Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1262/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1262/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 5545/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 1262/C./2014
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. Ș. – Vicepreședinte Tribunalul A.
Grefier: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . și pe pârâtul M. S., având ca obiect
contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl avocat B. C. pentru reclamantă, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 10.09.2014 și ulterior în 12.09.2014 pârâtul a depus la dosar note scrise cu privire la raportul de expertiză extrajudiciară depus de reclamantă. A anexat Decizia nr. 4906/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ .
Un exemplar din notele de ședință și actele anexate acesteia se comunică cu avocatul reclamantei care solicită acordarea unui nou termen pentru a le studia și pentru a se putea consulta cu conducerea societății reclamante cu privire la conținutul acestora.
Instanța constată că actele depuse de pârât nu sunt înscrisuri noi, iar în notele scrise au fost reiterate aceleași aspecte ce au fost sesizate în cuprinsul întâmpinării, motiv pentru care instanța respinge cererea de amânare formulată de avocatul reclamantei.
Instanța pune în discuția părților prezente prin avocați dacă mai au alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Avocatul reclamantei declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, în baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească, iar în baza disp. art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatulreclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost ea formulată și, în consecință: anularea Deciziei de impunere pentru stabilirea taxei pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări emisă de pârât, anularea răspunsului la plângerea prealabilă privind anularea Deciziei, anularea Înștiințării de plată și a răspunsului la plângerea prealabilă privind revocarea înștiințării de plată. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Susține că Decizia emisă de pârât nu este în concordanță cu legislația în vigoare. Mai mult decât atât, societatea reclamantă nu a solicitat niciodată eliberarea unei autorizații de foraje și excavări. Mai arată că reclamanta a efectuat doar o groapă de împrumut și nu a formulat nicio cerere pentru eliberarea unei autorizații de foraje.
Avocatul reclamantei învederează că pe rolul Tribunalului A. s-a mai aflat o cauză similară înregistrată sub nr._/107/2012, sens în care depune un extras de pe portalul Tribunalului A. cu privire la această cauză.
În consecință, avocatul reclamantei consideră că se impunere admiterea acțiunii astfel cum a fost ea formulată având în vedere legislația în vigoare.
Instanța, în baza disp. art. 394 NCPC, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul M. S. PRIN PRIMAR s-a solicitat:
1. Anularea Deciziei de impunere pentru stabilirea taxei pentru eliberarea autorizației de foraje si excavari din 18.02.2013 emisă de M. S.-Directia Economica prin Sef Birou CCB -I. B. si Primar A. A. Dancila,
2. Anularea Adresei nr_/12.08.2013 reprezentând răspunsul la Plângerea prealabila privind anularea Deciziei de impunere
3. Anularea înștiințării de plata nr 20/_ din 13.03.2013 emisă de parata,
4. Anularea Adresei nr._/16.05.2013 reprezentând răspunsul la Plângerea prealabila formulata privind revocarea înștiințării de plata nr 20/_ din 13.03.2013,
5. Obligarea paratei la cheltuieli de judecata in cazul in care se opune admiterii prezentei.
În motivarea cererii se arată următoarele:
In Fapt, prin înștiințarea de plata nr 20/_ din 13.03.2013 si Decizia de impunere pentru stabilirea taxei pentru eliberarea autorizației de foraje si excavari din 18.02.2013, s-a stabilit ca obligație de plata a reclamantei către bugetul local "taxa pentru eliberare autorizație foraje sau excavari" in suma de 1.008.000,00 si majorări calculate pana la data de 18.02.2013 in suma de 201.600,00 lei, așadar un total de plata de 1.209.600,00 lei.
Împotriva acestor acte administrative emise de parata reclamanta a formulat plângeri prealabile prin care a solicitat instituției parate anularea acestora întrucât sunt total nelegale si nefondate raportat la următoarele motive:
1. Un prim motiv de nelegalitate a actelor administrative atacate, il reprezintă faptul ca Decizia de impunere a cărui anulare o solicită reclamanta, a fost emisa pentru stabilirea taxei pentru eliberarea autorizației de foraje si excavari, fara a avea/la baza o cerere din partea reclamantei prin care aceasta sa pretindă astfel de autorizație, instituția pârâtă procedând la emiterea acestei decizii de impune din proprie inițiativa, desi nu are nici o baza legala, fiind inadmisibila autosesizarea in astfel de cazuri.
Mai învederează că venitul impozabil pentru care s-a stabilit obligația de plata a reclamantei si care face obiectul Deciziei de impunere - respectiv taxa pentru eliberarea autorizației de foraje si excavari - nu are nici o baza legala in funcție de care s-a stabilit aceasta obligație intrucat, in Decizia de impune sunt invocate prevederile Legii nr 571/2003 priind Codul fiscal, HG 44/2004, OG 92/2003 privind Cod pr fiscala insa nu se face referire la o cerere a petentei sau orice inscris doveditor ca petenta executa astfel de lucrări sau ca ar urma sa execute.
Potrivit art 87 alin 1 din Cod pr fiscal decizia de impunere se emite de organul fiscal ca urmare a unor constatări prealabile, care in cazul de fata nu exista.
2. Un alt motiv de nelegalitate si netemeinicie a actelor administrative atacate, vizează împrejurarea că reclamanta a intenționat sa construiască o „groapa de imprumut material de umplutura" astfel ca a solicitat instituției pârâte atat un Certificat de urbanis cat si o Autorizație de construire, fiindu-i eliberat Certificatul de Urbanism nr 142 din 24.04.2012 si Autorizația de construire nr 92 din 14.05.2012, ambele inscrisuri privind doar construirea unei gropi de imprumut material de umplutura O. M. 3.
In acest sens s-a si încheiat la data de 03.05.2012 un Contract de cesiune având încheierea de autentificare nr 1453/03.05.2012 de BNP T. E., intre societatea . in calitate de cedent si societatea reclamantă in calitate de cesionara, având ca obiect „construire -Groapa de imprumut material de umplutura O. M. 3".
Având la baza aceste aspecte mai sus arătate precum si faptul ca la baza acestei creanțe solicitate de pârât ar sta Hotărârea de consiliul Local nr 113/2011 unde la art 27 se prevede doar:
- in primul rand o taxa pentru eliberare certificate, avize si autorizații care in cazul spetei de fata s-au primit toate certificatele, avizele si chiar autorizația de construire, astfel ca se prezuma ca s-au achitat toate taxele necesare iar in momentul actual nu se mai pot percepe astfel de taxe;
- in al doilea rand, in aliniatul 3 din prezentul text se refera doar la taxe pentru eliberare autorizații de foraje sau excavații necesare studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatatiilor de cariera, balastierelor, sondelor de gaze si petrol reclamanta neaflandu-se nici in aceasta situație intrucat singurul lucru ce 1-a solicitat de la instituția pârâtă a fost eliberarea unei Autorizații de construcții nu eliberarea unei autorizații de foraje sau excavari.
3. Totodată un alt aspect de netemeinicie se refera la faptul ca, Codul fiscal la art 267, pct 134, al 4 stabilește ca autorizațiile de foraje si excavari se eliberează de primarii si ca aceasta nu este de natura autorizației de construire si nici nu o inlocuieste pe aceasta. Ba mai mult chiar si tipizatul, modelul autorizației pentru excavaje si forări este stabilit potrivit HG 44/2004 pct 256 privind normele de aplicare a Codului Fiscal acest model gasindu-se pe site-ul www.primariasebes.ro.
De asemenea mai arătă reclamanta ca pârâtul a fost . de interpretare a actului normativ juridic care reglementează legiuitorul taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizațiile, ele fiind percepute in baza art 267 alin 4 din Legea 251/2003 in loc de art 267 alin 8 din același act normativ.
In concluzie si sub acest aspect se poate observa ca sumele pretinse se refera la autorizație de foraj si excavari iar reclamanta nu a solicitat niciodată o astfel de autorizație instituției pârâte ci doar autorizație de construcție a unei gropi de împrumut material de umplutura O. M. 3.
Față de cele de mai sus, reclamanta solicită instanței să se constate că cele doua acte au fost emise im mod total nelegal si eronat iar în consecință, se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
In drept a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art 451 C.proc.civilă.
In probațiune, au fost atașate, în copii certificate, înștiințare de plata nr 20/_ din 13.03.2013, plic, certificat de urbanism, autorizație de contruire, Decizie impunere plângeri prealabile împreună cu răspunsurile la aceastea.
Pârâtul M. S. PRIN PRIMAR a depus la data de 14.01.2014 întâmpinare – fila 44 a dosarului – prin care solicită respingerea cererii.
În principal se invocă excepția netimbrării și excepția tardivității formulării contestației, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată următoarele:
Reclamanta solicită prin cererea de chemare în judecată anularea următoarelor acte:
- Decizia de impunere din 18.02.2013;
- înștiințarea de plată nr. 20/_ din 13.03.2013;
- Adresele nr._/12.08.2013 și nr._/16.05.2013
În ce privește anularea deciziei de impunere reclamanta este decăzuta din termenul de atacare a acesteia. Termenul de atacare a actului administrativ fiscal, potrivit art.207 alin. 1 din OG 92/2003, este de 30 zile de la data comunicării, sub sancțiuznea decăderii.
Reproduce apoi textul legal:
ART. 207
Termenul de depunere a contestației
(1) Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Susține că Decizia de impunere din 18.02.2013 i-a fost recomunicată reclamantei, împreună cu alte acte, ca anexă la adresa nr._/23.04.2013 prin recomandată cu confirmare de primire.
Reclamanta confirmă primirea la data de 29.04.2013.
Adresa nr._/23.04.2013, decizia de impunere din 18.02.2013 și recomandata cu confirmare de primire sunt depuse de reclamantă la dosarul cauzei.
Precizează pârâtul că decizia de impunere i-a mai fost comunicată reclamantei și prin confirmarea de primire din 19.02.2013, însă plicul cu confirmarea i-a fost restituit.
De la data primirii deciziei de impunere - 29.04.2013 - până la data înregistrării acțiunii - 22.11.2013 - au trecut mai mult de 30 zile. Deci, reclamanta este decăzută din dreptul de a ataca decizia de impunere.
În ce privește anularea înștiințării de plată și a adreselor menționate acțiunea este anulabilă pentru lipsă de obiect. Potrivit art. 172 din OG 92/2003 persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare. Ori potrivit art. 145 din OG 92/2003 actele de executarea silită sunt somația de plată și titlul executoriu, nicidecum înștiințarea de plată și adresele menționate. In lipsa acestor acte executarea silită nu este începută. Reproduce pârâtul cele două texte legale invocate
ART. 145 Somația
(1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
ART. 172 Contestația la executare silită
Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Pe fondul cauzei acțiunea este neîntemeiată. Reclamanta susține că nu s-a depus o cerere din partea sa sau orice act doveditor că petenta execută lucrări de excavare. Susținere este neîntemeiată. Reclamanta a depus la dosarul cauzei autorizația de construire nr.92/14.05.2012 prin care " Se autorizează executarea lucrărilor de construire pentru G. de împrumut material de umplutură O. M. 3".
Acest act dovedește că reclamanta a executat lucrări de excavare. Nu se poate obține o groapă fără excavare.
Reclamanta avea obligația să ceară și să obțină autorizația de excavare. Potrivit art. 83 alin. 4 din OG 92/2003 "4) Nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului.
Pct. 1 34, alin. 1 si 2, titlul IX din HG nr.44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind codul fiscal autorizația de foraje si excavari se eliberează, printre altele, pentru exploatări de cariera si balastiera, precum si oricare alte exploatări.
Reproduce apoi textele menționate:
"Autorizația de foraje și excavari se eliberează de către primarii în a căror rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiile: studii geotehnice, ridicări topografice, exploatări de carieră, balastiere, sonde de gaze și petrol precum și oricare alte exploatări, la cererea scrisă a beneficiarului acesteia.
Autorizația nu este de natura autorizației de construire și nici nu o înlocuiește pe aceasta, iar plata taxei nu îl scutește pe titularul autorizației de orice alte obligații fiscale legale, în măsură în care acesteia îi sunt aplicabile".
Astfel, pârâtul consideră că încasarea ambelor taxe este perfect legala.
În drept a invocat textele legale menționate în cuprinsul prezentei.
Reclamanta depune la data de 30.01.2014 răspuns la întâmpinare – fila 51 a dosarului – prin care solicită respingerea excepțiilor invocate iar pe fond respingerea apărărilor formulate de către pârât.
La termenul din 25.03.2014 au fost soluționate excepția netimbrării și tardivității contestației în sensul respingerii lor – fila 61 a dosarului. Excepția inadmisibilității capetelor 3 și 4 au fost unite cu fondul în baza art 248 alin 4 NCPC.
În probațiune pârâtul a depus la dosar, sub durata dezbaterii cauzei, următoarele înscrisuri: Adresele Primăriei municipiului S. nr._/10.05.2013, nr._/23.04.2013, 6727/18.02.2013, Decizia de impunere din 18.02.2013, înștiințarea de plată nr. 6730/18.02.2013, contractul de cesiune și încheierea de autentificare nr. 1453, Autorizația de construire nr. 92/14.05.2012, certificat de urbanism nr. 142/24.04.2012, Decizia nr. 55/02.205.2012, Decizia nr. 2214/18.04.2012, Decizia etapa de încadrare nr. 2939 din 19.04.2012, memoriu tehnic – proiect nr. 4937/3 și două confirmări de primire expediate reclamantei.
Reclamanta, în probațiune, depune un raport de expertiză extrajudiciară – fila 102 a dosarului – neînsușit de către partea pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art 248 alin 1 din NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos cercetarea în fond, în tot sau în parte a pricinii.
Așa fiind, instanța examinând excepția inadmisibilității capetelor 3 și 4 din acțiunea introductivă, o reține ca neîntemeiată urmând a fi respinsă motivat de următoarele argumente:
Atât înștiințarea de plată nr 20/_/13.03.2013 cât și adresa nr._/16.05.2013 reprezintă acte administrativ fiscale generatoare de efecte juridice care au stat la baza emiterii Deciziei de impunere pentru stabilirea taxei pentru eliberarea autorizației de furaje și excavări din 18.02.2013 astfel încât reclamanta este legitimată a le contesta și a-și contura obiectul acțiunii și sub acest aspect.
Pe cale de consecință, urmează a fi respinsă excepția inadmisibilității acestor capete de cerere.
Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:
La data de 18.02.2013 pârâtul a emis în contradictoriu cu reclamanta o Decizie de impunere pentru stabilirea taxei pentru eliberarea autorizației de furaje și excavări. Decizia a fost emisă în baza Legii 571/2003 privind Codul fiscal și a OUG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală pentru suma de_ lei cu termen de plată la 14.05.2012, dată de la care s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de_ lei, astfel încât totalul sumei datorate se ridică la_ lei. – fila 22 a dosarului-.
Împotriva acestei Decizii reclamanta a formulat plângere prealabilă – fila 25- solicitând anularea Deciziei cu consecința anulării obligației bugetare în cuantum de_ lei.
Contestația a fost soluționată în sensul respingerii ei.
La data de 13.03.2013, pârâtul a emis o înștiințare de plată cu nr. 20/_ în vederea achitării obligației de plată către bugetul local al Municipiului S. în cuantum total de_ lei compus din taxă pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări și majorări calculate până la data de 13.03.2013.
Și împotriva acestei înștiințări de plată reclamanta a formulat contestație către pârât care a fost respinsă prin adresa nr._/16.05.2013 – fila 16 a dosarului –
Nemulțumit de soluțiile pronunțate de către pârât în toate contestațiile formulate de către reclamantă, aceasta a promovat prezenta acțiune în anulare act administrativ.
Se constată că acțiunea reclamantei este întemeiată, justificat de următoarele argumente:
Din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă că reclamanta ar fi solicitat pârâtului eliberarea unei autorizații de foraje și excavări.
Dimpotrivă, se constată că reclamanta a solicitat pârâtului eliberarea unei autorizații de construire pentru o groapă de împrumut material de umplutură O. M. 3, sens în care a fost eliberat și certificatul de urbanism – fila 9- și autorizația de construire nr. 92/14.05.2012 care atestă împrejurarea clară că singurul obiectiv vizat de reclamantă îl reprezenta construirea unei groape de împrumut material.
Însăși pârâtul recunoaște, prin întâmpinarea depus – fila 46 a dosarului – că reclamanta nu a solicitat obținerea autorizației de excavări, deși avea această obligație întrucât a executat în fapt și proceduri de excavare.
Ori, împrejurarea că reclamanta nu a respectat fie autorizația de construire 92/2012 în sensul că nu s-a limitat la obiectul autorizării lucrărilor, fie că nu a respectat obligația de a cere și de a obține o autorizație distinctă de excavare, nu legitima pârâtul să emită Decizie de impunere pentru o autorizație de excavare pe care în fapt și în drept nu a emis-o în favoarea reclamantei.
Pârâtul în schimb era legitimat în a aplica sancțiuni pentru nerespectarea regimului construcțiilor sau pentru încălcarea dispozițiilor legale în materie de către reclamantă, însă sub nicio formă nu putea stabili sau impune o taxă pentru un act inexistent respectiv pentru o autorizație inexistentă faptic.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, autorizația de excavare nu este una și același lucru cu autorizația de construire, chiar dacă procedura practică de construire a gropii presupunea și lucrări de excavare. Astfel că, pârâtul este cel care avea obligația de a condiționa eliberarea autorizației de construire reclamantei cumulat cu eliberarea autorizației de excavare.
Ori pârâtul, după ce a emis defectuos actul administrativ doar pentru construire, constatându-și propria deficiență în eliberare autorizației, a emis o Decizie de impune fără să emită autorizație de excavare care de fapt nici nu i-a fost cerută.
Autorizația de foraje și excavări are un regim juridic distinct reglementat de punctul 134 alin 1 și 2 Titlul 9 din HG 44/2004, astfel că nu se poate identifica cu autorizația de construire emisă de către pârât.
Încasarea taxei pentru autorizație de excavare neeliberată s-a făcut, în consecință, nelegal, astfel că Decizia de impunere pentru stabilirea taxei pentru eliberarea autorizației de foraje si excavari se dovedește a fi nelegală sub aspectul condițiilor de fond și pe cale de consecință se impune anularea ei raportat la disp. art 1 alin 1 și art 18 alin 1 din Legea 554/2004.
Din întreaga documentație scriptică depusă de către pârât, respectiv cererea formulată de către reclamantă pentru emiterea autorizației – fila 92 a dosarului – autorizația de construire nr. 92/2012 – fila 98 a dosarului- precum și certificatul de urbanism de la 8 a dosarului rezultă clar că reclamanta nu a solicitat autorizație pentru excavare, că pârâtul nu a emis o astfel de autorizație și, ca atare, impunerea la plată pentru aceasta nu are suport legal.
De asemenea, instanța nu reține ca element probator raportul de expertiză extrajudiciară depus de către reclamantă – fila 102 a dosarului – aceasta întrucât pe de-o parte nu este însușit de către pârât iar pe de altă parte nu are nicio relevanță raportat la obiectul soluționării cauzei care vizează legalitatea unui act administrativ prin acțiunea în anulare promovată.
Actele subsecvente emise în baza acestei Decizii nule urmează a fi anulate, fiind fără suport legal de vreme ce Decizia care a stat la baza emiterii lor este nelegală.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității capetelor 3 și 4 din acțiunea introductivă privind anularea Înștiințării de plată nr. 20/_ din 13.03.2013 și a adresei nr._ din 16.05.2013.
Admite acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul procesual ales în B., ., ., jud. B., înregistrată sub nr. J_, având CUI_, în contradictoriu cu pârâtul M. S. PRIN PRIMAR A. A. D., cu sediul în S., Piața Primăriei, nr. 1, jud. A., și, în consecință, dispune:
1. Anularea Deciziei de impunere pentru stabilirea taxei pentru eliberarea autorizației de furaje și excavări din 18.02.2013 emisă de pârât,
2. Anularea adresei nr._/12.08.2013 reprezentând răspunsul la contestația împotriva Deciziei de impunere,
3. Anularea Înștiințării de plată nr. 20/_ din 13.03.2013,
4. Anularea adresei nr._ din 16.05.2013, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă formulată privind revocarea înștiințării de plată nr. 20/_ din 13.03.2013.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.09.2014.
Președinte, F. Ș. Vicepreședinte Tribunalul A. | ||
Grefier, B. A. |
Red F.Ș. / Tehnored B.A.
4 exemplare / 22 septembrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 368/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 869/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
