Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 97/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 97
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul și pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamantul și pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul a depus cerere prin care arată că renunță la petitul privind suspendarea actului administrativ și solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 11.11.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în principal suspendarea executării Ordinului nr.2372/09.10.2009 prin care s-a dispus încetarea aplicabilității contractului de management nr.107/20.05.2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea actului administrativ atacat, iar în subsidiar reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii ordinului, aceea de director coordonator adjunct al unității fitosanitare din cadrul
În motivarea acțiunii a arătat că ordinul a cărui suspendare o solicită este netemeinic și nelegal întrucât a fost emis fără să existe un motiv de fapt care să justifice încetarea contractului de management, temeiul de drept indicat -art.65 alin.1 din Codul muncii - adică pentru motive care nu țin de persoana salariatului, constând în desființarea postului ocupat nu sunt reale, în lipsa unui ordin emis de organul abilitat de desființare a acestui post.
A mai susținut că și celălalt temei reținut în preambulul ordinului -OUG nr.105/2009 nu poate fi luat în considerare deoarece acest act normativ pe de o parte desființează postul pe care l-a ocupat, iar pe de altă parte îl reînființează prin art.IV alin.3, fapt ce dovedește fictivitatea acestei măsuri, desființarea postului nefiind reală, serioasă și efectivă.
A precizat reclamantul că nulitatea absolută a actului contestat este atrasă de nerespectarea cerințelor imperative de formă prevăzute de art.74 alin.1 și art.62 alin.2 din Codul muncii, referitoare la elementele pe care trebuie să le cuprindă decizia de concediere.
În ceea ce privește nelegalitatea ordinului atacat, s-a mai precizat de reclamant că nu a beneficiat de vreo ofertă de trecere în altă funcție din partea pârâtului, conform art.64 din Codul muncii și art.80 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar ordinele nr.2372/2009, nr.1444/2009, contractul de management nr.107/2009 emise de și alte acte.
La o8.12.2009 reclamantul și-a completat acțiunea, în sensul că pe lângă suspendarea executării ordinului nr.2372/2009, a solicitat anularea acestui act precum și reintegrarea în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii acestuia, invocând aceleași motive arătate în cererea inițială.
Pârâtul a depus întâmpinare solicitând pe cale de excepție respingerea ca inadmisibilă a acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile instituită de art.7 din Legea nr.554/2004. Tot pe cale de excepție a invocat lipsa de obiect a cererii reclamantului față de faptul că actul a cărui suspendare a executării se cere nu este un act cu executare succesivă în timp, ci reprezintă un act care a fost executat prin eliberarea din funcție a reclamantului, fiind în consecință epuizat.
Referitor la capătul de cerere privind reintegrarea în funcție, pârâtul a invocat de asemenea excepția inadmisibilității acestuia, în condițiile în care reclamantul nu a sesizat instanța cu o cerere în anularea ordinului de încetare a contractului de management.
Pe fond a susținut că la emiterea ordinului s-au avut în vedere dispozițiile OUG nr.105/2009, astfel că nu i se poate reține nici o culpă în luarea acestei măsuri.
La 22 ianuarie 2010, reclamantul și-a precizat în scris acțiunea, solicitând admiterea contestației, anularea ordinului nr.2372/2009, reintegrarea în funcția publică de conducere deținută anterior cu plata drepturilor salariale aferente. A mai arătat la 23.02.2010 că renunță la judecata cererii referitoare la suspendarea executării ordinului nr.2372/2009, emis de.
La dosar s-au mai depus plângerea adresată de reclamant către pârât la 22.10.2009, prin care a cerut revocarea în tot a ordinului contestat și reintegrarea în funcția deținută anterior, soluționarea acestei plângeri comunicată de pârât prin adresa nr.-/20.11.2009.
Examinând cu prioritate, în condițiile art.137 Cod procedură civilă, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile ce a fost invocată de pârât în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, Curtea o apreciază neîntemeiată deoarece la filele 34- 40 dosar se află atât copia plângerii prealabile înregistrată la sediul pârâtului sub nr.53632/22.10.2009 cât și răspunsul la această plângere, comunicat reclamantului cu adresa nr.-/20.11.2009.
Referitor la excepția lipsei de obiect invocată de aceeași parte cu privire la suspendarea executării actului administrativ, se constată că analizarea acesteia nu se mai impune, în condițiile în care reclamantul a renunțat la capătul de cerere cu acest obiect.
Nu este fondată nici excepția inadmisibilității capătului de cerere privind reintegrarea în funcție, întrucât prin precizarea de acțiune reclamantul a cerut anularea ordinului emis de pârât,aspect care atrage admisibilitatea efectelor anulării, adică repunerea părților în situația anterioară emiterii acestuia.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că prin ordinul nr.2372/2009 emis de Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, s-a dispus ca începând cu data de 12.10.2009, reclamantului având funcția de director coordonator adjunct al Unității fitosanitare din cadrul DADR G, se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare, iar la expirarea perioadei de preaviz încetează aplicabilitatea ordinului nr.1444/28.05.2009 -prin care a fost numit în funcția publică de conducere - și contractul de management nr.107/28.05.2009.
Din cuprinsul ordinului contestat, rezultă că acesta a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale.
În exercitarea controlului legalității ordinului nr. 2372/09.10.2009, Curtea constată că dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia aceasta a fost emis, au fost declarate neconstituționale.
Astfel, prin Decizia nr. 1629/03.12.2009, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV și anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009 sunt neconstituționale, reținând că prin procesul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogate și declarate neconstituționale - OUG nr. 37/2009 să producă în continuare efecte juridice sub forma unui act nou - OUG nr. 105/2009 care a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative dispozițiile inițiale în materia respectivă.
Prin Decizia nr. 1257/07.10.2009, Curtea Constituțională a constatat că prin OUG nr. 37/2009, aprobată prin lege de către Parlament a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, în sensul încălcării prevederilor art. 115 alin. 6 din Constituție.
Curtea Constituțională a mai reținut că dispozițiile legale determinate în cuprinsul OUG nr. 105/2009, conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ale OUG nr. 37/2009, cu încălcarea acelorași prevederi constituționale, respectiv art. 115 alin. 6 din Constituție.
Decizia Curții Constituționale nr. 1629/03.12.2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 28/14.01.2010.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, iar pe de altă parte prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. 1 și 4 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 și în alte cauze.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, ceea ce presupune că după publicarea în Monitorul Oficial, acestea nu au efect asupra unei cauze definitiv soluționate, intrate sub autoritatea lucrului judecat, ci numai în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Declararea, prin intermediul excepției de neconstituționalitate, a neconstituționalității unei dispoziții legale conduce la suspendarea de drept și respectiv la încetarea efectelor sale juridice.
Față de cele arătate, Curtea urmează să constate în cauză nelegalitatea ordinului nr. 2372/2009, fiind emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale.
Consecința anulării ordinului nr. 2372/2009, este repunerea părților în situația avută anterior emiterii acestui act administrativ.
Ca atare, va fi dispusă reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii ordinului și plata drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la momentul eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.
Se va lua act, conform art.246 Cod procedură civilă, de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale.
Anulează ordinul nr.2372/09.10.2009 emis de și dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente de la data eliberării și până la reintegrarea în funcție, actualizate la data plății. Ia act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării actului administrativ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.
4 ex./24 Februarie 2010
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
