Anulare act administrativ. Sentința nr. 506/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 506/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 4250/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 506/C./2014
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții . SRL și P. S. L. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ÎN CALITATE DE SUCCESOR AL DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE A., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. F. Ucu M. pentru reclamanți și c.j. S. S. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Judecătorul sindic constată că prin înscrisurile depuse după încheierea ședinței de la termenul anterior de judecată reclamanții și-au exprimat poziția cu privire la cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 413 al. 1 pct. 2 c.pr.civ.
Instanța pune în discuție cererea pârâtei de suspendare a cauzei în temeiul art. 413 al. 1 pct. 2 c.pr.civ.
Reprezentanta pârâtei arată că susține cererea de suspendare așa cum a fost formulată, pentru motivele invocate pe larg în întâmpinare.
Avocatul reclamanților arată că este de acord cu admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului penal.
Deliberând, instanța respinge cererea de suspendare, întrucât suspendarea procedurii administrative nu implică suspendarea acțiunii în contencios, faptul suspendării contestației urmând a fi avut în vedere cu ocazia deliberării. În plus. art. 413 al. 1 pct. 2 c.pr.civ. doar dă posibilitatea instanței să suspende judecata și nu instituie o obligație și aceasta doar atunci când s-a început urmărirea penală; or în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă.
Avocatul reclamanților consideră totuși că poziția pârâtei este cea corectă în cauză iar în situația respingerii cererii de suspendare arată că nu mai susține acțiunea, urmând să promoveze o altă acțiune, după ce procedura administrativă este reluată și finalizată.
Reprezentanta pârâtei solicită să se ia act de faptul că reclamanții nu-și mai susțin acțiunea, considerând totuși că acțiunea ar fi inadmisibilă și s-ar fi impus suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.08.2013 sub dosar nr._ reclamanții . SRL și P. S. L., în calitate de administrator al . SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. anularea deciziei nr. 13 din 04.02.2013, privind soluționarea contestației înaintata de către reclamanți, înregistrata la pârâtă sub nr._/17.01.2013 împotriva raportului de inspecție fiscala nr. F-AB 368/15.11.2012, a deciziei de impunere nr. FAB 425/15.11.2012 si a procesului verbal nr._/15.11.2012 întocmite de Activitatea de Inspecție Fiscala A., ca fiind netemeinice si nelegale.
2. anularea procesului verbal înregistrat la ANAF A. I. sub nr._/15.11.2012, comunicat reclamanților la data de 21.11.2012, ca fiind netemeinic si nelegal;
3. anularea raportului de inspecție fiscala nr. F-AB-368/16.11.2012, înregistrat la ANAF A. I. sub nr. 40.7415/15.11.2012, ca fiind netemeinic si nelegal ;
4. revocarea deciziei de impunere nr. FAB-425/15.11.2012 întocmit in baza actelor mai sus indicate, prin care reclamanta de ordin I a fost obligata la plata unor obligații fiscale datorate bugetului de stat in cuantum de 577.575 lei din care:
- TVA in suma de 344.423 lei
- Impozit pe profit in suma de 233.152 lei,
- penalităților in suma de 253.945 lei din care majorări de întârziere / dobânzi TVA 98.514 lei, penalități de întârziere TVA 51.663 lei, majorări de întârziere dobânzi 68.795 lei, penalități de întârziere 34.973 lei.
5. obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Reclamanta a precizat că a respectat procedura plângerii prealabile, formulând mai întâi cerere către DGFP A.. In urma acestor demersuri a primit un răspuns la cererea prin care s-a suspendat soluționarea contestației depusa, pana la soluționarea laturii penale.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este o societate ce are ca obiect de activitate principal "comerț cu amănuntul in magazine nespecializate, cu vânzare predominanta de produse nealimentare"- COD CAEN 4719. Reclamanta P. S. L. are calitatea de administrator si asociat cu un procent de 50%, iar soțul său, P. C. A., deține celelalte 50%. Societatea in prezent se afla in stare de faliment, fiind desemnat ca lichidator judiciar C.I.I. O. F..
În perioada ce face obiectul controlului, 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2011, organele de control susțin ca societatea a declarat achiziții de marfa in suma totala de 4.395.512 lei, de la partenerii interni care nu declara livrări către societate.
În esența, organele de control susțin ca societatea prin reprezentanții săi a achiziționat produse ce fac obiectul de activitate al societății, produse pe care le-a achitat in numerar, de la societăți care nu au declarat livrări către societate si drept urmare documentele in baza cărora reprezentanții reclamantei au efectuat înregistrările contabile nu sunt valabile, diminuând astfel nelegal contribuțiile la bugetul de stat.
Organele de control au susținut ca responsabila de aceasta stare de fapt este reclamanta P. S. L., care a deținut calitatea de administrator in perioada controlata.
În viziunea organelor de control aceasta stare de fapt atrage doua consecințe:
a. prima consecința este de ordin civil, respectiv obligarea societății la achitarea către bugetul de stat a obligațiilor fiscale, diminuate in mod nelegal:
- TVA in cuantum de 344.423 lei
- impozit pe profit in cuantum de 233.152 lei.
Prin neplata la termen a obligațiilor fiscale se adaugă si accesorii, pana la data 03.02.2012, in suma de 253.945 lei, din care:
- majorări de întârziere/ dobânzi - TVA: 98.514 lei
- penalități de întârziere TVA: 51.663 lei
- majorări de întârziere / dobânzi I/P: 68.795 lei;
- penalități de întârziere I/P: 34.973 lei;
b. a doua consecința este de ordin penal, respectiv incidența prevederilor art. 9 alin. (1 ) lit. c din Legea nr. 241/2005, cu modificări, care arată: "constituie infracțiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani si interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite in scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: … c) evidențierea in actele contabile sau in alte documente legale a cheltuielilor ce nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive"
Toate aceste acuzații sunt extrem de grave si au avut prejudicii devastatoare asupra reclamantei P. S. L., atât din punct de vedere social, in prezent aceasta având calitatea de doctorand si participând la mai multe proiecte de cercetare, cat si din punct de vedere al sănătății.
In continuare reclamanta a arătat motivele pentru care consideră că acuzele ce i se aduc sunt neîntemeiate.
La o analiza mai atenta a sustenabilitatii acuzației de evaziune fiscală aduse reclamantei P. S., aceasta consideră că poziția organelor de control are cel puțin câteva puncte vulnerabile:
a. În primul rând, pentru a putea demonstra ca sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala, organele de control aveau obligația de a verifica daca operațiunile comerciale incriminate sunt reale sau nu. Astfel nicăieri nu se face vorbire ca au fost verificate intrările si ieșirile din societate (începând cu facturarea mărfii cumpărate, cu recepția ei, cu inventarele si apoi cu plata la TVA si impozit pe profit). Daca toate aceste documente s-ar fi verificat orice acuzație raportat la activitatea operațiunilor comerciale ar fi fost fără obiect, întrucât se poate verifica ușor ce produse au intrat prin cumpărare in societate, ce produse au ieșit prin vânzare din societate, de asemeanea cat stoc de marfa exista si câți bani mai deține societatea si ce obligații fiscale a achitat la bugetul statului iar organele de control ar fi putut să constate ca de fapt toate operațiunile comerciale nu sunt fictive. De aceea reclamanta consideră că se impunea efectuarea unei expertize pentru verificarea fluctuației de marfa si de capital prin societate, in perioada incriminata. D. fiind ca nicăieri nu se face vorbire despre un astfel de gen de verificări si cum prezumția de nevinovăție este fundamentul dreptului penal romanesc, reclamanta consideră ca această acuză este total nefondata si ca urmare orice demers întreprins in acest sens este abuziv, lipsind latura obiectivă.
b. O a doua problemă care rămâne neanalizata o reprezintă faptul că toate operațiunile comerciale incriminate sunt efectuate in loc public, la complexul Comercial „Dragonul R.”, deși se presupune in mod firesc ca organele statului au obligația de a asigura securitatea operațiunilor comerciale pentru cumpărătorii de buna credința. Pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala este necesara intenția directa ("constituie infracțiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani si interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite in scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: ...c) evidențierea in actele contabile sau in alte documente legale a cheltuielilor ce nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive" (lipsa laturii subiective).
c. In final, reclamanta a mai învederat faptul ca a semnat acele facturi incriminate, in număr extrem de mic, fapt care poate fi analizat foarte ușor, daca s-ar fi analizat si cine anume a semnat aceste facturi, acte care de altfel au fost supuse controlului.
Reclamanta a considerat că toate aceste elemente fac ca așa zisele fapte sa nu întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala, iar plângerea îndreptata împotriva reclamantei sa fie un abuz.
Consecința de ordin civil o reprezintă obligarea societății la plata asa-ziselor obligații restante către stat, după cum urmează: TVA, in cuantum de 344.423 lei și impozit pe profit in cuantum de 233.152 lei. Prin neplata la termen a obligațiilor fiscale se adaugă si accesorii, pana la data 03.02.2012, in suma de 253.945 lei, din care:
- majorări de întârziere/ dobânzi - TVA: 98.514 lei
- penalități de întârziere TVA: 51.663 lei
- majorări de întârziere / dobânzi I/P: 68.795 lei;
- penalități de întârziere I/P: 34.973 lei;
In esența organele de control afirmă ca societatea ar fi declarat achiziții de marfa in cuantum de 4.395.512 lei de la partenerii interni care nu declara livrări către aceasta. Problema in discuție trebuie defalcata pe doua categorii:
a. Veridicitatea operațiunilor comerciale:
Aici situația poate fi clarificata numai si numai printr-o expertiza contabila care sa stabilească fluctuația mărfii despre care se spune ca a fost înregistrata fictiv, in vederea diminuării profitului. Pentru simpla afirmație ca partenerii interni nu declara marfa vânduta ar putea fi acuzați aceștia ca nu si-au înregistrat facturile, întrucât există evaziune fiscala si in ipoteza neînregistrării veniturilor. Daca se probează fluctuația de marfa, orice acuzație si orice suma de bani despre care se afirma ca este datorata statului nu mai are nici o susținere logica si reala.
b. Validitatea documentelor care însoțesc marfa, care a intrat in mod real in societate.
1) In primul rând, conform contractului, obligația de verificare a documentelor aparține societății comerciale care efectua contabilitatea conform contractului anexat, prezentei contestații. In cazul dat nu se poate vorbi de un simplu angajat ci de un contract intre doua societăți comerciale, partenere, societatea de contabilitate având obligația de verificare a documentelor ce însoțeau marfa precum si corectitudinea operațiunilor contabile. Astfel conform contractului, doar aceasta se poate face vinovata de faptul ca înregistrările contabile nu sunt in regula. Însăși scopul contractului încheiat cu un specialist este acela de asigura securitatea operațiunilor comerciale.
2) In al doilea rând sumele despre care se afirma ca ar fi fost înregistrate fictiv ca si cheltuieli se împart in doua categorii;
2.1 tranzacții efectuate cu societăți aflate in una din următoarele situații: inactivi, radiați/lichidați, neplătitori de TVA, activitate suspendata la Registrul Comerțului - 120 de societăți comerciale, valoare totala tranzacții 1.445.803 lei, din care
- 659.504 lei, operațiuni comerciale efectuate înainte de . inactivi, radiați /lichidat, neplătitori de TVA, activitate suspendata la Registrul Comerțului;
- 786.300 lei facturi emise ulterior intrării in starea de inactivi, radiați /lichidat, neplătitori de TVA, activitate suspendata la Registrul Comerțului.
Se impune a se observa faptul că sumele derulate înainte de . inactivi, radiați /lichidat, neplătitori de TVA, activitate suspendata la Registrul Comerțului si după . indicate sunt aproape identice, ceea ce nu face altceva decât sa confirme buna credința a reclamantei, o data ce un partener este verificat este ilogic ca acesta să fie verificat de fiecare data când se achiziționează produse de la acesta. Si aici o expertiză prin care să se probeze fluctuația mărfii este esențiala pentru a proba justețea punctului de vedere al reclamantei.
In alta ordine de idei, daca vânzarea s-a făcut in loc public si pentru orice operațiune comerciala, este nevoie de anumite autorizații. Reclamanta a mai arătat ca nu se cere obligatoriu verificarea datelor firmei furnizorului, doar verificarea facturii.
Legea nr. 345/2002 art. 29 lit. b prevede următoarele:
„b) persoanele impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru operațiunile cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei sunt obligate să solicite și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului. Primirea și înregistrarea în contabilitate de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate care nu conțin datele prevăzute a fi completate în mod obligatoriu la lit. a), precum și lipsa copiei de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului în cazul cumpărărilor cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 50 milioane lei inclusiv, determină pierderea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente.”
In alta ordine de idei organele fiscale nu justifica cu vreun text legal obligația reprezentanților societății de a verifica statutul partenerilor decât in situația arătata mai sus. În procesul verbal atacat nu exista vreun text legal care sa justifice obligația reclamantei, ceea ce face ca asupra acestui aspect procesul verbal sa fie lovit de nulitate pentru nemotivarea in drept.
Astfel, suma reprezentând obligațiile datorate bugetului de stat raportat la rulajul sumei de 786.300 lei, nu se mai justifica a fi datorată.
2.2. In ceea ce privește suma de 1.838.277 lei, rezultata din verificarea a 39 de agenți economici, aceasta trebuie împărțită in doua categorii. Atâta timp cât pentru suma de 680.495 lei nu au sosit răspunsuri nu poate face obiectul discuției, astfel ca reclamanta a încercat sa justifice restul sumei in discuție, respectiv 1.154.686 lei prin prezentarea fiecărei situații ce implica partenerii interni ce sunt vizate de către procesul-verbal întocmit de echipa de inspecție fiscala.
1. - . - operațiuni comerciale în cuantum de 92.387 (o fisa de rulaj 73.994 si 18.393). Singura proba referitoare la această societate este procesul verbal din care ar rezulta ca societate in discuție nu a avut relații comerciale cu reclamanta, dar se pune problema daca societatea mai sus indicată și-a înregistrat ca venituri vânzările.
2. - . SRL - operațiuni comerciale in cuantum de 83.906 lei. Această societate nu a depus declarație fiscala din anul 2007 si atunci nu se poate ști daca operațiunile comerciale au avut sau nu loc, ceea ce automat face ca acuzațiile îndreptate împotriva reclamantei sa fie nejustificate.
3. - . - operațiuni comerciale in cuantum de 72.243 lei. Simpla declarație a administratorului acestei societăți ca nu a desfășurat nici un fel de activități comerciale nu justifica culpa reclamantei.
4. - . SRL - operațiuni comerciale in cuantum de 72.059 lei. Singura proba este procesul verbal din care ar rezulta ca societatea in discuție nu a avut relații comerciale cu reclamanta, dar se pune aceeași problemă daca societatea mai sus indicată si-a înregistrat ca venituri vânzările.
5. - . DINAMIC SRL - operațiuni comerciale in cuantum de 71.809 lei. Controlul la această societate nu s-a putut efectua întrucât reprezentanții societății nu au dat curs invitației si atunci nu se poate concluziona ca reclamanta ar fi fost in culpa.
6. - . - operațiuni comerciale in cuantum de 54.281 lei. Simpla declarație a administratorului acestei societăți ca nu a desfășurat tranzacții cu reclamanta sau faptul ca seriile de pe facturile înregistrate ca fiind emise de către furnizoare nu corespund cu cele pe care le-a emis de fapt nu poate fi premisa pentru vinovăția reclamantei.
7. - . - operațiuni comerciale in cuantum de 107.156 lei. Controlul la această societate a constat in întrebările puse furnizorului prin care se dorea a se lamuri ce fel de activitate a desfășurat in perioada 2009-2010 ( PV nr. 86/27.04.2011) si daca au livrat deșeuri metalice, încălțăminte copii, jucării, piese auto. Având in vedere ca răspunsul oferit de furnizor nu corespundea cu declarațiile făcute de către reclamantă s-a considerat pur si simplu aleator ca reclamanta este cea care denaturează adevărul, fiind probabil cel mai ușor de tras la răspundere. Faptul ca adresa sediului social al furnizorului nu corespunde cu cea declarata in dosarul fiscal nu îndreptățește echipa de inspecție fiscala sa impute această culpa reclamantei, cu consecința nedeductibilității cheltuielilor.
8. - . - operațiuni comerciale in cuantum de 86.007 lei. Controlul la această societate a constat in aceea ca s-a întocmit o adresa către furnizor prin care s-au cerut lămuriri cu privire la tranzacții si pentru ca acestea au negat relațiile comerciale cu firma . SRL, in mod neexplicabil si nejustificat, acesta a fost si punctul de vedere al echipei de inspecție fiscala. Un alt aspect care i se imputa reclamantei este denumirea eronata a furnizorului de pe facturi, păstrându-se același CUI. Reclamanta a arătat ca este vorba despre o eroare materiala, pe fiecare factura fiind suficiente date de identificare pentru a se putea constata ca furnizoarea este ..
9. - . - operațiuni comerciale in cuantum de 69.547 lei. În urma controlului a reieșit ca stampila furnizoarei a fost furata anterior emiterii facturilor iar acestea din urma au fost completate de altcineva. In aceasta situație reclamanta se întreabă care este culpa ei.
10. - . - operațiuni comerciale in valoare de 52.913,93 lei. Controlul a decis că facturile înregistrate in contabilitatea contestatoarei nu au calitatea de document justificativ întrucât au obținut un răspuns de la furnizoare prin care aceștia susțin ca desfășoară doar activitate de optica medicala si oprometrie, iar din luna mai 2009 emite facturi doar in format electronic. Aceste aspecte susținute de către furnizoare nu au fost verificate. De asemenea se imputa reclamantei faptul ca si ulterior schimbării denumirii furnizoare din . in . pe facturi s-a păstrat vechea denumire si vechiul sediu social, aspect imposibil de verificat de către reclamantă. Reclamanta a arătat că a verificat doar datele de identificare ale societății in momentul in care tranzacționa pentru prima data cu aceasta.
11. - . SRL - operațiuni comerciale in valoare de 47.757 lei. Controlul a concluzionat ca facturile fiscale înregistrate in contabilitate nu au calitatea de document justificativ, întrucât furnizoarea este inactiva din data de 21.03.2012. Reclamanta a a precizat ca tranzacțiile ce au avut loc intre cele doua societăți s-au desfășurat din 18.02.2010 si pana in 15.03.2012, adică înainte de a fi declarata inactiva furnizoarea.
12. - . - operațiuni comerciale in valoare de 39.294 lei. În urma controlului s-a reținut ca societatea are sediul expirat începând cu data de 01.06.2009. Reclamanta a arătat că tranzacțiile comerciale au fost desfășurate in perioada 18.04._10, expirarea sediului având loc după 2 luni de la încheierea primei operațiuni comerciale, lucru care nu i se poate imputa reclamantei. Totodată, așa cum s-a reținut si in raport, declarațiile de impozite si taxe au fost depuse pe întreaga perioada in care s-a tranzacționat cu furnizoarea.
13. - . - operațiuni comerciale in cuantum de 38.513 lei. Controlul echipei de inspecție fiscala a concluzionat ca facturile înregistrate in evidenta contabila nu au calitate de document justificativ, întrucât furnizoare nu a răspuns la adresa făcuta de AFP București. Reclamanta nu se consideră vinovată de faptul ca nu s-a putut lua legătura cu niciun reprezentant al societății sau de faptul ca nu au mai fost depuse declarații fiscale din anul 2009, cu atât mai mult cu cat nu se face vorbire despre faptul ca furnizoarea ar fi fost inactiva in perioada 08.06._11, când reclamanta a desfășurat operațiuni comerciale cu aceasta.
14. - . - operațiuni comerciale in cuantum de 31.013 lei. Concluziile din urma controlului au arătat că facturile înregistrate nu au calitatea de document justificativ întrucât intre timp furnizoarea si-a schimbat sediul social. Reclamanta a desfășurat operațiuni comerciale cu . in perioada 29.02.2008 si 16.02.2009 si furnizoarea si-a schimbat domiciliul fiscal la B. in 16.09.2008, așadar după ce reclamanta a început sa tranzacționeze cu aceasta. Faptul ca . nu a înscris livrările in documentele ei justificative nu se poate imputa reclamantei iar constatarea echipei de inspecție cum ca reclamanta ar fi cea care ar declarat necorespunzător nu se bazează pe nimic.
15. - . - operațiuni comerciale in cuantum de 23.118 lei. În urma controlului s-a arătat ca pentru completarea mai multor facturi s-au folosit aceleași date de identificare (CUI sau sediu) si astfel acestea nu au putut fi considerate documente justificative. Faptul ca la același adresa își aveau sediul social mai multe societăți nu este in sine o problemă atâta vreme cat legislația românească permite acest lucru daca se declara la Registrul Comerțului ca exista suficient spațiu pentru desfășurarea activității tuturor.
16. - . in valoare de 22.436 lei. Controlul echipei de inspecție fiscala a arătat ca societatea si-a schimbat intre timp sediul fiscal iar mai apoi, după ce reclamanta a încheiat operațiunile comerciale cu aceasta, a fost declarata inactiva. Chiar in raport s-a reținut cu suspiciune ca "asociații societății mai sunt asociați . de societăți (din care unele au același sediu social si nu desfășoară activitate la acea adresa)" si ca nu a putut fi contactat niciun reprezentant al furnizoarei. In aceste condiții reclamanta a arătat că nu înțelege ce culpă i se impută.
17. - . SRL - operațiuni comerciale in cuantum de 20.176 lei efectuate in perioada 01.09._11. Controlul a concluzionat ca facturile înregistrate nu au calitatea de document justificativ întrucât prin răspunsul la adresa AFP București s-a arătat ca societatea nu funcționează la sediul social declarat si dreptul de ședere al administratorul, unic asociat, Chen Zhi Tong a expirat in data de 26.11.2010. De asemenea, se specifica faptul ca organele de inspecție fiscala au declanșat procedura de declarare ca inactiva a furnizoarei. In aceste condiții reclamanta nu putea sa verifice aceste aspecte. De asemenea, faptul ca organele de inspecție fiscala au declanșat procedura de declarare ca inactiva a furnizoarei in anul 2012, nu are relevanta pentru obligațiile reclamantei ce se raportează la perioada 01.09._11.
18. - . SRL - operațiuni comerciale in valoare de 85.138 lei. În urma controlului se arata ca, chiar daca " facturile emise de societate in perioada 2008-2011 se încadrează in plaja de numere alocate prin deciziile administratorului si au fost emise in formular tipizat ", in evidenta contabila a furnizoarei nu se regăsește reclamanta. In acest fel, echipa de inspecție fiscala concluzionează, fără temei, ca reclamanta este cea care nu a declarat corespunzător. Faptul ca furnizoarea a emis facturi atât cu denumirea de . SRL cat si cu cea de . este din cauza ca aceasta si-a schimbat denumirea pe parcurs. Nu este vorba despre doua societăți comerciale diferite sau cu date de identificare diferite. In mod evident, eroarea este de ordin material.
19. - . 2002 SRL - operațiuni comerciale in cuantum de 88.029 lei. Controlul a arătat faptul ca societatea se afla in suspendare din data de 01.11.2008, a fost scoasa din evidenta ca plătitor de TVA din data de 01.11.2010 si a fost declarata inactiva din data de 30.05.2011. Reclamanta a desfășurat operațiuni comerciale cu furnizoarea in perioada 16.10._10 si astfel prima tranzacție a fost efectuata înainte ca . 2002 SRL sa fie suspendata, iar ultima tranzacție a fost încheiată înainte ca aceasta sa fie scoasa din evidenta ca plătitor de TVA. De asemenea, societatea a fost declarata inactiva mult după momentul in care s-a desfășurat ultima operațiune intre aceasta si contestatoare. În mod greșit echipa de inspecție fiscala retine ca facturile înregistrate nu au calitate de document justificativ.
In ceea ce privește paragraful prin care se invoca art.9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005 prin care se considera ca in actele contabile au fost înregistrate operațiuni fictive. Aceasta presupunere este total eronata si nedovedita.
In drept reclamanta și-a întemeiat prezenta pe prevederile Legii nr. 571 codul fiscal, OG 92/2003, Legea 82/1991 privind Contabilitatea, Legea 241/2005, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
La data de 11.10.2013, pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat ca in temeiul art. 413 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ. sa dispună suspendarea judecării cauzei.
În motivare pârâta a arătat în fapt că societatea reclamantă a formulat două contestații administrative, prima înregistrata la DGFP A. sub nr._/20.12.2012 si la Activitatea de Inspecție Fiscala sub nr._/20.12.2012, prin care a înțeles sa solicite anularea procesului-verbal încheiat in data de 5.11.2012 si a R.I.F. in baza căruia a fost întocmit acesta, prin care societatea a fost obligata la plata unor obligații fiscale datorate bugetului de stat, în cuantum de 577.575 lei, precum si la plata accesoriilor aferente, in cuantum total de 253.945 lei.
Pentru ca nu a atacat si decizia de impunere societatea a formulat cea de a doua contestație, înregistrata la DGFP A. - Activitatea de Inspecție Fiscala sub nr._/03.01.2013, prin care se solicită cenzurarea deciziei de impunere nr. F-AB 425/15.11.2012, act administrativ fiscal prin care societatea a fost impusă la plata unor obligații fiscale suplimentare datorate bugetului de stat in suma de 577.575 lei precum si la plata accesoriilor aferente in suma de 253.945 lei.
Având in vedere ca organele de inspecție fiscala au constatat cu ocazia verificării societății că există mari suspiciuni privind legalitatea tranzacțiilor comerciale întreprinse de societatea verificata, existând indici clare că societatea a înregistrat în contabilitate facturi emise de societăți comerciale inactive, radiate, neplătitoare de TVA sau a căror activitate este suspendata la Registrul Comerțului, în scopul deducerii nelegale a TVA-ului si totodată a diminuării profitului impozabil, fapte ce ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala, au fost sesizate organele de urmărire penală îi legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale, prin adresa nr._/19.11.2012 si in baza art. 108 din OG nr. 92/2003 republicată, cu toate modificările si completările ulterioare, privind codul de procedură fiscala.
Cu toate că societatea verificata nu a depus în justificarea achizițiilor efectuate de la partenerii sa inactivi/radiați/neplătitori de TVA sau cu activitate suspendata la Registrul Comerțului nici un document justificativ valabil, prevalându-se doar de facturile emise de respectivele societăți inactive care nu mai pot f găsite la sediile declarate pentru efectuarea unui control încrucișat, invocând doar destinația și necesitatea efectuării acestor achiziții, reclamanta contestă în mod nejustificat nelegalitatea deducerii TVA-ului și emite chitanțe pentru presupusele plați, ținând cont că prin virament bancar era foarte dificilă încasarea de către aceste societăți.
Față de aceste clare indicii și suspiciuni de nelegalitate ce ascund operațiuni fictive, Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul fostei DGFP A. ( actualmente DGRFP B. după reorganizarea ANAF), în mod legal și temeinic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 214 al. 1 lit. a din OG nr. 92/2003, suspendând prin decizia nr. 13/04.02.2013 procedura de soluționare pe fond a contestației administrative, urmând ca procedura administrativă sa fie reluata la momentul soluționării definitive a laturii penale.
De altfel, reclamanta nu aduce nicio critica deciziei nr. 13/04.02.2013 emisa de DGFP A. - Biroul de soluționare a contestațiilor pentru aplicarea dispozițiilor art. 214 alin. 1 lit. a din codul de procedură fiscala, reclamanta contestând nejustificat, in instanța, nelegalitatea deducerii TVA-ului, a impozitului pe profit stabilit suplimentar in sarcina sa si a accesoriilor aferente acestor impozite, atâta timp cat organul fiscal nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, suspendând soluționarea pe fond a contestației administrative.
D. urmare, cum soluționarea contestației de către DGRFP Brasov, ce s-a subrogat in drepturile si obligațiile fostei DGFP A., nu s-a făcut pe fond, ci s-a dispus suspendarea soluționării acesteia, cu aplicarea temeinică și legală a prevederilor art.214 alin. 1 lit. a din codul de procedură fiscală, criticile societății reclamante cu privire la anularea deciziei de impunere nr.F-AB-425/15.11.2012, a procesului verbal de control fiscal nr._/ 15.11.2012 si a raportului de inspecție fiscală nr. F-AB-368/16.11.2012 sunt nefondate.
F. de cele de mai sus si in conformitate cu dispozițiile art. 413 alin. l pct.2 din Legea nr. 134/2010 pârâta a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a laturii penale, când procedura administrativă va fi reluata si parata DGRFP B. - Serviciul de soluționare a contestațiilor se va pronunța pe fondul contestației administrative formulate de societate împotriva actelor administrative fiscale atacate.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul din 18.03.2014, instanța a respins cererea de suspendare a cauzei, formulată de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 20.12.2012, reclamantă a formulat contestația administrativă înregistrata la DGFP A. sub nr._/20.12.2012, solicitând anularea procesului-verbal încheiat in data de 5.11.2012 si a R.I.F. in baza căruia a fost întocmit acesta, prin care societatea a fost obligata la plata unor obligații fiscale datorate bugetului de stat, în cuantum de 577.575 lei, precum si la plata accesoriilor aferente, in cuantum total de 253.945 lei (f.30).
Pe de altă parte, la data de 03.01.2013, reclamantă a mai formulat și contestația administrativă înregistrata la DGFP A. - Activitatea de Inspecție Fiscala sub nr._/03.01.2013, prin care a solicitat cenzurarea deciziei de impunere nr. F-AB 425/15.11.2012, act administrativ fiscal prin care societatea a fost impusă la plata unor obligații fiscale suplimentare datorate bugetului de stat in suma de 577.575 lei precum si la plata accesoriilor aferente in suma de 253.945 lei.
Prin decizia nr.13/04.02.2013, emisă de DGFP A. – Biroul de soluționare a contestațiilor, s-a dispus suspendarea contestației depusă de reclamanta . SRL, împotriva RIF nr.F-AB-368/16.11.2012 și a deciziei de impunere nr.F-AB-425/15.11.2012, până la soluționarea laturii penale (f.14-22).
Din adresa nr.756/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul A., rezultă că dosarul penal format urmare a sesizării DGFP A., se află în faza actelor premergătoare (f.95).
Potrivit art.214 Cod pr.fiscală:
(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa;
b) solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
(2) Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere, daca sunt motive intemeiate. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pana la care se suspenda procedura. Suspendarea poate fi solicitata o singura data.
(3) Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent potrivit alin. (2), indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat sau nu.
(4) Hotararea definitiva a instantei penale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru solutionarea contestatiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila.
Așadar, raportat la acest text de lege, una din soluțiile pe care le poate pronunța organul competent, în soluționarea contestației administrative, este suspendarea cauzei, când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa.
Prin acțiunea formulată, reclamanta nu aduce vreo critica deciziei nr.13/04.02.2013 emisa de DGFP A. - Biroul de soluționare a contestațiilor, sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 214 alin. 1 lit. a din codul de procedură fiscala, astfel că instanța nu poate analiza din oficiu această soluție; mai mult de atât, la termenul din 18.03.2014, după ce instanța a respins cererea de suspendare a judecății în temeiul art. 413 alin. l pct.2 Cod pr.civilă, mandatarul reclamantei a precizat că nu își mai susține acțiunea, urmând să promoveze o altă acțiune, după ce procedura administrativă este reluată urmare a finalizării dosarului penal.
În plus, se mai reține că, raportat la dispozițiile art.218 alin.2 Cod pr.fiscală, instanța de contencios administrativ are competența de a analiza actul administrativ fiscal atacat, doar după soluționarea pe fond a contestației administrative; or, așa cum s-a arătat anterior, organul fiscal competent a dispus suspendarea contestației depusă de reclamanta, până la soluționarea laturii penale, iar măsura suspendării nu a fost supusă cenzurii instanței de judecată.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea reclamantelor este neîntemeiată și pe cale de consecință, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, urmează a o respinge.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.
Raportat la soluția pronunțată, văzând dispozițiile art.453 Noul Cod pr.civilă, nu se vor acorda cheltuielile de judecată solicitate de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele . SRL (societate aflată în insolvență și având ca lichidator judiciar practicianul C.I.I. O. F.) și P. S. L. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. (în calitate de succesor al DGFP A.), cu sediul ales în A. I., ., jud.A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun prin avocat sau consilier juridic la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2014.
Președinte, M. P. | ||
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored. M.P.
6 ex./26.03.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 411/2014. Tribunalul ALBA | Somaţie de plată. Sentința nr. 1008/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
