încălcarea prevederilor art. 57 lit. c din Legea nr. 360/2002, abateri disciplinare distincte, și nu menționează nimic despre abaterea disciplinară pentru care se emisese dispoziția de zi de cercetare prealabilă.
După primirea raportului de cercetare prealabilă, în conformitate cu prevederile art. 44 din Ordinul MIRA nr. 400/2004, șeful Poliției mun. Ias olicitat Consiliului de Disciplină să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia cercetării, precum și cu privire la pertinența soluției propuse.
La data de 28.02.2008 s-a întrunit Colegiul de Disciplină, care, prin încheierea de la aceeași dată ( 75 -78 din dosar), cu respectarea procedurii prevăzute de art. 49 din Ordinul MIRA nr. 400/2004, și-a formulat punctul de vedere cu privire la situația examinată, reținând vinovăția reclamantului pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 57 lit. c din Legea nr. 360/2002 și art. 12 lit. c din Ordinul MIRA nr. 400/2004 și art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002 și art. 12 lit. b din Ordinul MIRA nr. 400/2004, respectiv "întârziere repetată sau nejustificată a soluționării lucrărilor" și "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege" și propunând, cu majoritate de voturi, aplicarea sancțiunii de mustrare scrisă acestuia.
Consiliul de disciplină a considerat că se impune încadrarea juridică a faptelor reclamantului în ambele texte de lege sus-menționate, iar nu doar la art. 57 lit. c din Legea nr. 360/2002 și art. 12 lit. c din Ordinul MIRA nr. 400/2004, cum s-a reținut în raportul de cercetare prealabilă, întrucât "cercetarea prealabilă a cuprins și elemente materiale ale faptei de neîntocmire a fișelor și planurilor de cercetare penală în dosarele penale cu AN și AC, dar nu a fost încadrată juridic această faptă".
Se constată că ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă a menționat doar ca și cauză favorizantă a tergiversării cercetărilor în dosare lipsa planurilor/fișelor de cercetare, prevederile art. 33 din Ordinul MIRA nr. 400/2004 impunând menționarea în raport, printre alte elemente, a cauzelor și condițiilor care au generat și favorizat comiterea abaterilor.
Așadar, nu a fost analizată această faptă cu prilejul cercetării prealabile, cum în mod greșit a stabilit Consiliul de Disciplină.
Or, acesta a analizat vinovăția reclamantului cu privire la ambele abateri disciplinare menționate, în condițiile în care raportul de cercetare prealabilă menționează, după cercetare, doar abaterea "întârziere repetată sau nejustificată a soluționării lucrărilor", iar, cum am mai amintit, prin dispoziția de zi pe unitate, șeful Poliției mun. I dispusese începerea cercetării prealabile împotriva reclamantului pentru a se stabili dacă acesta a încălcat prevederile art. 57 lit. b din nr. 360/2002, respectiv dacă a comis abaterea de "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege".
Tribunalul apreciază că atât în raportul de cercetare prealabilă, cât și în încheierea Consiliului de Disciplină, trebuia individualizată în mod complet abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. c din nr. 360/2002, adică trebuia precizat dacă fapta reclamantului reprezintă întârziere nejustificată ori reprezintă întârziere repetată, acestea fiind cele 2 situații la care se referă legiuitorul, dar care nu este de la sine înțeles că sunt cumulate, întârzierea putând fi ori repetată ori nejustificată. Aceeași încadrare deficitară a acestei abateri disciplinare se regăsește și în dispozițiile de sancționare reclamantului.
Urmare a încheierii Consiliului de Disciplină, în baza prevederilor art. 54 și art. 62 din Ordinul MIRA nr. 400/2004, a fost emisă de către șeful Poliției mun. I dispoziția nr. 816/12.03.2008, prin care a fost sancționat reclamantul cu sancțiunea mustrare scrisă pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b și c din Legea nr. 360/2002, respectiv "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", "întârziere repetată sau nejustificată a soluționării lucrărilor", reținându-se că s-au constatat grave deficiențe în activitatea zilnică pe linie de cercetare penală, abandonând în mod nejustificat cercetările în unele dosare penale, în perioada 01.03 - 01.12.2007, cât a îndeplinit funcția de ofițer principal II, Compartimentul investigații criminale din cadrul Secției III Poliție.
S-a mai menționat în dispoziție că ofițerul a încălcat prevederile art. 6 din Ordinul Ministrului de Interne nr. 265/2002 și art. 20 din Dispoziția IGPR nr. S/11133/1995. Sancțiunea, contestată de către reclamant, a fost menținută prin dispoziția nr. 869/28.03.2008 a șefului IPJ I, dispoziție emisă în temeiul prevederilor art. 65-66 din Ordinul MIRA nr. 400/2004.
Tribunalul constată că aplicarea sancțiunii mustrare scrisă s-a dispus fără a fi cercetată și probată abaterea constând în "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege" pe parcursul procedurii disciplinare.
Referirea incidentală la neîntocmirea planurilor de cercetare în dosare în actele de cercetare disciplinară îndeplinite de organele abilitate nu este de natură a complini cercetarea comiterii acestei abateri.
De asemenea, instanța apreciază că, având în vedere natura faptelor pentru care a fost sancționat reclamantul, ofițer de poliție judiciară, respectiv tergiversarea cercetărilor penale în dosare și neglijența în efectuarea acestor lucrări, iar nu aspecte de ordin administrativ, pentru care reclamantul este strict subordonat șefilor săi ierarhici, nu au fost avute în vedere prevederile art. 219 Cod procedură penală, care stipulează astfel: (1) Procurorul poate sa dea dispoziții cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penala. In cazul organelor de cercetare ale politiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot sa le dea îndrumări sau dispoziții privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent in acest sens. - (3) In cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii in mod defectuos, de către organul de cercetare penala, a dispozițiilor date de procuror, acesta va sesiza conducătorul organului de cercetare penala, care are obligația ca in termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse.
În cauză nu s-a probat că ar fi existat o sesizare a procurorului care supraveghează urmărirea penală în dosarele instrumentate de reclamant cu referire la modul deficitar de desfășurare a activității acestuia.
Totodată, procurorul nu a fost consultat pe parcursul derulării procedurii disciplinare, acesta fiind cel mai în măsură să aprecieze cu privire la respectarea termenelor și cu privire la temeinicia măsurilor dispuse de reclamant în dosare, în prezența ori absența planurilor de cercetare. Chiar și acestea, vizând acte ce trebuie îndeplinite în dosare, trebuie vizate de procuror, singurul în măsură să dea dispoziții reclamantului pe linie de urmărire penală.
Pentru aceste considerente, apreciind că măsura sancționării reclamantului a fost nelegală, nefiind respectate prevederile imperative ale Legii nr. 360/2002 și ale Ordinului MIRA nr. 400/2004 și nefiind avute în vedere normele Codului d e procedură penală, instanța, în temeiul prevederilor art. 61 alin. 3 din lg. nr. 360/2002 și art. 67 din Ordinul MIRA nr. 400/2004, urmează a admite în parte acțiunea și a dispune anularea dispoziției nr. 816 din 12.03.2008 a șefului Poliției mun. I, și, pe cale de consecință, a deciziei șefului I nr. 869 din 28.03.2008( prin care a fost respinsă contestația administrativă a reclamantului formulată împotriva dispoziției de sancționare).
În ceea ce privește cererea reclamantului vizând obligarea pârâților la plata de daune morale, tribunalul urmează a-l respinge ca neîntemeiat, reclamantul nefăcând proba acestor daune.
Simpla cerere din acțiune completată prin concluzii scrise cu motivarea că a fost nevoit să se transfere la altă secție, i-a fost afectată imaginea nu poate justifica acordarea de daune, fără a fi administrate probe în acest sens.
De altfel, anularea actelor administrative vătămătoare constituie o satisfacție echitabilă de natura a repara prejudiciul de imagine pretins suferit de reclamant.
Împotriva sentinței civile nr. 367/ca/08.05.2009 a Tribunalului Iașia declarat recurs
Susține recurentul că, în conformitate cu prevederile art. 59 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, "sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplică numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină,cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) și b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină".
În conformitate cu prev. alin. 2 al aceluiași articol, "procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului administrației și internelor", în acest sens fiind emis Ordinul nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului
În conformitate cu prev. art. 33 alin. 1 din 400/2004 "raportul de cercetare prealabilă cuprinde: descrierea faptei sesizate și persoanele implicate, modalitățile și procedeele verificării, concluziile privind existența sau inexistența aspectelor sesizate, încadrare juridică a faptelor reținute cu indicarea probelor și a dovezilor pe care se întemeiază, cauzele și condițiile care au generat și favorizat comiterea abaterilor, aprecieri privind atitudinea și conduita persoanei cercetate".
Din interpretarea acestei prevederi normative,rezultă că atribuția de a face încadrarea juridică a unei fapte care constituie abatere disciplinară, aparține, în prima fază a procedurii de cercetare prealabilă, ofițerului desemnat să efectueze această cercetare, în urma verificărilor efectuate, și nu șefului care dispune declanșarea cercetării. Nu are nicio relevanță juridică faptul că șeful Poliției Mun. Iad ispus efectuarea de verificări în ceea ce privește faptele reclamantului dacă acestea ar constitui abaterea disciplinară prev. de art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002, iar, în urma verificărilor efectuate de ofițerul anume desemnat, acesta a ajuns la o altă concluzie, respectiv că abaterea săvârșită este cea prev. de art. 57 lit. "c" din aceeași lege. Schimbarea încadrării juridice nu atrage înlăturarea răspunderii disciplinare a polițistului pentru abaterile săvârșite, cu atât mai mult cu cât încadrarea juridică a fost făcută în conformitate cu prevederile 400/2004, de ofițerul de cercetare prealabilă, în cuprinsul raportului de cercetare.
De asemenea, în mod greșit instanța a apreciat că activitatea Consiliului de Disciplină și concluziile acestuia ar fi fost date cu încălcarea normelor procedurale.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. 1 din 400/2008 "Consiliul de disciplină este un organism colectiv de analiză și profesională a abaterilor comise de polițiști și a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de șeful abilitat să aplice sancțiunea în legătură cu care a dispus cercetarea prealabilă". În conformitate cu prev. art. 44 din același ordin "după primirea raportului de cercetare prealabilă, șeful unității care a dispus-o solicită Consiliului de Disciplină să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia cercetării, precum și cu privire la pertinența soluțiilor formulate", iar una din atribuțiile principale ale Consiliului, prev. de art. 49 alin. 1 lit. f din 400/2004 este aceea de a "formula concluzii cu privire la vinovăția sau nevinovăția polițistului cercetat".
Din această prevedere legală rezultă în mod evident atribuția consiliului de disciplină de a încadra juridic fapta sau faptele săvârșite de polițistul cercetat, acesta având atât atribuția de a analiza juridic faptele cât și de a verifica modul în care faptele au fost cercetate, legalitatea și temeinicia cercetării, inclusiv încadrarea juridică a faptelor polițistului.
Faptul că pe parcursul deliberărilor Consiliul de Disciplină a constatat că ofițerul de cercetare prealabilă nu a încadrat juridic anumite fapte ale polițistului cercetat, nu este de natură a atrage nulitatea actului de sancționare, Consiliul de disciplină având competența și atribuțiunea de a remedia astfel de situații.
Nu poate fi primită afirmația primei instanțe conform căreia reclamantul din prezenta cauză a fost cercetat prealabil doar pentru o abatere disciplinară, cercetarea prealabilă s-a efectuat asupra faptelor acestuia, fapte care întrunesc elementele constitutive ale ambelor abateri disciplinare, așa cum în mod corect s-a reținut de către Consiliul de Disciplină și în actul administrativ de sancționare.
O altă concluzie a instanței de fond, este aceea că tergiversarea cercetărilor în dosarele penale și neglijența în efectuarea acestor lucrări penale nu vizează aspecte de ordin administrativ, nefiind avute în vedere dispozițiile art. 219 Cod procedură penală.
În conformitate cu prev. acestui text legal, "în cazul organelor de cercetare ale poliției judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea îndrumări sau dispoziții privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens".
Instanța de judecată a apreciat că nu a existat nicio sesizare a procurorului care supraveghează urmărirea penală în dosarele instrumentate de reclamant, nu a fost consultat procurorul pe parcursul cercetării disciplinare, care ar fi trebuit să avizeze planurile de cercetare ce trebuiau întocmite de reclamant în dosare.
Ori reclamantul nu a fost sancționat pentru că nu a prezentat planurile de cercetare spre avizare procurorului, ci pentru faptul că nu le-a întocmit, atribuțiune ce îi revenea în conformitate cu 265/2002 și Dispoziției nr. S/11133/1995, ambele reglementări stabilind atribuții ale ofițerilor ce instrumentează cauzele penale aflate în lucru.
Mai mult, așa cum rezultă din documentația care a stat la baza actului administrativ de sancționare, reclamantul nu a efectuat actele prevăzute de legislația și reglementările în vigoare în foarte multe dosare cu autori necunoscuți, identificarea acestora fiind atributul lucrătorilor de poliție judiciară, nu al procurorului, așa cum rezultă din prevederile Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
De asemenea, organele ierarhic superioare ale lucrătorilor de poliție judiciară, respectiv șefii direcți și cei nemijlociți nu dau îndrumări sau dispoziții cu privire la cercetarea penală, ci au ca atribuțiune de serviciu urmărirea efectuării acestor acte de către subordonați. Reclamantul a fost cercetat prealabil și sancționat pentru faptul că nu a întocmit anumite acte în foarte multe dosare penale, nu pentru că le-ar fi îndeplinit în altă modalitate decât cea stabilită de procuror, iar aceste acte nu sunt din categoria celor reglementate de Codul d e procedură penală (respectiv acte de cercetare și urmărire penală), ci acte stabilite a fi întocmite de ordine și regulamente interne, respectiv ordinele și dispozițiile menționate mai sus, care au ca scop eficientizarea activității de cercetare în dosarele penale, astfel încât soluțiile procedurale să fie date cu maximă operativitate.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Prin prisma dispozițiilor art. 59 alin. 1 și 2 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, a art. 33 alin. 1 din 400/2004, a art. 38 alin. 1 și art. 49 din același ordin, instanța de fond a stabilit în mod corect că cercetarea disciplinară efectuată în privința intimatului s-a.dispus a fi făcută pentru încălcarea art. 57 lit. "b" din Legea nr. 360/2002, respectiv "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege". Cu toate acestea, la finalizarea cercetării disciplinare, ofițerul desemnat concluzionează că pârâtul a întârziat repetat sau nejustificat în soluționarea lucrărilor, încadrând abaterea în dispozițiile art. 57 lit. "c" din Legea nr. 360/2002 și art. 12 lit. c din 400/2004.
Ca atare, corect s-a apreciat că:
- cercetarea disciplinară s-a dispus pentru abaterea prev. la art. 57 lit. "b", iar verificările efectuate de ofițerul desemnat s-au subscris art. 57 lit. "c" din Legea nr. 360/2002;
- nu s-au făcut mențiuni și verificări de către ofițerul desemnat cu privire la abaterea prev. de art. 57 lit. "b", respectiv "neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhic sau de la autoritățile anume abilitate de lege".
Procedura prev. de lege a fost continuată prin întrunirea Colegiului de Disciplină, care a reținut vinovăția reclamantului pentru săvârșirea abaterilor prev. de art. 57 lit. "b" și "c" din Legea nr. 360/2002.
Ca atare, instanța a concluzionat în mod corect că s-a analizat vinovăția pârâtului de către Consiliul de Disciplină pentru ambele abateri, deși ofițerul desemnat a efectuat cercetări și a menționat în raport doar abaterea prev. de art. 57 lit. "c". Nu s-a avut în vedere și nu s-a analizat dacă ofițerul desemnat putea să ajungă la altă concluzie, în urma cercetărilor și să dea faptei altă încadrare decât cea pentru care s-a.dispus efectuarea verificărilor de către șeful Poliției, astfel încât acest motiv de recurs nu vizează raționamentul logico-juridic făcut de către instanța de fond.
Consiliului de Disciplină, așa cum rezultă din dispozițiile art. 38 al 400/2008, poate aplica sancțiuni doar în legătură cu faptele "în legătură cu care s-a dispus cercetarea prealabilă", se pronunță cu privire la "legalitatea și temeiniciacercetării",ceea ce înseamnă că dispunerea și efectuarea de cercetări prealabile pentru o anumită faptă sunt condiții esențiale pentru ca să se poată pronunța ulterior Consiliul de Disciplină.
Din această perspectivă, concluzia tribunalului, în sensul că aplicarea sancțiunii "mustrare scrisă" s-a făcut fără cercetarea și probarea faptei prev. de art. 57 lit. "b" din Legea nr. 360/2002, este corectă, așa cum și cu privire la abaterea prev. la lit. "c" din același text de lege s-a concluzionat judicios că nu au fost avute în vedere prev. art. 219 Cod procedură civilă ce reglementează competența procurorului în ceea ce privește efectuarea oricărui act de urmărire penală. Din această din urmă perspectivă nu a fost probată existența unei sesizări a procurorului cu privire la modul deficitar în care intimatul și-ar fi desfășurat activitatea, măsura sancționării apărând ca nelegală.
În concluzie, apreciind că sentința atacată este temeinică și legală, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către I împotriva sentinței civile nr. 367/CA/08.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- G -
Grefier,
-
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
26.11.2009
2 ex.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Pronunțată în ședința publică de la 26 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
26 Octombrie 2009
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Aurelia
