Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 735/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 735/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE-DIRECȚIA APELOR împotriva sentinței nr.305 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect "suspendare executare act administrativ", dosar strămutat de la Curtea de Apel Constanța.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 6.03.2009, reclamanta - - Cac hemat în judecată pe pârâta Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D, C solicitând suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea de reziliere a Contractului de Închiriere nr. 614/28.04.2006, până la pronunțarea instanței de fond (3 dosar inițial).
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanța.
În acest dosar instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și prin sentința civilă nr. 305/26.03.2009, a Tribunalului Constanța, a dispus următoarele s-a dmis cererea formulata de reclamanta - -, în contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA NATIONALA APELE ROMANE - DIRECȚIA APELOR-D,
S-a ispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea înregistrata la BEJ sub nr.60/27.02.2009 privind rezilierea de drept a contractului de închiriere nr.614/28.04.2006.
Executorie de drept.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Între părțile din prezenta cauza s-a încheiat contractul de închiriere nr.614/28.04.2006 având ca obiect sector plaja Nord I pe o durata de 10 ani.
Prin notificarea înregistrată sub nr.60/27.02.2009 la BEJ a reziliat unilateral contractul motivat de neexecutarea de către reclamanta a obligațiilor ce-i reveneau în calitate de locator.
Prin prezenta cererea reclamanta în conformitate cu art. 14 din Legea nr.554/2004 a solicitat suspendarea executării notificării.
Potrivit art. 14 din Legea nr.554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice ce a emis actul, persoana vătămata poate solicita instanței competente suspendarea executării actului administrativ.
In speță, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 în sensul ca s-a adresat pârâtei cu cerere prin care solicită revocarea notificării.
În ceea ce privește celelalte condiții respectiv caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente se retine:
În ceea ce privește paguba iminentă se reține că aceasta este definita de art.2 lit. ș din Legea nr.554/2004,
Reclamanta conform contractului avea obligația de a realiza investiții conform planului investițional.
Rezilierea unilaterală și nepredarea sectorului de plaja la 01.04.2009 în vederea exploatării, creează reclamantei o pagubă iminentă și imposibilitatea amortizării investițiilor.
Prejudiciul viitor este totodată,previzibil cu evidență, adică cert, siguri ca și producere chiar dacă nu se poate aprecia cuantumul întinderii sale.
În cazul în care pârâta ar organiza licitații cu privire la aceste sectoare de plajă în urma căreia ar încheia contracte cu alte persoane, i-ar crea reclamantei un prejudiciu procesual, adică s-ar genera niște drepturi viitoare care nu existau la momentul plângerii prealabile și care ar impune reclamantei extinderea cadrului procesual și față de terți prin ipoteza beneficiari ai actului atacat.
Cazul bine justificat este reglementat de art.2 lit. t din Legea nr.554/2004.
In ceea ce privește această condiție instanța de fond a apreciat că este îndeplinită motivat de faptul că în conformitate cu contractul încheiat de părți pârâta avea obligația de a preda sectorul de plajă la 01.04.2009, iar notificarea a fost emisă la 27.02,2009 în condițiile în care contractul s-a derulat încă din 2006.
In notificare nu s-a prevăzut expres în ce constă neîndeplinirea obligațiilor de către reclamantă: respectiv ce termene și ce condiții de realizare a planului nu s-a realizat, ce construcții ș1 dotări cu alte destinații au fost realizate sau care sunt contractele de subînchiriere încheiate, aspecte ce vor fi clarificate în cadrul acțiunii de fond privind anularea rezilierii.
Astfel, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004 motiv pentru care a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării notificării înregistrată la BEJ sub nr.60/27.02.2009.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs în termenul legal recurenta pârâtă Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D ( 5 dosar nr- al Curții de Apel Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate pentru următoarele motive.
În cauză, instanța de fond a reținut greșit faptul că reclamanta a dovedit îndeplinirea cazului justificat, și că nu există îndeplinită condiția prejudiciului iminent.
Este evident că prin rezilierea contractului, societatea se afla în imposibilitatea exploatării sectorului de plajă în condițiile contractului și în conformitate cu prevederile legale, pe de altă parte pârâta urmărește punerea sa la adăpost de neexecutarea obligației de predare.
In susținere, dovedește corespunzător împrejurarea că societatea a îndeplinit planul investițional întrutotul și în termenul prevăzut, astfel cum rezultă din chiar înscrisurile emanate de la pârâtă pe care le depune în susținere.
Mai mult, conform contractului societatea era obligată să realizeze dotări minime cu utilaje în termen de 30 de zile de la data semnării contractului, iar termenul de realizare a planului investițional a fost de 4 luni de la semnarea contractului.
Având în vedere momentul încheierii contractului de închiriere 28.04.2006 precum și constatarea ulterioară a respectării întrutotul și în termen a planului de investiții, de către o comisie constituită special, apare ca nelegală rezilierea contractului pentru pretinsa nerealizare a planului, după aproape 3 ani și fără ca o alta comisie, având aceleași competențe, sa constate contrariul.
.In ceea ce privește cea de-a doua condiție: prevenirea unei pagube iminente, aceasta a fost definită de art.2 lit. s) din Legea nr.554/2004 ca fiind:"prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidența".
Solicită să se observe valoarea investițiilor realizate de pârâtă pe sectorul de plajă în discuție:
- dotări minime cu utilaje, in termen de 30 de zile de la semnarea, contractului - total 135.765 lei RON;
- dotări cu utilaje conform planului de investiții - total 465.045 lei RON;
- dotări igienico-sanitare conform planului de investiții - total M6.695 lei RON;
- agrement specific plajei - total 1.280.690 lei RON.
Este evident că rezilierea unilaterala a contractului și nepredarea sectorului de plaja în discuție la data de 01.04.2009 în vederea exploatării sale conform contractului, creează o paguba iminenta = prejudiciu material viitor și previzibil.
investițiilor pentru realizarea planului de investiții nu se mai poate realiza, iar societatea nu mai poate realiza profitul scontat, în vederea realizării căruia a participat la licitație și a efectuat investițiile arătate mai sus.
In cazul suspendării, noțiunea de prejudiciu desemnează orice încălcare a unui drept care are valoare patrimonială. Prejudiciul viitor este el care nu s-a realizat încă, însă realizarea sa este sigura, chiar dacă întinderea sa nu poate fi cunoscută cu exactitate.
In speța dedusă judecății, prejudiciul material încercat este reprezentat de profitul nerealizat precum și de imposibilitatea armortizării investițiilor efectuate.
Mai mult, potrivit legii, pentru sectoarele de plaja în discuție urmează a fi organizate noi licitații, urmare a rezilierii contractelor, sens în care, până la soluționarea cauzei pe fond, având ca obiect anularea Notificării de reziliere, ar putea fi încheiate noi contracte de închiriere cu alte persoane participante la licitațiile ce se organizează.
Prejudiciul, în accepțiunea art. 14 din Legea nr.554/2004 poate fi atât material, efectiv, cât și procesual, adică susceptibil să pună partea reclamanta intr-o situație dezavantajoasă din punct de vedere procesual prin crearea unei situații juridice noi prin executarea actului administrativ, prin generarea viitoare a unor drepturi care nu există la momentul plângerii prealabile.
De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere ca executarea Notificării de reziliere a contractului de închiriere este de natura să lezeze interesele societății și să genereze în viitor alte litigii subsecvente.
A mai criticat sentința și sub aspectul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că cele susținute de reclamantă nu au fost probate și că instanța a reținut greșit că reclamanta a probat cererea sa de suspendare.
Se arată că hotărârea este nelegală.
O altă critică a recurentei se referă la cele reținute de instanța în sensul că, Hotărârea este motivată contradictoriu în sensul art. 304, pct. 7 Cod pr. civ. pentru ca, pe de o parte refuza orice acte cu privire la realizarea obligației de efectuare a investițiilor, dar pe de altă parte apreciază, prin deducții, ca pârâta era satisfăcuta de prestația reclamantei (inclusiv planul investițional).
Condițiile din art. 14 Legea nr. 554/2004 prin raportare la art. 2 lit. s se circumscrie, în concepția instanței la imposibilitatea de amortizare a investițiilor, fără să se motiveze de ce.
Afirmația nu are nici un suport juridic, pentru ca amortizarea oricărei investiții, (operație contabilă ), nu are nici o legătura cu existența sau rezilierea contractului.
Prejudiciul material nu poate fi, sub nici o formă, ancorat într-un "prejudiciu procesual" ca cel explicat în motivare, deoarece, în principiu, ar însemna că în cazul oricărui litigiu legat de nulitatea sau rezoluțiuna unui contract, dat fiind efectele obligatorii care decurg din funcționarea acestor instituții, să se acorde automat suspendarea (pentru a nu se crea "insecuritate" sau încheierea altor contracte ).
Aceasta situație faptică, corecta din punctul de vedere teoretic al efectelor nulității sau rezilierii nu are nici o legătura cu o acțiune în daune (deci acoperirea oricărui prejudiciu) pe care reclamanta ar putea să o introducă împotriva pârâtei dacă s-ar demonstra că rezilierea ar fi fost nelegală.
Deci, dacă s-ar dovedi, în final, ca declarația de reziliere ar fi nelegală, reclamanta - are o acțiune în daune, prin care și-ar recupera orice prejudiciu, în totalitate. Prin urmare, sub nici o formă, nu se poate pune problema unui prejudiciu material încercat de reclamanta prin declarația de reziliere (o asemenea varianta ar fi fost posibil de discutat daca ar fi fost inadmisibilă o acțiune în daune).
In concluzie, recurenta a susținut că, nici una dintre condițiile cumulative impuse de lege, nu este îndeplinita în auza pentru susținerea suspendării, motiv pentru care solicitat admiterea recursului și, în consecință, respingerea cererii de suspendare.
În recurs recurenta a depus înscrisuri (90 - 22 dosar recurs, privind contractul nr. 614/28.04.2006, situația realizării planului investițional.
Ca urmare, a admiterii cererii de strămutare, cauza a fost scoasă de pe rolul Curții de Apel Constanța și înaintată spre soluționarea recursului la Curtea de APEL BRAȘOV - secția contencios administrativ și fiscal.
Ca atare, s-a înregistrat dosarul nr- al Curții de APEL BRAȘOV - secția contencios administrativ și fiscal.
În cauză, s-au acordat mai multe termene pentru ca părțile în litigiu să - și poată formula apărarea în recurs.
La dosarul cauzei, intimata reclamantă s-a depus o Notă de ședință și copia Încheierii nr. 739/17.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Constanța prin care s-a admis cererea de suspendare a acestei reclamante în contradictoriu cu această pârâtă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 (14-19 dosar).
Și împotriva acestei Încheieri a formulat recurs pârâta Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D această pârâtă - recurentă în dosarul de față al Curții de APEL BRAȘOV ( 23-28) recurs depus la dosar de recurenta de față.
Întrucât, prin Nota de ședință depusă de intimata reclamantă s-au invocat excepția lipsei de interes a recurentei și suspendarea soluționării cauzei în recurs, pe motiv că existența pe rolul instanței dosarul nr-, instanța de recurs s-a pronunțat prin Încheierea de ședință din data de 27.- respingând această excepție și cerere ca neîntemeiată și nelegală în cauză.
În ce privește fondul recursului la încheierea de suspendare - declarat în cauză, instanța urmează a se pronunța față de actele dosarului.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 305/26.03.2009, a Tribunalului Constanța, prin prisma criticilor declarate în recursul de față, raportat la prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Din întreg probatoriu de la dosar rezultă fără dubii faptul că, în fapt și în drept, reclamanta nu a făcut dovada cu înscrisuri a îndeplinii cumulative a celor două condiții imperative de art. 14 din Legea nr. 554/204 - respectiv a cazului bine justificat și a pagubei iminente, pentru a se putea dispune suspendarea executării Notificării de reziliere a contractului de închiriere nr. 614/28.04.2006.
În mod greșit, a reținut instanța de fond ca fiind probate cele două condiții imperative ale legii, deoarece din actele dosarului inițial al Tribunalului Constanța nu rezultă aceste probe.
Se costată ca și înscrisuri depuse de reclamantă copia plângerii din 16.03.2009 (4-15), copia Notificări nr.60/27.02.2009, emise de pârâta (18) dosar inițial, a cărei suspendare se solicită, copia Contractului de închiriere nr. 614/ 28. 04 2006, ( 20-25), adițional la Contract nr. 5150/21.12.2006 (26-27), Adițional 1198/30.03.2007, Adițional 1009/21.03.2008, Anexa la formularul -dotări cu utilaje (28-35) Scrisoarea de garanție nr. 8/28.01.2008 eliberată de, valabilă până la 28.01.2009, ori din aceste înscrisuri nu rezultă decât situația de fapt aceea că între părți s-a încheiat în 2006 un Contract.
Ori, din aceste înscrisuri nu rezultă nici cazul bine justificat prevăzut de lege pentru suspendarea executării și nici paguba iminentă pe care ar suferi-o reclamanta prin executarea Notificării de reziliere.
Reclamanta a susținut în acțiune faptul că și-a îndeplinit obligația, și face vorbire de o serie de acte care însă nu au fost depuse la dosar și ca atare nu poate fi reținută ca legală - sentința dată privind suspendarea executării Notificării de reziliere.
Argumentele teoretice reținute în hotărârea atacată nu au fost fundamentate pe probe privind îndeplinirea cumulativă a cerințelor textului cuprins în art. 14 din Legea nr.554/2004.
De altfel, cu privire la cerea de suspendare, instanța supremă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, în sensul că această cerere trebuie efectiv probată și nu doar susținută teoretic.
În ce privește criticile recurentei de la pct. A, B, C, D din recursul declarat în cauză de pârâta Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D, instanța de recurs reține că acestea sunt justificate pentru următoarele considerente:
Reclamanta a înțeles, conform principiului disponibilității, să pretindă că există un caz bine justificat, prin analiza legalității măsurii rezilierii, în mod corect, rezilierea planului investițional.
Trebuia, așadar să propună probe care, aparent să demonstreze executarea acestei obligații și de aici, nelegalitatea rezilierii ca efect al pactului comisoriu de gradul IV.
În lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte tematica susținerilor referitoare la existența unui caz bine justificat, cererea de suspendare trebuie să se respingă.
Hotărârea este motivată în contradictoriu în sensul dispozițiilor art. 304, pct. 7 Cod procedură civilă, pentru că, pe de o parte, refuză orice acte cu privire la rezilierea obligației de efectuare a investițiilor, dar pe de altă parte apreciază, prin deducții, ca pârâta era satisfăcută de prestația reclamantei.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin raportate la art. 2 lit. s se circumscrie, în reținerile instanței de fond la imposibilitatea de armonizare a investițiilor, fără să se motiveze de ce.
Afirmația nu are nici un suport juridic, pentru ca armonizarea oricărei investiții, nu are nici o legătură cu existența sau rezilierea contractului.
Prejudiciul material nu poate fi, sub nici o formă, ancorat într-un "prejudiciu procesual" ca cel explicat în motivare, deoarece, în principiu, ar însemna că în cazul oricărui litigiu legat de nulitatea sau rezoluțiunea unui contract, dat fiind efectele obligatorii care decurg din funcționarea acestor instituții, să se acorde automat suspendarea.
Această situație faptică, corectă din punctul de vedere teoretic al efectelor nulității sau rezilierii nu are nici o legătură cu o acțiune în daune pe care reclamanta ar putea să o introducă împotriva pârâtei dacă s-ar demonstra că rezilierea ar fi fost nelegală.
Prin urmare, sub nici o formă, nu se poate pune problema unui prejudiciu material încercat de reclamantă prin declarația de reziliere.
În concluzie, nici una dintre condițiile cumulative nu este îndeplinită în cauza pentru susținerea suspendării, motiv pentru care solicită admiterea recursului și în consecință, respingerea cererii de suspendare.
În esență, recursul este fondat, urmând a fi admis conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, și va fi modificată sentința civilă atacată în sensul că, se va respinge acțiunea formulată de reclamantă, cu privire la suspendarea executării actului administrativ Notificarea nr. 60/27.02.2009 emisă de pârâtă privind rezilierea contractului de închiriere nr 614/28.04.2006 încheiat între părți, ca fiind nedovedită în cauză de reclamantă. Cu cheltuieli în recurs în sumă de 3000 lei, conform chitanței de la dosar fila 34,35 onorariu avocat, conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D împotriva sentinței civile nr 305/26.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr - pe care o modifică în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamanta - - C în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D având ca obiect suspendarea executării actului administrativ constând în notificarea nr 60/27.02.2009 emisă de pârâtă privind rezilierea contractului de închiriere nr 614/28.04.2006 încheiat între părți.
Obligă intimata reclamantă - - C la plata către recurenta pârâtă Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.11.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- - - - - -
Grefier,
Red. - 4.11.2009
Dact.- - 9.11.2009/2 ex.
Jud fond. - M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
