Acţiune în constatare. Sentința nr. 1188/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1188/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 31-07-2014 în dosarul nr. 1377/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ NR. 1188/C./2014
Ședința publică de la 31 iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Grefier: V. L.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. D. P. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță avocat C. C. în substituirea avocatului G. P. D. pentru reclamant, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocata reclamantului depune la dosar delegația de substituire și sentința civilă nr. 4697/13.05.2011, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ cu mențiunea definitivă și irevocabilă.
Avocata reclamantului învederează instanței că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, în baza art. 150 Codul de procedură civilă, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocata reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și în consecință, să se constate că reclamantul avea dreptul de a conduce autovehicule la data de 3.10.2011.
Totodată învederează că susține în totalitate motivele formulate și expuse pe larg în cererea de chemare în judecată, dorind să sublinieze două aspecte:
Un prim aspect este acela că reclamantul a fost oprit în trafic la data de 3.10.2011, când i s-a adus la cunoștință faptul că din data de 22.09.2011 nu mai avea dreptul de a conduce, până în luna ianuarie 2013, ulterior întocmindu-i-se proces penal pentru conducere fără permis, fiind condamnat de Curtea de Apel Alba Iulia.
În opinia reclamantului, a fost greșită reținerea conducerii fără permis, având în vedere dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și art. 210 din HG nr. 1291/2006, dreptul de a conduce și măsurile care sunt luate în acest sens pentru a se suspenda sau pentru a se repune în dreptul de a conduce sunt date de lege iar modalitatea obținerii dreptului de a conduce este de asemenea prevăzut de lege.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 27.02.2014 sub nr._, reclamantul C. D. P. a solicitat, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A.:
- constatarea faptului că la data de 3 octombrie 2011 avea dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice.
În motivarea acțiunii, a arătat reclamantul că, în fapt, prin procesul verbal ., nr._ încheiat în data de 7.04.2009, i-a fost suspendat dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, că împotriva acestui proces verbal a formulat plângere contravențională care a fost înregistrată în data de 6.05.2009 pe rolul Judecătoriei Pitești. Și că până la data de 4.12.2009 a lăsat plângerea în nelucrare, motiv pentru care Judecătoria Pitești a suspendat dosarul nr._ privind plângerea contravențională. în continuare, nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei motiv pentru care, din oficiu, Judecătoria Pitești a constatat perimarea cererii la data de 13.05.2011.
Susține că întrucât termenul de recurs a fost de 5 zile de la pronunțare, iar niciuna dintre părți nu a atacat sentința, hotărârea prin care s-a constat perimarea, deci prin care s-a respins plângerea contravențională a rămas definitivă la data de 20 mai 2011.
Arată apoi reclamantul că, potrivit art. 118 alin. 4 și alin. 5 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: (4) În termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentm a preda permisul de conducere. (5) Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. 4, în mod nejustificat, atinge majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.
Menționează că nu s-a prezentat la sediul poliției rutiere pentru a preda permisul motiv pentru care, este adevărat, suspendarea dreptului de a conduce i s-a majorat cu 30 de zile, fiind un total de 120 de zile.
În aceste condiții avea suspendat dreptul de a conduce un autovehicul pe un drum public pentru o perioadă de 120 de zile.
Iar cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de suspendare de 120 de zile: Art. 210 alin. 1, 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006 prevede: 1. în situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii. 2. Când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulație, suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancțiunii contravenționale complementare prin procesul verbal de constatare a contravenției.
Potrivit disp art. 118 alin. 2 din OUG 195/2002: Plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Reclamantul arată că,. având în vedere dispozițiile legale citate, este evident că momentul de la care începe să curgă termenul de suspendare a dreptului de a conduce de 120 de zile este acela al rămânerii definitive a sentinței pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ prin care s-a constatat perimarea plângerii contravenționale - și anume 13.05.2011. În aceste condiții, calculând acest termen de 120 de zile începând cu data de 20 mai 20ii( deci perioada de suspendare a luat sfârșit la data de 16 septembrie 2011), rezultă în mod cert că la data de 03 octombrie 2011 a încetat să mai opereze suspendarea prevăzută de OUG 195/2002, adică la data de 3 octombrie 2011 avea dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice.
Mai mult, având în vedere faptul că plângerea contravențională din dosarul nr._ s-a perimat, potrivit dispozițiilor legii de procedură civilă aceasta se consideră că nu a fost formulată niciodată. Acesta este un alt argument pentru care data de la care începe să curgă termenul de suspendare este cel mai târziu la data de 20.05.2011.
În aceeași ordine de idei, organul care i-a dispus suspendarea dreptului de a conduce avea obligația de a efectua toate verificările pe portalul instanței de judecată pentru a avea în vedere data reală la care suspendarea dreptului de a conduce începe să își producă efectele, adică data la care plângerea contravențională s-a perimat. În acest sens, organul constatator nu își poate invoca propria lui culpă, lipsa de diligentă în verificarea succesiunii fazelor procesuale - plângere contravențională, suspendare, perimare etc. pentru a susține că suspendarea începe să curgă la mai mult de 3 luni de la data la care în mod normal ar fi trebuit să înceapă să curgă.
Susține apoi că la data de 3 octombrie 2011, a fost oprit în trafic și i s-a adus la cunoștință faptul că termenul de suspendare a început sa curgă la data de 22 septembrie 2011, dată la care i-a fost comunicată o decizie din partea Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, Serviciul Poliției Rutiere și urma să ia sfârșit în data de 19 ianuarie 2012.
Că nu a primit această decizie care are caracter pur informativ știind că suspendarea dreptului meu a încetat în data de 16 septembrie. Prin urmare este culpa organului constatator ca această decizie nu i-a fost comunicată personal.
Nu există nicio dispoziție a vreunui act normativ care să prevadă că suspendarea începe să curgă la mai mult de 3 luni de la data soluționării definitive a plângerii contravenționale.
Face mențiunea că la momentul la care conducea autoturismul a depus toate diligentele și s-a informat pentru a fi sigur că nu comite o infracțiune. Din orice modalitate rezonabilă de a calcula reiese că la data de 3 octombrie 2011, avea dreptul de a conduce cele 120 de zile calculate începând de la data de 20.05.2011 fiind împlinite.
După ce a fost oprit de echipajul de poliție în data de 3 octombrie 2011 i s-a întocmit dosar penal pentru conducerea fără drept a unui autovehicul pe drumurile publice și a fost condamnat definitiv de către Curtea de Apel Alba Iulia la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție (fiind deja condamnat la 3 ani cu suspendare pentru o altă faptă).
În prezent a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 1101/2013 având în vedere faptul că la data la care a fost oprit de echipajul de poliție - 3.10.2011 avea dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice.
În consecință, solicită constatarea faptului că la data la care a fost oprit, se afla în legalitate, fiind împlinit deja la această dată termenul de suspendare al permisului, plus cele 30 de zile sancțiune pentru nepredarea în termen a permisului de conducere.
În drept, invocă prevederile art. 118 din OUG nr.195/2002, art. 210 din HG 1391/2006, art. 35, art. 111, art. 95 Cod procedură civilă.
A anexat în copie: extras de pe portalul Judecătoriei Pitești privind perimarea plângerii contravenționale; minuta deciziei penale nr. 1101/2013 Decizia penala nr. 1101/2013.
Pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Susține pârâtul că la 3.10.2011, reclamantul C. DA V. P. a fost depistat de către polițiștii din cadrul Formațiunii Rutiere Cugir, în timp ce conducea un autovehicul pe drumurile publice, iar în urma verificărilor efectuate în baza de date privind evidența posesorilor de permise de conducere s-cu constatat că acesta avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, fapt pentru care i s-a întocmit dosarul penal cu nr. 530/P/2011, pentru săvârșirea faptei prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002privind circulația pe drumurile publice.
Deoarece reclamantul face referire la modul de calcul al perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice ca urmare a săvârșirii unor abateri pe raza județului A., datele solicitate vizează IPJ Argeș ai căror lucrători au implementat măsura complementară în baza de date privind evidența conducătorilor de autovehicule din România.
La data de 7.04.2009, reclamantul a săvârșit o contravenție constatată prin procesul verbal . nr._, nu a predat permisul de conducere, a formulat contestație înregistrată în dosarul civil nr. 5441/280/12.04.2009 la Judecătoria Pitești, a declarat permisul de conducere pierdut conform declarației nr. 1144/04.05.2009, prin sentința civilă nr. 4697/13.05.2011, Judecătoria Pitești a respins plângerea. Prin urmare a fost implementată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 120 de zile conform art. 118/5 din 22.09.2001 conform Dispoziției serului Serviciului Rutier Argeș nr._/06.09._. Nu a predat permisul de conducere.
După cum se observă din Decizia penală nr. 1101/2013 pronunțată în dosarul penal nr._, fila nr. 3, și din cazierul auto, Dispoziția șefului Serviciului Rutier Argeș nr._ emisă la data de 6.09._ a fost comunicată reclamantului care a semnat personal confirmarea de primire la data de 19.09.2011. Mai mult, se reține în Decizia penală nr. 1101/2013, că Dispoziția nr._/06.09._ a fost transmisă, pentru comunicare, și prin Secția Poliției Rurale Galda de Jos care a predat-o numitului C. D. A. - tatăl inculpatului, întocmind în acest sens un proces verbal.
Prin urmare, termenul momentul de la care a început să curgă termenul de suspendare de 120 zile este data de 22.09.2011, dată la care a fost primită de Serviciul Rutier -IPJ Argeș dovada comunicării Dispoziția nr._/06.09._, și nu după cum în mod eronat susține reclamantul.
De asemenea, încă din anul 2007, reclamantul a avut o conduită neconformă cu prevederile legale, declarând permisul de conducere pierdut, prin mai multe declarații notariale. Iar în situațiile în care a săvârșit abateri privind circulația pe drumurile publice (contravenții, infracțiuni) și i s-a solicitat permisul de conducere s-a prevalat de pierderea acestuia.
A depus pârâtul: - adresa nr._/17.03.2014 emis Serviciul Rutier din cadrul IPJ A.; - cazierul auto al reclamantului emis de Serviciul Rutier A..
În drept, pârâtul invocă prevederile OUG nr. 195/2002 republicată cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 195/2002, Legea nr. 554/2004.
Din actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 183/16.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. I., în baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Codul penal a fost condamnat inculpatul C. D. P.: la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (fapta din 25.03.2010). În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. D. P., cu datele de identificare de mai sus, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (fapta din 3.10.2011).
În baza art. 33 lit. a Cod penal, rap. la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit cele două pedepse mai sus menționate, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, fără aplicarea vreunui spor, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 an.
În temeiul art. 83 alin. 1 din Codul penal, rap. la art. 86 ind. 4 Cod penal, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 399/2006 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală 829/10.03.2009 a ÎCCJ, pedeapsă care s-a cumulat cu pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare mai sus arătată, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
Prin decizia penală nr. 1101/2013 pronunțată în dosarul penal nr._ a Curții de Apel A. I., s-a admis recursul declarat de inculpatul C. D. P. împotriva sentinței penale nr.183/16.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ . a fost casată sentința atacată sub aspectul soluționării laturii penale în privința infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 comisă la data de 25.03.2010 și a fost menținută condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 din data de 3.10.2011, precum și dispozițiile de aplicare a art. 83 Cod penal cu privire la revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, aplicată prin sentința penală nr. 399/2006 a Tribunalului Hunedoara și de cumulare cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție.
Potrivit considerentelor deciziei, fila 7 alin. 7 și următoarele:
(…) la data de 3.11.2011 (n. redactorului sentinței de față: considerentele deciziei fac referire, din eroare, la noiembrie în loc de octombrie), inculpatul a fost surprins conducând autoturismul în condițiile în care avea permisul suspendat. Prin recursul său inculpatul a susținut că nu avea cunoștință despre suspendarea dreptului său de a conduce deoarece nu a avut cunoștință de această suspendare.
Susținerile inculpatului sunt însă infirmate de înscrisurile de la dosar.
Se constată din adresa nr._/13.12.2011 a SPCRPCIV A. că permisul de conducere al inculpatului C. D. P., figura suspendat în perioada 22.09.2011 – 19.01.2012, pentru depășirea limitei legale de viteză, în data de 7.04.2009. Inculpatul contestase măsura dispusă de organele de poliție dar prin sentința civilă nr. 4697/13.05.2011 a Judecătoriei Pitești, s-a dispus respingerea plângerii contravenționale formulată. Pe cale de consecință, s-a emis dispoziția șefului Serviciului Rutier Argeș nr._/06.09.2011, de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule a susnumitului pe o perioadă de 120 zile, începând cu data de 22.09.2011. Aceasta i-a fost comunicată numitului C. D. P., care a semnat personal confirmarea de primire la data de 19.09.2011, confirmare aflată în copie certificată la fila 55 din dosarul de urmărire penală ce vizează această faptă.
În concluzie inculpatul avea cunoștință de suspendarea dreptului său de a conduce pentru o perioadă de 120 zile începând cu data de 22.09.2011, astfel că la data de 3.11.2011 inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat.
În conformitate cu art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală din 12 noiembrie 1968, în vigoare la 5 noiembrie 2013, data pronunțării deciziei penale nr. 1101/2013 pronunțată în dosarul penal nr._ a Curții de Apel A. I.: (1) Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Așadar, din moment ce în decizia penală nr. 1101/2013 pronunțată în dosarul penal nr._ a Curții de Apel A. I. s-a reținut că reclamantul a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (fapta din 3.10.2011), în fapt că la 3.10.2011, în jurul orelor 18,40, susnumitul a condus autoturismul marca Land Rover Range Rover cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 704 pe direcția Șibot – Cugir, la km 1+850 m deși nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, permisul fiindu-i suspendat pentru infracțiuni la regimul circulației.
Deci că la data de 3 octombrie 2011 nu avea dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice.
Iar această decizie are autoritate de lucru judecat cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Susținerea reclamantului în sensul că la data de 3 octombrie 2011 avea dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice este neîntemeiată.
Pe cale de consecință, se va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. D. P., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., prin care a cerut să se constate că la data de 3 octombrie 2011 avea dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice .
Pentru aceste motive.
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. D. P., domiciliat în Almașu M., ., județul A., cu domiciliul procesual ales în Cluj N., ., ., la Cabinetul avocatului D. P. G., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., cu sediul în A. I., Piața I. C. B., nr. 1, județul A..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul A., potrivit art. 490 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.07.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
D. C. V. L.
Redactat DC
Tehnoredactat VL/1.09.2014/4 exemplare
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 965/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 368/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
