Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 09-10-2014, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 142/298/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 459/A/2014
Ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea cauzei apelului declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA împotriva sentinței civile nr. 142/2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.09.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi.
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. in dosar nr._, petenta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA a solicitat in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A.:
- în principal, să se dispună admiterea plângerii așa cum a fost formulată și să se constate nulitatea absolută a procesului verbal contestat motivat de inexistența caracterului contravențional al faptei imputată petentei și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
-în subsidiar, în cazul reținerii elementelor constitutive ale unei contravenții in sarcina petentei, să se dispună în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 5 alin. 2 lit. a și alin. 5, art. 7 și art. 34 din O.G. 2/2001 cu modificările ulterioare publicării înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Pe exceptie, petenta a invocat:
- excepția prematurității aplicării amenzii raportat la termenul de 24 luni acordat prin H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 conform prevederilor art. 7 alin (1), modificat prin Hotărârea nr. 1.017. / 11.12.2013. în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității.
In susținerea acesteia, petenta a aratat că în procesul-venal organul de poliție a precizat că petenta a efectuat pază și transport de bunuri și valori fără a avea avizat plan de pază. Petenta a considerat că termenul de 24 luni prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 1.017. / 11.12.2013 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ. Răspunderea unităților poate fi angajată numai după împlinirea termenului dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ. Agentul constatator a considerat că poate stabili termene de la sine putere. Petenta a mai considerat că s-a creat o confuzie sau ca lucrătorul din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție A. nu cunostea legislația în vigoare.
Agentul constatator nu a facut referire la adresa nr. 310/4189/27,08,2013 prin care CN Poșta Română SA a solicitat avizul pentru transportul valorilor. Planul de pază al transporturilor de valori sau bunuri nu a primit avizul favorabil sau nefavorabil nici până la data formularii actiunii. Petenta a fost de bună credință și a incercat să se încadreze în termenul prevăzut de legiuitor în HG nr. 301/2012, art. 7 (tocmai de aceea legiuitorul a prelungit termenul prin Hotărârea nr. 1017/11.12.2013) și să reglementeze problemele pentru care a fost sancționată. In acest sens Consiliului de Administrație al petentei prin Hotărârea nr. 199/12.07.2013 a aprobat Referatul nr. 102/9931/05.07.2013 privind identificarea în vederea bugetarii sumelor necesare finanțării cheltuielior pentru efectuarea transportului de valori monetare conform cerințelor legislației în vigoare, fiind deja demarate acțiuni în acest sens.
Legiuitorul a stabilit un termen (art. 7 din HG nr. 301/20, modificat prin Hotărârea nr. 1.017./11.12.2013) în funcție de volumul și natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților, pentru că aceste condiții pot fi îndeplinite numai în urma efectuării unor acte de dispoziție (de cumpărare, de achiziționare a acestor bunuri, de asigurare a resurselor financiare în vederea achiziționării de mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, calificarea personalului de pază propriu și atestarea acestuia pentru a fi înarmat cu arme de foc), urmând ca ulterior împlinirii termenului stabilit în procesul-verbal, unitățile să fie sancționate.
Societățile private pot acționa nelimitat în privința fondurilor societății, în acest caz hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legale este personală, nelimitată de nicio hotărâre a unor organe de conducere.
In schimb, în cazul unei societății comerciale cu capital de stat (acționarii CN Poșta Română SA sunt Statul Român si Fondul Proprietatea) hotărârile, inclusiv cele de achiziționare, sunt limitate de Adunarea Generală a Acționarilor.
Art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 1.017/11.12.2013 prevede: „(1) în termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre. Astfel, prin art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /11.12.2013 legiuitorul a înțeles să acorde un termen de 24 luni persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.”
De asemenea, art. 2 (1) din Legea nr. 303/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor, are următorul conținut: „Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, Indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate sa asigure paza acestora.”
Din interpretarea coroborată a acestor articole legislative reiese că amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative.
Astfel, HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 1.017/11.12.2013 a intrat în vigoare la data de 16 iunie 2012, legiuitorul acordând un termen de 24 luni pentru . companiilor în privința prevederilor legale de pază și securitate, termen calculat astfel până la data de 16 iunie 2014. Ori, după cum se poate observa, agentul constatator a încheiat procesul-verbal la data de 08.01.2014, anterior expirării termenului 24 luni.
Petenta a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție în temeiul art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, având în vedere că nu s-a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni.
Petenta, față de această excepție invocată a sustinut că agentul constatator nu și-a respectat obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, cu privire la faptele consemnate de agentul constatator în procesul verbal. Potrivit legii, agentul constatator are obligația de a consemna în procesul verbal obiecțiunile contravenientului cu privire la conținutul acestuia, precum și mijloacele de probă de care contravenientul înțelege să se servească în cauză. Formularea obiecțiunilor este extrem de importantă deoarece constituie o garanție reală a respectării dreptului pe care îl are contravenientul. In acest caz, agentul constator în mod nelegal nu a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni. Prin această nesocotire a unei dispoziții imperative a legii petenta a considerat ca i se aduce o vătămare grava.
Cu toate că art. 19 din OG nr. 2/2001 în mod firesc permite încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului, s-a aratat de către petentă că această normă trebuie interpretată și înțeleasă în legătură cu prevederile art. 16 alin. 7, în sensul că încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului trebuie să fie urmare a refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fața agentului constatator, nu în sensul îngrădirii contravenientului de la dreptul de a face obiecțiuni. Altfel, ar rezulta în mod absurd că agentul constatator are posibilitatea de a alege între a-i da dreptul contravenientului să facă obiecțiuni sau să încheie procesul-verbal în lipsa contravenientului, îngrădindu-i dreptul de a face mențiuni la procesul verbal.
Față de cele expuse, petenta a solicitat admiterea excepției și anularea procesului verbal de contravenție . nr._/08.01.2014.
Petenta a invocat si excepția lipsei calității CN Poșta Română SA de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, prin raportare la prevederile art. 16 alin. 6 din O.G. nr.2/2001, in sustinerea căreia petenta a aratat că articolul 3 (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor prevede: „In funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei"; art. 4 din aceeași lege prevede: „Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1)" ; art. 26, alin. 5 „Efectivele necesare pazei transporturilor bunurilor și valorilor, inclusiv a celor cu caracter special, se stabilesc de comun acord, de către conducătorul unității care asigură efectivele de pază și cel al unității beneficiare, prin planul de pază și prin contract".
In speță, contravenientul a fost identificat de agentul constatator ca fiind C. Națională Poșta Română SA și nu conducătorul unității, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 333/2003.
Chiar art. 52 prevede: „Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază, au următoarele obligații:
b) răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu orice titlu;
e) încheie contracte de prestări servicii în domeniul pazei.”
Chiar dacă s-ar invoca prevederile art. 61 alin. 2 din Legea nr. 333/2003 prin care legiuitorul a menționat că amenda poate fi aplicată și persoanei juridice, petenta a considerat că în speță nu este vorba de o răspundere alternativă care poate fi antrenată în funcție de aprecierea organului constatator, ci intenția legiuitorului a fost aceea de fi identificată și o altă persoană responsabilă pentru cazurile când nu se prevede în textul normativ exact persoana responsabilă (la alin. 1 există mai multe fapte contravenționale care nu pot fi imputate doar conducătorului unității ci și societății comerciale: de exemplu: neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 26 alin. (1), si neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a masurilor stabilite de unitatea de jandarmi).
Mai mult, petenta a apreciat că prin noile prevederi legislative din martie 2012 se conturează și mai bine intenția leguitorului de a sancționa chiar conducătorul unității, având în vedere că prin Normele metodologice aprobate prin HG nr. 301/11.04.2012 se menține linia directoare stabilită prin Legea nr. 333/2003, considerându-se persoana responsabilă tot conducătorul unității:
Art. 99 (4): „Conducătorii unităților răspund de soluționarea în termen a masurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. (1).”
Art.66 (3): „Pentru protecția factorilor poștali aflați în serviciul de distribuire a unor sume de bani conducerea companiei are obligația să asigure dotarea necesară care să prevină sustragerea bancnotelor deținute, prin sistemele prevăzute la alin. (2) sau alte măsuri similare pentru descurajarea agresiunilor asupra personalului de serviciu.”
A fortiori, pe baza argumentului juridic de interpretare ubi eadem est ratio, eadem lex, solutio esse debet (unde există aceleași rațiuni, trebuie aplicate aceleași legi și aceeași soluție), dacă în cazul factorilor poștali este prevăzută obligația conducerii companiei de a lua măsurile minime de pază, reiese în mod evident ca persoana responsabilă de asigurarea condițiilor minime de securitate și pentru transportul de valori sau pentru paza oficiilor poștale este tot conducerea companiei, respectiv conducătorul acesteia și nu societatea comercială însăși.
In concluzie, petenta a considerat ca în mod clar și incontestabil persoana responsabilă de luarea măsurilor de protecție și pază astfel cum este stabilită prin lege este conducătorul unității.
Petenta a invocat si excepția nulității procesului verbal de contravenție ca urmare a lipsei elementelor obligatorii de individualizare a faptei în lumina noilor prevederi legislative, in sustinerea căreia a invocat prevederile art. 57 din HG nr. 301/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 335/17.05.2012, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, care detaliază și împarte pe categorii faptele contravenționale în funcție de valoarea transportată.
In conformitate cu art. 57 din HG nr. 301/2012, derularea transportului bunurilor și valorilor se realizează cu îndeplinirea anumitor cerințe în funcție de suma transportată.
La lit. c) a articolului menționat se prevede că: „transporturile bunurilor și valorilor în cuantum sau cu o valoare cuprinsă între 10.000 și 100.000 euro ori echivalentul în lei se asigură cu mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, însoțite cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii”, iar la alin. (2) se prevede: „pentru bunurile și valorile în cuantum de sub 10.000 euro sau echivalentul în lei nu este obligatorie organizarea transportului de valori, în condițiile legii.”
Ori, nemenționarea exactă a sumei care se transporta, pentru a se constata dacă contravenientul îndeplinea condițiile legale privind transportul de valori, în sensul că fie era obligat să aibă mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, și aceste persoane să fie înarmate cu arme de foc, fie nu era obligat să organizeze transportul de valori, în cazul în care transporta valori sub 10.000 euro, constituie un dubiu care împiedică antrenarea răspunderii contravenționale a petentei, atât timp cât nu există dovezi în acest sens.
Prin urmare, petenta a considerat că și în cazul răspunderii contravenționale se aplică prezumția de nevinovăție, dar și principiul in dubio pro reo, prin urmare a considerat că nemenționarea sumei transportate și implicit individualizarea sancțiunii aplicate conduce automat la anularea sancțiunii, chiar dacă sancțiunea a fost aplicată în alt temei legislativ, atât timp cât legiuitorul, prin normele metodologice, a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de suma transportată, înlăturând chiar răspunderea în cazul în care suma transportată este sub 10.000 euro.
Art. 63 alin. 2 din H.G. nr. 301/2012, dispune: „ Mijloacele din dotarea efectivă se stabilesc în funcție de bunurile și valorile transportate, prin planul de pază."
In considerarea acestor aspecte, petenta a solicitat admiterea excepțiilor și anularea procesului verbal de contravenție . nr. 0064S40/08.01.2014.
Pe fondul cauzei petenta a aratat că în data de 17.12.2013 (procesul verbal a fost încheiat în data de 08.01.2014!), agentul constatator B. I. - ag. sp. din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție A. a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._/08.01.2014, prin care a reținut, în mod eronat, în sarcina CN Poșta Română SA ca abatere contravențională faptele prevăzute la art. 57 alin. 1 lit. c din H.G. 301/2012, respectiv: „ La controlul efectuat privind transportul de bunuri și valori o.p. S., transportul s-a efectuat cu autoutilitara Dacia cu nr. 5V-58-CRP fără să dețină planul de pază avizat de poliție, autoutilitara este proprietate C.N.P.R.".
Agentul constatator avea cunoștință de adresa nr. 310/4189/27.08.2013 formulată de Oficiul Județean de Poștă A., prin care petenta a solicitat avizul pentru planul de pază și transport de bunuri și valori, nici până la data formularii actiunii petenta neprimind un răspuns scris.
Agentul constatator a precizat în procesul verbal că petenta nu are avizat planul de pază și transport de bunuri și valori, aspect față de care petenta a considerat că ar fi trebuit să primească o adresă în acest sens. Totodată, a considerat că agentul constatator este de rea credință sau urmărește un interes personal, motiv pentru care acesta supune CN Poșta Română SA unor tiruri de amenzi contravenționale abuzive.
Petenta a precizat că nu a putut formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal, precum și mijloacele de probă de care contravenienta a înțeles să se servească în cauză, deoarece nu a fost de față la încheierea procesului-verbal de contravenție, aflându-se în imposibilitatea de a-si exercita dreptul la apărare.
Raportat la prevederile și excepțiile invocate petenta a solicitat analiza următoarelor aspecte: care erau valorile transportate, unde se afla autoutilitara, în curtea subunității poștale, în trafic si care este gradul pericolului social creat.
In urma analizării acestor aspecte petenta a considerat că amenda contravențională este neîntemeiată deoarece lipsa menționării sumei transportate se asimilează cu situația favorabilă petentului, ceea ce conduce la concluzia că petenta nu era obligată să asigure transportul valorilor și bunurilor cu personal de pază înarmat cu arme de foc, avandu-se in vedere ca se transportau valori sub 10.000 euro. Locul identificării autovehiculului este de asemenea important, deoarece transportul valorilor ca este o activitate în mișcare care nu poate avea loc decât în afara subunității poștale, or agentul a constatat transportul la subunitatea poștala, constatând prin urmare o activitate statică și nu una dinamică. In acest caz, se pune problema cum de a constatat agentul că activitatea de transport se efectua în condiții ilegitime, atât timp cât autovehiculul era la subunitatea poștala?
Referitor la gradul de pericol social a aratat petenta că acesta este un element important de analizat, considerând că și leguitorul s-a raportat la această condiție atunci când a individualizat faptele in funcție de nivelul sumei transportate, iar având în vedere că sumele transportate erau până în 10.000 euro a considerat că se impune anularea procesului-verbal de contravenție pe considerentul lipsei gradului de pericol social creat prin fapta contravențională.
A mai aratat petenta că procesul verbal în discuție nu este temeinic și legal, întrucât legiuitorul a stabilit un termen (art. 7 din HG nr. 301/20, modificat prin Hotărârea nr. 1.017/11.12.2013) în funcție de volumul și natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților.
Prin urmare, față de motivelor menționate, petenta a considerat că amenda a fost aplicată prematur, raportat la termenul de 24 luni acordat prin H.G. nr. 301/2012.
De asemenea, petenta a mai aratat faptul ca fapta a fost aplicată altei persoane decât cea prevăzută de lege ca fiind răspunzătoare, ceea ce atrage nulitatea PV de contravenție; nu au fost cuprinse toate elementele de identificare cerute de legiuitor; fapta nu a fost individualizată în funcție de suma transportată, ceea ce atrage imposibilitatea antrenării răspunderii contravenționale a petentei, atât timp cât există un dubiu în favoarea acesteia, considerând că transporta sume sub 10.000 euro și prin urmare nu avea obligația să organizeze transportul de valori cu persoane înarmate cu arme de foc; agentul constatator nu stăpânește normele legislative care stau la baza întocmirii unui proces verbal de contravenție sau este rău intenționat.
In acest sens petenta a considerat procesul verbal ca fiin lipsit de fundament, deoarece lipsește unul din elementele importante care ar fi dus la individualizarea corectă și concretă a faptei și a sancțiunii.
Pentru toate motivele arătate petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/08.01.2014 și exonerarea sa de la plata amenzii, iar în caz de temeinicie a măsurii dispuse a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
In drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor cu modificări și completări, ale H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, respectiv ale O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
In probațiune petenta a depus înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., legal citat, a depus întâmpinare (f. 39-40) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Petenta a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art. 57 lit. c din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor care prevede următoarele: "Derularea transporturilor bunurilor și valorilor se realizează cu respectarea următoarelor cerințe minime: c) transporturile bunurilor și valorilor în cuantum sau cu o valoare cuprinsă între 10.000 și 100.000 euro ori echivalentul în lei se asigură cu mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, însoțite cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii. "
Intimatul a aratat in fapt că la data de 17.12.2013, cu ocazia efectuării unui control privind transportul de valori aparținând C. Națională Poșta Română, la oficiul Poștal S. s-a constatat faptul că transportul cu plecare de la Oficiul Poștal A. I. având sosire la Oficiul Poștal S. s-a efectuat cu autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, proprietatea CN Poșta Română, fiind condusă de C. I., angajat al O.J.P A. și însoțit de O. N., angajat al O.P.R A. în calitate de mânuitor valori, nerespectându-se prevederile legale, în sensul că transportul nu era monitorizat de o firmă de intervenție, iar persoanele respective nu erau dotate cu arme pentru autoapărare. De asemenea, s-a aratat că deși nu a putut fi verificată suma de bani transportată întrucât era sigilată, având în vedere traseul urmat, valoarea acesteia depășește plafonul mimin de 10.000 de euro stabilit de art. 57 lit. c din H.G. nr. 301/2012.
Cu privire la excepția lipsei calității CN Poșta Română de subiect activ al contravenției invocate de petentă intimata a sustinut că aceasta este inadmisibilă din următoarele considerente: potrivit art. 52 din Legea nr. 333/2003 conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. 1 în care funcționează sisteme de pază au anumite obligații. Art. 60 din aceeași lege stabilește faptele care constituie contravenții, iar art. 61 alin. 2 prevede: "sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice." In aceste condiții sancțiunea se poate aplica atât conducătorului unității cât si societății în cauză, astfel că, în mod corect, agentul constatator a aplicat sancțiunea CN Poșta Română.
Petenta a sustinut că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal.
In acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de către petentul care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. In caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
A mai arată petenta în plus că dacă în cazul contravențiilor constatate ex propriis sensibus s-ar da eficiență prezumției de nevinovăție, aceasta ar bloca posibilitatea constatării oricărei contravenții doar prin propriile simțuri ale agentului și ar afecta autoritatea cu care aceste persoane sunt învestite.
In consecință, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte probe contrare concludente și pertinente.
Prin urmare, intimata a apreciat că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
Analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Având în vedere cele expuse mai sus, intimata a solicitat respingerea plângerii formulată de către petentă și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
In probațiunea intimata a solicitat proba cu înscrisuri
In drept s-au invocat prevederile O.G.2/2001, ale OUG nr. 195/2002 republicată.
Prin Sentinta apelata, prima instanta a respins plangerea formulata de petenta impotriva Procesului verbal de contraventie, retinand urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 08.01.2014, s-a reținut că în data de 17.12.2013, la controlul efectuat la Oficiul Poștal S. s-a constatat că faptul că transportul cu plecare de la Oficiul Poștal A. I. având sosire la Oficiul Poștal S. s-a efectuat cu autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, proprietatea CN Poșta Română, nerespectându-se prevederile legale, în sensul că transportul nu era monitorizat de o firmă de intervenție iar persoanele respective nu erau dotate cu arme pentru autoapărare.
Agentul constatator a încadrat fapta ca și contravenție prevăzută de art. 57 lit.c din HG nr. 301/2012, fiind sancționată conform art. 4 al.1 lit.b din HG nr. 301/2012, cu amendă de 5000 lei.
La rubrica „Obiecțiuni” s-a consemnat că reprezentantul contravenientului nu este de față. Procesul-verbal a fost semnat de martor.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul soluționării plângerii, instanța este obligată să verifice legalitatea și temeinicia procesului - verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește legalitatea procesului - verbal de contravenție contestat, instanța de fond a constatat că acesta a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001.
În privința excepției prematurității aplicării amenzii, raportat la termenul de 18 luni prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012, instanța de fond a retinut că art. 7 al. 1 din HG nr. 301/2012 a stabilit termenul de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, care trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.
Potrivit art. 8 al. 1 din HG nr. 301/2012, data intrării în vigoare a HG nr. 301/2012 a fost 18.04.2012, iar termenul de 18 luni prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012 s-a împlinit la 18.10.2013, dată până la care unitățile trebuiau să îndeplinească exigențele impuse de acest act normativ, urmând ca răspunderea acestora să poată fi angajată numai după împlinirea termenului, dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ.
Având în vedere că data săvârșirii contravenției a fost 08.01.2014, rezultă că sancțiunea s-a aplicat ulterior împlinirii termenului de 18 luni, prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012.
În ceea ce privește criticile petentei referitoare la faptul că s-ar fi încălcat dispozițiile referitoare la dreptul contravenientului de a face obiecțiuni, acestea nu au fost primite de instanta de fond, deoarece vătămarea prezumată de art. 16(7) din OG 2/2001 este înlăturată tocmai prin împrejurarea că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, textele în discuție neputând fi altfel interpretate decât că atrag sancțiunea nulității procesului-verbal, neconsemnarea unor obiecțiuni care s-au formulat în prealabil, ori neaducerea de către agentul constatator la cunoștința contravenientului prezent despre dreptul pe care îl are în acest sens, ceea ce nu este cazul în speță, unde procesul-verbal s-a încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei.
Petenta a invocat excepția lipsei calității CN Poșta Română SA de subiect al contravenției, raportat la prevederile art. 16 al.6 din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 333/2003, răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților de art. 2 al.1 .
Potrivit art. 52 lit.a din Legea nr. 333/2003, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 al. 1, în care funcționează sisteme de pază au următoarele obligații: a) răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin cu orice titlu.
Potrivit art. 61 al.2 din Legea nr. 333/2003 sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.
Potrivit art. 4 al. 2 din HG nr. 301/2012, sancțiunile prevăzute de la al.1 pot fi aplicate și persoanei juridice, după caz.
Din analiza coroborată a dispozițiilor mai sus amintite, instanța de fond a retinut că sancțiunea contravențională poate fi aplicată de agentul constatator atât conducătorilor unităților cât și persoanei juridice, astfel că procesul-verbal a fost legal întocmit sub acest aspect.
În ceea ce privește fapta reținută de agentul constatator, instanța de fond a constatat că apărarea petentei este aceea că procesul verbal este neîntemeiat deoarece: lipsa menționării sumei transportate se asimilează cu situația favorabilă petentului, ceea ce conduce la concluzia că petenta nu era obligată să asigure transportul valorilor și bunurilor cu personal de pază înarmat cu arme de foc, deoarece se transportau valori sub 10.000 euro. Instanța de fond nu a retinut o astfel de afirmație, deoarece petenta ar fi trebuit să dovedească o astfel de susținere.
Sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, așa cum prevede art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, pericol ce constă în aceea că desfășurarea activităților de pază și transport valori dintre cele arătate de lege în maniera în care a înțeles să o facă petenta creează o stare de pericol, atât pentru bunurile și valorile transportate, cât și pentru personalul afectat acestei activități, iar prin instituirea măsurilor legale cărora le-a contravenit petenta s-a urmărit tocmai împiedicarea producerii unei astfel de stări de pericol.
Având în vedere cele reținute, instanța de fond, în temeiul art.34 din O.G.2/2001, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.
Impotriva sentintei pronuntata de prima instanta, a declarat apelpetenta C. Națională Poșta Română SA, solicitand:
- în principal, admiterea apelului formulat în prezenta cauză și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale formulată de petenta;
- în subsidiar, având în vedere că fapta contravențională este de o gravitate redusă, în baza art. 34 alin.7 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, admiterea apelului și în consecință admiterea în parte a plângerii contravenționale cu înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment", sancțiune care să conducă la formarea unei atitudini viitoare adecvate a petentei față de regulile încălcate.
In considerațiile prealabile ale apelului petenta a aratat urmatoarele:
Deși organul de poliție în urma controlului efectuat a stabilit că „la controlul efectuat privind transportul de bunuri si valori la Oficiul Postal S., transportul s-a fectuat cu autoutilitara Dacia cu nr.5V-58-CRP fara sa detina planul de paza avizat e politie...”,
Conform prevederilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 coroborate cu Anexa 1, art. 13, din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de plicare a Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția ersoanelor, republicată, dispun configurația sistemelor tehnice de protecție și de alarmare împotriva efracției, care se stabilește în funcție de importanța valorilor mane și materiale și a nivelului de risc evaluat, cu îndeplinirea cerințelor minime de securitate.
In considerarea acestor aspecte petenta a invederat faptul că prin sentința civilă nr. 256/2014, față de fapta reținută în sarcina petenei, în constatarea abaterii contravenționale, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. l din Legea nr. 333/2003, companiile naționale care dețin bunuri sau servicii sunt obligate să asigure paza acestora.
Petenta a aratat și faptul că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 (petenta a fost amendata pentru faptele prevăzute de art. 3 alin. 1 și 3 din Legea 333/2003), dispune: „la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor (alin. 3)”.
Petenta a apreciat ca procesul verbal încheiat de agentul constatator din cadrul IPJ A. este lovit de nulitate absolută având în vedere că în speță fapta nu există.
Petenta a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție în temeiul art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, având în vedere că nu s-a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni.
Agentul constatator nu și-a respectat obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la faptele consemnate în procesul verbal. Potrivit legii, agentul constatator are obligația de a consemna în procesul verbal obiecțiunile contravenientului cu privire la conținutul acestuia, precum și mijloacele de probă de care contravenientul înțelege să se servească în cauză. Formularea obiecțiunilor este extrem de importantă deoarece constituie o garanție reală a respectării dreptului pe care îl are contravenientul. In acest caz, agentul constator în mod nelegal nu a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni. Prin această nesocotire a unei dispoziții imperative a legii se produce o vătămare contravenientului.
Cu toate că art. 19 din OG nr. 2/2001 în mod firesc permite încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului, această normă trebuie interpretată și înțeleasă în legătură cu prevederile art. 16 alin. 7, în sensul că încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului trebuie să fie urmare a refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fața agentului constatator, nu în sensul îngrădirii contravenientului de la dreptul de a face obiecțiuni. Altfel, ar rezulta în mod absurd că agentul constatator are posibilitatea de a alege între a-i da dreptul contravenientului să facă obiecțiuni sau să încheie procesul-verbal în lipsa contravenientului, îngradindu-i dreptul de a face mențiuni la procesul verbal.
Petenta a inteles să invoce dreptul la prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, considerând că și în cazul răspunderii contravenționale se aplică prezumția de nevinovăție, dar și principiul in dubio pro reo, petenta a aratat ca nemenționarea valorii monetare manipulate zilnic prin oficiu și implicit individualizarea sancțiunii aplicate conduce automat la anularea sancțiunii, chiar dacă sancțiunea a fost aplicată în alt temei legislativ, atât timp cât legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de valoarea monetară manipulată zilnic prin oficiu, înlăturând chiar răspunderea.
Din descrierea faptei contravenționale reținute în sarcina sa potrivit procesului verbal de contravenție . nr._/08.01.2014, nu rezultă la data de 17.12.2013 bunurile și valorile monetare manipulate prin oficiu, pentru a se putea considera că era obligatorie organizarea pazei umane sau sistem de alarmă în condițiile Legii nr. 333/2003.
Prin mențiunile din procesul verbal de contravenție în sensul că organizarea pazei umane sau sistem de alarmă se făcea de către petenta cu nerespectarea dispoziților legale, fără a se arăta în ce constau bunurile manipulate zilnic prin oficiu la acea dată si care este valoarea lor pentru a se putea analiza în ce măsură erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 333/2003, atrage, pe de o parte, nelegalitatea procesului-verbal de contravenție pentru incompleta descriere a faptei contravenționale conform art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar pe de altă parte naste un dubiu rezonabil cu privire la temeinicia procesului-verbal, în favoarea petentei.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 4 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europenă a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit.
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europenă a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Considera petenta intimata ca, este absurd să se susțină că procesul verbal „constituie în sine o probă a vinovăției persoanei contraveniente", atâta timp cât orice persoană acuzată de săvârșirea unei contravenții se bucură și ea de prezumția de nevinovăție (art. 6 alin. 2 din CEDO). Raportul agentului constatator este un act extrinsec care nu poate susține și completa procesul verbal contravențional și cu atât mai puțin un asemenea înscris nu poate constitui mijloc de probă care să stea la baza stabilirii vinovăției unei persoane acuzate că ar fi săvârșit fapte de natură contravențională, câtă vreme un astfel de încris este doar un simplu instrument de evaluare a activității agentului constatator, care poate avea o atitudine nesinceră.
Este inadmisibil ca o autoritate precum intimatul să procedeze prin reprezentanții săi (în speță agentul constatator) la întocmirea unor acte care în realitate nu reflectă adevărul, profitându-se de neștiința și naivitatea unui martor asistent, acte cărora, dacă li s-ar da eficiență, ar conduce nu numai la producerea unei vătămări persoanei în cauză (în speță societatea petentă) căreia nu i s-a adus la cunoștință procesul verbal de contravenție pentru a-și putea formula apărarea în situația în care ar fi încercat combaterea acestuia, ci si la crearea unei stări de incertitudine, nesiguranță cu privire la veridicitatea unor asemenea acte emise de către o autoritate publică, chiar si doar un proces verbal de afișare - având în vedere gravele consecințe ce le poate determina un asemenea act.
Potrivit obligațiilor pe care le au agenții de politie au si atributiuni de instruire si prevenire a persoanelor cu privire la respectarea normelor legale in vigoare, nu doar de constatare si sancționare a abaterilor de la respectarea acestora, asa cum a procedat in mod abuziv agentul constatator din cadrul IJP AJba,
Petenta a mai considerat ca lipseste vinovatia ca element constitutiv, in absenta caruia nu se poate aplica sanctiunea prevazuta de lege.
Petenta a concluzionat astfel:
- fapta nu a fost individualizata in functie de plafonul valoric maxim manipulat zilnic, ceea ce atrage imposibilitatea antrenarii raspunderii contraventionale a petentei, timp cât există un dubiu în favoarea petentei, prin urmare aceasta nu avea obligația instalării unui sistem de pază;
- fapta a fost aplicată prematur fără respectarea termenului acordat de legiuitor (24 luni);
- fapta nu a fost individualizată în funcție de importanța valorilor umane și materiale și a nivelului de risc evaluat;
- organul de poliție a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii;
- fapta a fost aplicată altei persoane decât cea prevăzută de lege ca fiind răspunzătoare, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție;
- agentul constatator nu stăpânește normele legislative care stau la baza întocmirii unui proces verbal de contravenție sau este rău intenționat.
Pentru aspectele precizate și în urma examinării cauzei sub toate aspectele petenta a solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată în prima instanță iar în subsidiar, având în vedere că fapta contravențională este de gravitate redusă, în baza art. 34 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001, admiterea în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment", sancțiune care să conducă la formarea unei atitudini viitoare adecvate a petentei față de regulile încălcate. Totodata petenta a mai solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
In drept petenta a invocat dispozițiile Legii 333/2003, O.G. 2/2001, H.G. 301/2012.
Intimatul nu a depus intampinare.
Verificand apelul prin prisma motivelor de apel invocate, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 08.01.2014, s-a reținut că în data de 17.12.2013, la controlul efectuat la Oficiul Poștal S., privind transportul de bunuri si valori, s-a constatat faptul că acesta a fost efectuat fara sa se detina Plan de transport valori avizat de Politie.
Agentul constatator a încadrat fapta ca și contravenție prevăzută de art. 57 alin.1 lit.c din HG nr. 301/2012, fiind sancționată conform art. 4 al.1 lit.b din HG nr. 301/2012, cu amendă de 5000 lei.
La rubrica „Obiecțiuni” s-a consemnat că reprezentantul contravenientului nu este de față. Procesul-verbal a fost semnat de martor.
Referitor la critica privind nulitatea procesului verbal de contraventie derivand din aceea ca, petentei nu i s-a adus la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni:
Instanta de control judiciar a inlaturat criticile de nelegalitate a procesului verbal de contraventie, avand in vedere ca, astfel cum rezulta din copia procesului verbal de contraventie contestat, depusa la fl.7 a dosarului primei instante, agentul constatator al intimatei a retinut ca, intrucat reprezentantul legal al societatii nu a fost de fata, in momentul intocmirii procesului verbal, nu a fost posibila formularea de obiectiuni.
Astfel cum rezulta si din Decizia ICCJ, nr. XXII/ 2007, pronuntata in recurs in interesul legii, in raport cu natura interesului ocrotit, prin dispoziția înscrisă în art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001, nulitatea despre care face vorbire textul de lege antementionat, este una relativă și, ca atare atrage desființarea procesului verbal doar în condițiile prevazute de art. 105 alin.2 din Codul de procedura Civila, respectiv daca petenta ar fi facut dovada unei vătămări care nu s-ar fi putut inlatura decat prin anularea procesului verbal de contraventie, or, în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă, in conditiile in care, formularea plangerii impotriva acestuia, a oferit petentei posibilitatea ca, uzand de accesul liber si direct la justitie sa supuna cenzurii primei instante cat si celei de control judiciar, legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat. In plus, cata vreme nu exista un termen limita – cu exceptia celui in care trebuie formulata plangerea – pentru formularea eventualelor obiectiuni, petenta avea posibilitatea ca, prin plangerea formulata impotriva procesului verbal sa itereze si obiectiunile pe care, prin ipoteza, reprezentantul sau legal, le-ar fi prezentat agentului constatator.
Referitor la existenta faptei si vinovatia petentei, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Potrivit art.57 alin.1 din HG nr.301/2012, derularea transporturilor bunurilor și valorilor se realizează cu respectarea următoarelor cerințe minime:
a) transporturile bunurilor și valorilor în cuantum sau cu o valoare de peste 500.000 euro ori echivalentul în lei se asigură cu mijloace de transport blindate și se realizează, după caz, cu jandarmi sau agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc letale, în condițiile legii;
b) transporturile bunurilor și valorilor în cuantum sau cu o valoare cuprinsă între 100.000 și 500.000 euro ori echivalentul în lei se asigură cu mijloace de transport blindate sau semiblindate și se realizează, după caz, cu jandarmi ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc letale, în condițiile legii;
c) transporturile bunurilor și valorilor în cuantum sau cu o valoare cuprinsă între 10.000 și 100.000 euro ori echivalentul în lei se asigură cu mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, însoțite cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii.
(2) Pentru bunurile și valorile în cuantum de sub 10.000 euro sau echivalentul în lei nu este obligatorie organizarea transportului de valori, în condițiile legii.
Agentul constatator a încadrat fapta retinuta in sarcina petentei apelante ca fiind contravenția prevăzută de art. 57 alin.1 lit.c din HG nr. 301/2012, fiind sancționată conform art. 4 al.1 lit.b din HG nr. 301/2012, cu amendă de 5000 lei.
Aceasta inseamna ca, agentul constatator al intimatei a retinut ca, bunurile si valorile transportate la data de 17.12.2013, aveau o valoare cuprinsă între 10.000 și 100.000 euro ori echivalentul în lei.
Insa, de niciunde din procesul verbal contestat, nu rezulta in baza a ce anume, agentul constatator al intimatei a stabilit valoarea bunurilor si valorilor transportate; in plus, in procesul verbal de contraventie contestat, nici macar nu este mentionata valoarea bunurilor si valorilor transportate.
Or, astfel cum s-a retinut in cele ce preced, potrivit art. 57 (2) din Hotărârea Guvernului 301/2012, pentru bunurile și valorile în cuantum de sub 10.000 euro sau echivalentul în lei, nu este obligatorie organizarea transportului de valori, în condițiile legii.
Așadar, instanța de control judiciar apreciază că este obligatoriu ca în descrierea faptei, agentul constatator să indice, în mod corespunzător, valoarea bunurilor si altor valori transportate, element esențial ce face parte din latura obiectivă a contravenției.
Raportat la dispoziția legală de mai sus, procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, având în vedere că din descrierea faptei nu rezulta care este valoarea transportului efectuat, pentru a aprecia dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale contravenției.
Potrivit art. 16 din O.G 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriudescrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșita, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite .
Potrivit art. 17, din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu .
Față de considerentele de mai sus, reținând că din procesul verbal de contravenție contestat nu rezulta valoarea bunurilor ce au făcut obiectul transportului, care este necesar a fi peste 10 000Euro, potrivit art. 57 (2) din Hotărârea Guvernului 301/2012, pentru a exista in sarcina petentei apelante obligatia de a respecta cerintele minimale prevazute de art. 57 alin.1 litera c din Hg nr. 301/2012, instanta de control judiciar a primit criticile apelantei in conformitate cu care, in esenta, în cazul răspunderii contravenționale – ca forma speciala a raspunderii civile delictuale, se aplică prezumția de nevinovăție, dar și principiul in dubio pro reo, astfel ca, nemenționarea valorii bunurilor ce au făcut obiectul transportului,creaza un dubiu in ceea ce priveste existenta in sarcina petentei apelante,a obligatiei de a respecta cu privire la acest transport, exigentele prevederilor art. 57 alin.1 litera c din HG nr. 301/2012, dubiu de natura a profita acesteia, atat in ceea ce priveste existenta faptei si a vinovatiei, cat si in ceea ce priveste individualizarea sanctiunii de vreme ce legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de valoarea monetară manipulată zilnic prin oficiu.
Astfel, in mod corect a sustinut petenta apelanta ca, din descrierea faptei contravenționale reținute în sarcina sa potrivit procesului verbal de contravenție . nr._/08.01.2014, nu rezultă valoarea la data de 17.12.2013, a bunurilor și valorilor monetare manipulate prin oficiu, pentru a se putea considera că era obligatorie organizarea transportului cu mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, însoțite cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii.
In concluzie, omisiunea inserarii in cuprinsul procesului verbal a valorii totale a bunurilor si valorilor monetare ce au făcut obiectul transportului, atrage, pe de o parte, nelegalitatea procesului-verbal de contravenție pentru incompleta descriere a faptei contravenționale conform art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar pe de altă parte naste un dubiu rezonabil, in favoarea petentei apelante, cu privire la temeinicia procesului-verbal .
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, retinand ca este fondat, in baza disp. art.480 alin.1 NCPC, Tribunalul va admite apelul declarat de apelanta petentă C. Națională „Poșta Română” S.A. împotriva Sentinței Civile nr. 256/2014 a Judecătoriei S..
Va schimba sentința apelată și, în consecință:
Va admite plângerea formulată de petenta C. Națională „Poșta Română” SA, împotriva Procesului Verbal de contravenție . nr._/08.01.2014 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A..
Va anula Procesul Verbal de contravenție contestat.
Va exonera petenta de executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
Raportat la solutia dispusa si la prevederile art. 453 din Codul de Procedura Civila, va obliga intimatul să achite petentei apelante, suma de 40 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentand taxe judiciare avansate in primul ciclu procesual si in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta petentă C. Națională „Poșta Română” S.A. împotriva Sentinței Civile nr. 256/2014 a Judecătoriei S..
Schimbă sentința apelată și, în consecință:
Admite plângerea formulată de petenta C. Națională „Poșta Română” SA, împotriva Procesului Verbal de contravenție . nr._/08.01.2014 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A..
Anulează Procesul Verbal de contravenție contestat.
Exonerează petenta de executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
Obligă intimatul să achite petentei apelante, suma de 40 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 9.10.2014.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, I. C. |
C.L.- Semneaza grefier Sef Sectie
Red./Tehnored. ABA/Ex.30.10.2014
Jud.fond. S. R..
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1229/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 210/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
