Anulare act administrativ. Sentința nr. 1328/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1328/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 3484/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr.1328/C./2014
Ședința publică de la 26 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P. - Președinte Secție
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. O. D. în contradictoriu cu pârâtul T. T. -COLEGIUL DE CONDUCERE AL TRIBUNALULUI T., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare și fixează ora 10,00 pentru a se relua cauza.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în temeiul art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum și art. 127 alin. 1 NCPC constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 238 din NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Instanța în temeiul art. 392 și ar. 394 Noul Cod procedură civilă, față de actele depuse la dosar și față de cererea reclamantului de judecare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosar nr._ reclamantul B. O. D. în contradictoriu cu pârâtul T. T., COLEGIUL DE CONDUCERE AL TRIBUNALULUI T. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a Hotărârii adoptate de Colegiul de conducere al Tribunalului T. nr. 12/24.06.2014 (în continuare, hotărârea Colegiului nr. 12/2014) prin care s-a dispus repartizarea subsemnatului pe Secția I Civilă a Tribunalului T., obligarea pârâtului la adoptarea unei hotărâri prin care să se dispună repartizarea reclamantului pe un complet de judecată din cadrul Secției Penale a Tribunalului T., suspendarea executării, în mod parțial, a Hotărârii adoptate de Colegiul de conducere al Tribunalului T. nr. 12/24.06.2014, în privința repartizării reclamantului pe Secția I Civilă a Tribunalului T., până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În fapt, reclamantul fiind judecător la Judecătoria Oradea, s-a înscris la examenul de promovare efectivă în funcții de execuție la tribunale din data de 01.06.2014 și, dat fiind că, astfel cum rezultă din anunțul privind posturile de judecător pentru promovare efectivă la tribunale și curți de apel, nu erau locuri scoase la concurs pe secția penală nici la T. Oradea, unde a profesat de 5 ani în cadrul secției penale, și nici la T. A., unde are familia și unde am încercat în mod repetat să se întoarcă, a optat pentru T. T., mai aproape de domiciliu, unde exista un loc pe secția penală.
Astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 767/18 iunie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a clasării sale pe prima poziție dintre candidații la examenul de promovare din data de 01.06.2014 pentru Secția Penală, s-a hotărât promovarea sa efectivă la T. T. - Secția Penală, începând cu data de 01.07.2014.
Cu toate acestea, astfel cum rezultă din hotărârea Colegiului nr. 12/2014, contestată în prezenta cauză, prin care s-a decis repartizarea judecătorilor promovați efectiv în urma examenului din data de 01.06.2014, în privința sa s-a dispus repartizarea nu pe Secția Penală, ci pe Secția I Civilă a Tribunalului T..
Din motivarea acestei hotărâri, referitoare la repartizarea pe secții a celor 4 judecători care au promovat la T. T. în urma concursului organizat în acest sens, astfel cum rezultă din procesul verbal al ședinței din data de 24.06.2014, rezultă că motivele care au stat la baza repartizării pe Secția I Civilă sunt reprezentate de faptul că: Secția I Civilă a împrumutat doi judecători secției C. și secției a II a civilă, iar ulterior aceștia au fost repartizați pe alte secții, astfel încât se impune să fie repartizați doi judecători pe această secție, avându-se în vedere volumul de activitate și complexitatea dosarele civile, dar și necesitatea constituirii unui complet de judecată întrucât ceilalți judecători ai secției sunt deja membri în complete colegiale. în minoritate s-a solicitat repartizarea mea pe secția penală și în motivarea acestei solicitări s-a arătat că motivele mai sus arătate nu reprezintă un criteriu pentru a fi repartizați pe Secția I Civilă doi judecători.
D. urmare, prin cererea înregistrată în data de 03.07.2014 la T. T. a solicitat Colegiului de conducere revocarea hotărârii Colegiului nr. 12/2014 și repartizarea sa pe unul din completele Secției Penale, în acord cu hotărârea Plenului CSM.
Cererea sa a fost soluționată în cadrul ședinței Colegiului de conducere din data de 07.07.2014, însă soluția a fost cea de respingere. Astfel cum rezultă din procesul verbal al ședinței Colegiului de conducere din data de 07.07.2014, comunicat în data de 09.07.2014, și hotărârea Colegiului nr. 14/07.07.2014, motivele pentru care cererea mea a fost respinsă, apar ca fiind reprezentate de: „una dintre atribuțiile colegiului de conducere este să aprecieze volumul de activitate al instanței și să asigure permanent un management eficient al resurselor umane", susținându-se apoi „că în ultimii doi ani de pe Secția I Civilă s-a tot renunțat la oameni în favoarea altor secții, fie secția C., fie secția a II a civilă, când acestea au fost în nevoie. Mai mult, referitor la transferul postului de pe secția penală, arată că nu s-au transferat posturi de pe secția C., întrucât această secție a avut constant un volum mare de activitate, iar atunci când s-a analizat dezechilibrul dintre secțiile instanței s-a avut în vedere volumul de activitate a acestei secții. Cât privește secția a II a civilă, adusă în discuție, întrucât dl. judecător R.H. susține că nu s-a discutat și despre un eventual transfer al unui judecător de pe secția a II a civilă, este de observat că la momentul deciziei de trecere de pe o secție pe alta nu își valorificase nimeni rezultatul concursului de promovare", se arată apoi că „nici nu se putea pune problema să se ia un judecător de pe această secție (n.s. secția a II a civilă), întrucât plecase deja un judecător prin promovare.", reiterându-se apoi că „menirea colegiului de conducere este să asigure buna desfășurare a activității instanței, astfel încât, dacă nu erau probleme cu personalul pe secția a II a civilă, se putea transfera un post de pe această secție, însă volumul de activitate este mare și pe această secție. Mai mult, (...) Secția I Civilă a avut dintotdeauna cel mai mare volum de activitate al instanței, și atunci când s-a pus problema echilibrărilor de activitate pe alte secții, s-au luat judecători de pe această secție, fiind completat prin aceea că „la analizarea volumului de activitate și la asigurării unei munci echilibrate pentru constatarea dezechilibrelor între secții trebuie avută în vedere și complexitatea cauzelor civile în raport cu celelalte specializări, motivarea încheindu-se prin aceea că „la momentul repartizării celor patru posturi s-a stabilit ca acestea să fie repartizate câte unul pentru fiecare secție tocmai pentru a încuraja participarea mai multor judecători la concursul de promovare, urmând a le repartiza pe secții în funcție de necesități".
Hotărârea fiind adoptată cu o majoritate de 3 la 2 voturi, în opinia separată formulată se arată, în esență, că spre deosebire de dreptul candidatului de a reveni asupra opțiunii sale privind materia aleasă pentru promovare, până la o anumită dată, expres prevăzută de lege, în privința Colegiului de conducere nu este prevăzută posibilitatea revenirii asupra secțiilor și specializărilor, ulterior publicării anunțului concursului. De asemenea, s-a arătat că promovarea efectivă se face în raport cu opțiunea candidatului, în ordinea mediilor obținute și că, în cazul în care era imperios necesar repartizarea a încă unui judecător pe Secția I Civilă, ar fi fost normal să se apeleze cu prioritate la unul dintre ceilalți judecători care au promovat pe secția a II a civilă sau cea de contencios. Despre motivul invocat, al deficitului de personal de pe Secția I Civilă, respectiv faptul că în ultimii trei ani această secție a „furnizat" judecători altor secții aflate în deficit, s-a arătat că acest fapt nu reprezintă un dezechilibru vădit, așa cum prevede legea, iar fluctuația de personal nu a perturbat activitatea secției I civilă în așa mod încât să justifice transferul unui judecător din secția penală în secția civilă, în modul în care s-a procedat. Prin acest demers apreciază că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
După ce a luat cunoștință de respingerea cererii sale de revocare, mai sus arătată, în conf. cu HCSM nr. 326/2005, în data de 07.07.2014, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii un punct de vedere cu privire la măsura adoptată de Colegiul de conducere prin care am fost repartizat pe o altă secție decât cea pe care am promovat, respectiv secția civilă în loc de secția penală. De îndată ce răspunsul îmi va fi comunicat îl voi anexa prezentei acțiuni.
In drept, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată (art. 1 Legea nr. 554/2004).
Apreciază că hotărârea Colegiului nr. 12/2014, prin care s-a dispus repartizarea reclamantului pe Secția I Civilă a Tribunalului T., este nelegală, din cel puțin două motive, respectiv nerespectarea prevederilor art. 139 alin. 1 lit. d din Legea nr. 304/2004 prin raportare la art. 22 și prin raportare la art. 22 și 221 din Regulamentul de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești (în continuare, ROI).
În prealabil, se impune a se consta că hotărârea contestată nu face trimitere la nici un text de lege, prin aceasta s-a decis repartizarea pe secții a tuturor celor patru candidați admiși la examenul de promovare, și, astfel cum rezultă din consemnările proceselor verbale relevante, cauza principală a măsurilor adoptate este reprezentată de un deficit afirmat al posturilor pe Secția I Civilă. În primul rănd, în ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 139 alin. 1 lit. d din Legea nr. 304/2004 prin raportare la art. 22 din ROI, urmează a se constata că, prin hotărârea adoptată, Colegiul de conducere se impunea să dea eficiență hotărârii Plenului CSM prin care s-a hotărât promovarea mea efectivă la T. T. -Secția Penală, în conformitate cu materia și specializarea pentru care am optat și am promovat examenul.
Astfel, pe de-o parte, se poate constata că prin hotărârea CSM nr. 767/2014 s-a hotărât promovarea sa efectivă la T. T. - Secția penală, începând cu data de 01.07.2014, iar hotărârea amintită a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 28 alin. 3 și 4 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006. Potrivit acestui din urmă text de lege, „Promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate. (4) Promovarea efectivă se face în raport de opțiunea candidatului cu respectarea dispozițiilor alin. (3)."
Pe de altă parte, atribuțiile Colegiului de conducere sunt prevăzute la art. 22 alin. 2 ROI, iar printre acestea nu se numără, în mod expres, și repartizarea pe secții a judecătorilor noi veniți ca urmare a examenului de promovare. în schimb, potrivit art. 22 alin. 2 lit. c) ROI, una din atribuțiile Colegiului de conducere este aceea de a stabili compunerea completelor de judecată. Hotărârea Plenului CSM nr. 767/2014 reprezintă, fără putință de tăgadă, un act administrativ, astfel că se bucură de caracter executoriu.
Așadar, câtă vreme nu există un text de lege expres care să confere Colegiului de conducere atribuția repartizării pe secții a judecătorilor noi veniți ca urmare a examenului de promovare efectivă, cu ignorarea hotărârilor Plenului CSM prin care se hotărăște promovarea la instanțele superioare, în conformitate cu opțiunea candidatului promovat, Colegiul de conducere, în exercitarea atribuției prevăzute de art. 22 alin. 2 lit. c) ROI, se impunea să decidă compunerea completelor de judecată aferente posturilor scoase la concurs, în speță să-i aloce un complet în materie penală, și nu să dispună, din nou, repartizarea pe secții a judecătorilor promovați. Această atribuție este dată de lege în competența Plenului CSM, în conformitate cu prevederile art. art. 28 alin. 3 și 4 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, și nu a Colegiului de conducere.
Din cele de mai sus rezultă cu certitudine faptul că, prin hotărârea contestată, Colegiul de conducere și-a depășit atribuțiile prevăzute de lege, întrucât în ședința din data de 24.06.2014 nu mai era necesară discutarea repartizării pe secții a celor 4 judecători care au promovat la T. T. în urma concursului organizat în acest sens, ci, în baza hotărârii Plenului CSM nr. 767/2014, prin care se stabilise deja secțiile din care judecătorii promovați fac parte, se impunea repartizarea acestora pe un complet al secției aferente, respectiv stabilirea compunerii completelor de pe secțiile penală, contencios administrativ, civil I si civil ii. Ori, așa cum se poate observa, prin hotărârea contestată s-a decis repartizarea judecătorilor promovați pe secții, fără a se stabili și alocarea completelor de judecată și, întrucât s-a apreciat că doar secția penală s-ar putea lipsi de un post, s-a decis doar repartizarea mea pe o altă secție decât cea pe care am promovat, ceilalți judecători fiind repartizați pe secțiile pe care au promovat (deși, așa cum am arătat mai sus, apartenența acestora la secții era deja stabilită prin hotărârile Plenului CSM).
Și, în fine, dacă în privința celorlalți 3 colegi judecători s-a dispus repartizarea pe secțiile pe care au și promovat, drepturile și interesele legitime "ale acestora nefiind vătămate, în privința reclamantului s-a dispus repartizarea pe o altă secție decât cea pe care a promovat, având așadar interes în anularea acestei hotărâri, fiind vătămat în drepturile și interesele mele legitime.
Date fiind cele de mai sus, apreciază că hotărârea Colegiului nr. 12/2014 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 139 alin. 1 lit. d din Legea nr. 304/2004 raportat la art. 22 din ROI, motiv pentru care se impune anularea parțială a acestei hotărâri.
În al doilea rând, în ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 139 alin. 1 lit. d din Legea nr. 304/2004 prin raportare la art. 22 si 221 din ROI, admițând că, potrivit celor de mai sus, apartenența sa la secția penală a fost stabilită prin hotărârea Plenului CSM nr. 767/2014, plecând de la motivele enunțate atât în procesul verbal al ședinței colegiului de conducere din data de 24.06.2014, cât și cel din data de 07.07.2014, mai sus enunțate, motive ce țin de deficitul de judecători de pe Secția I Civilă, ca urmare a „împrumutului" care a operat anterior între secții, și văzând termenii uzitați în hotărârea contestată, acela de „repartizare", în lipsa unui temei expres de drept, se poate conchide că, prin hotărârea contestată, Colegiul de conducere se poate să fi dorit să își exercite atribuția prevăzută de art. 22 alin. 2 lit. . de a „dispune repartizarea judecătorilor de la o secție la alta a instanței, în cazurile în care schimbarea specializării este justificată de existența unui dezechilibru vădit și de durată între secții, sub aspectul volumului de activitate.", aceasta fiind, de altfel, singura atribuție ce vizează mutarea unui judecător de pe o secție pe alta.
Cu toate acestea, hotărârea contestată analizată în lumina prevederilor art. 22 alin. 2 lit. b1 ROI este nelegală pentru următoarele motive. Astfel, potrivit art. 221 ROI, „în exercitarea atribuției prevăzute la art. 22 alin. (2) lit. b1), criteriul principal care va fi avut în vedere de Colegiul de conducere constă în solicitarea expresă a unor judecători, iar în lipsa unor astfel de solicitări, în acordul celor în cauză. (2) Dacă mai mulți judecători decât este necesar solicită mutarea la altă secție sau, după caz, își exprimă acordul în acest sens ori niciun judecător nu este de acord cu repartizarea la altă secție, vor fi avute în vedere, în ordine ierarhică, următoarele criterii de selecție: a) experiența profesională anterioară în domeniul de activitate al secției la care se dorește mutarea; b) absolvirea cursurilor de formare profesională în domeniul respectiv; c) pregătirea profesională realizată prin doctorat, masterat, studii postuniversitare, susținere de referate sau lucrări în congrese, seminare, alte forme de dezbatere, articole sau studii apărute în publicații de specialitate, precum și specializarea pentru care s-a optat la concursul de promovare în funcții de execuție; d) vechimea în funcția de judecător. (3) în cazul aplicării criteriului prevăzut la alin. (2) lit. d), va fi avută în vedere vechimea cea mai mare în funcția de judecător, dacă mai mulți judecători decât este necesar solicită mutarea la altă secție sau, după caz, își exprimă acordul în acest sens, ori vechimea cea mai mică în funcția de judecător, în situația în care nici un judecător nu este de acord cu repartizarea la altă secție. (4) în aplicarea criteriilor prevăzute la alin. (1) și (2) vor fi avute în vedere, cu prioritate, în măsura posibilului, secțiile cu un domeniu de activitate apropiat de cel al secției la care se dorește repartizarea și, în cadrul acestui criteriu, volumul de activitate al secției de la care se intenționează mutarea."
Din textele de lege mai sus arătate, rezultă că repartizarea judecătorilor de la o secție (solicitată) la alta (solicitantă) și, prin aceasta, schimbarea specializării judecătorului, condiții: 1. Existența unui dezechilibru vădit și de durată între secții, sub aspectul volumului de activitate, 2. Cererea expresă sau, în lipsa cererilor exprese, acordul a unuia sau mai multor judecători de trecere de pe o secție pe alta și, ca o consecință, de schimbare a specializării acestora, sau, în lipsa cererilor exprese și a acordului, cei care îndeplinesc criteriile prevăzute de lege, mai jos arătate, 3. în situația în care cererile sau, după caz, acordurile judecătorilor depășesc necesitatea secției solicitante, respectiv în lipsa acordului judecătorilor sau a cererilor acestora, respectarea criteriilor prevăzute de art. 221 ROI: a. Prioritatea secțiilor solicitate cu un domeniu de activitate apropiat de cel al secției solicitante; b. experiența profesională anterioară în domeniul de activitate al secției la care se dorește mutarea; c. absolvirea cursurilor de formare profesională în domeniul respectiv; d. pregătirea profesională realizată prin doctorat, masterat, studii postuniversitare, susținere de referate sau lucrări în congrese, seminare, alte forme de dezbatere, articole sau studii apărute în publicații de specialitate, precum și specializarea pentru care s-a optat la concursul de promovare în funcții de execuție; e. vechimea în funcția de judecător.
Prin urmare, pentru ca mutarea reclamantului de pe secția penală pe Secția I Civilă să fie legală se impunea ca aceasta să fie dispusă în condițiile existenței unui dezechilibru vădit și de durată între secțiile instanței, în urma cererii sale exprese, fie cu acordul său, fie, în lipsa acordului meu și al celorlalți colegi judecători, însă cu respectarea procedurii și a criteriilor prevăzute de art. 221 alin. 2 lit. a-d și alin. 3 și 4 din ROI, expuse la punctul 3 lit. a-e.
Ori, așa cum se poate observa, în primul rând nu s-ar putea reține existența unui dezechilibru vădit și de durată între Secția I Civilă și celelalte secții ale Tribunalului T.. în acest sens înțeleg să fac trimitere la argumentele expuse în ședințele Colegiului în care s-au discutat și hotărât aspectele cu relevanță în acest sens. Astfel, în procesul verbal din data de 18.03.2014, atunci când s-au scos locurile la concurs, câte unul pentru flecare secție, nu s-a făcut nici o mențiune în privința unei necesități stringente a secției I civilă în raport de celelalte secții, ci, din contră, fiecărei secții i-a fost atribuit câte un post.
Așa cum rezultă din procesul verbal din data de 24.06.2014, Colegiul de conducere, atunci când a hotărât „repartizarea" judecătorilor promovați pe secțiile instanței, discuțiile s-au purtat pe marginea necesității secției I civilă, despre care s-a arătat că se confruntă cu un volum mare de activitate și complexitate, aceasta fiind și secția care a „împrumutat" doi judecători în alte secții ale instanței. Ori, așa cum rezultă din tabelul anexat privind volumul de activitate, raportat și la numărul de judecători de pe fiecare secție, fără a minimaliza aspectele învederate în acest sens, totuși, nu rezultă că Secția I Civilă ar fi cea cu volumul de activitate cel mai mare. De asemenea, aspect reținut și în opinia separată a hotărâri de Colegiu, nu rezultă că din data de 18.03.2014 până în 24.06.2014 ar fi operat modificări substanțiale în privința volumului de muncă și a posturilor ocupate. Mai mult, chiar dacă aceste modificări ar fi operat, această împrejurare nu ar putea impieta asupra drepturilor și intereselor mele legitime cată vreme legea nu prevede o astfel excepție de la urmarea procedurii instituite de art. 221 ROI.
Nu mai puțin, nu ar putea fi reținut argumentul menționat în procesul verbal din data de 07.07.2014 prin care s-a arătat că posturile au fost scoase la concurs în mod diversificat pentru încurajarea participării la examenul de promovare, urmând ca ulterior acestea să fie repartizate în funcție de necesități, întrucât nici acest argument nu relevă, prin el însuși, nevoia secției I civilă, ci necesitățile cu care secțiile instanței se vor confrunta după momentul validării examenului. În lumina celor mai sus expuse, apreciază că rezultă în mod neechivoc că demersul Colegiului nu a avut loc în contextul unui dezechilibru vădit și de durată a secției I civile în raport de celelalte secții, ci a vizat o anumită „reglare a posturilor" dintre secții. Or, consider că nu mi s-ar putea imputa mie practicile și hotărârile anterioare ale Colegiului care au condus la această situație, despre care, de altfel, eu nici nu am avut vreo cunoștință, optând pentru Secția penală, așa cum am arătat, cu bună credință în ideea că voi judeca în materie penală, conform formării mele profesionale de până în prezent.
În al doilea rând, nu s-a respectat procedura și condițiile prevăzute de art. 221 ROI nici în privința depunerii unor cereri, respectiv solicitarea acordului unor judecători care și-ar arăta disponibilitatea de a-și schimba specializarea, respectiv secția de judecată. De asemenea, nu s-a constatat nici lipsa disponibilității fiecărui judecător de a trece pe Secția I Civilă, pentru ca astfel să fie demarată procedura mutării „forțate" a unui judecător de pe una din secțiile instanței pe Secția I Civilă, pentru realizarea echilibrului volumului de activitate între secții și judecătorii secțiilor.
În al treilea rând, așa cum se poate observa, s-a optat pentru mutarea directă a reclamantul, judecător pe secția penală, pe Secția I Civilă, știut fiind că domeniul de activitate al secției penale nu este cel mai apropiat de domeniul de activitate al secției I civilă, domeniul de activitate apropiat fiind, așa cum s-a arătat și în motivarea opiniei separate, cel aferent secției a II a civilă, respectiv cel al secției C.. Ori, așa cum se poate observa, Colegiul de conducere nu a urmat această procedură, optând, pur și simplu, pentru „repartizarea" sa direct pe Secția I Civilă, în lipsa cererii mele, în lipsa acordului meu și, în mod evident, fără respectarea criteriilor prevăzute de lege, criterii care, la o simplă lecturare, nu l-ar fi recomandat și l-ar fi exclus din rândul potențialilor judecători care ar putea trecere pe Secția I Civilă.
În aceste condiții, apreciază că hotărârea Colegiului nr. 12/2014 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 139 alin. 1 lit. d din Legea nr. 304/2004 prin raportare la prevederile art. 22 și 221 ROI, motiv pentru care se impune a fi anulată.
În fine, ca un corolar al celor mai sus expuse, art. 41 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară consacră principiul specializării judecătorului, iar ansamblul reglementărilor vizează respectarea acestuia. Specializarea judecătorului reprezintă, în definitiv, o garanție a calității actului de justiție, fiind unanim admis că aceasta favorizează luarea unor decizii de mai bună calitate și, prin expertiza pe care o asigură în persoana judecătorului în domeniul său de activitate, sporește autoritatea instanței din care face parte. Aceste deziderate trebuie urmărite și realizate și de către Colegiile de conducere ale instanțelor, conform competențelor care le revin. De altfel, respectarea principiului specializării a constituit și una din premizele modificării ROI în privința condițiilor și procedurii de repartizare a judecătorilor de pe o secție pe alta, prin introducerea art. 22l, caracterul excepțional al acestei măsuri fiind consacrat și de art. 41 alin. 3 din Legea nr. 304/2004.
În caz contrar, dacă schimbarea judecătorului de pe o secție pe alta ar fi posibilă cu nerespectarea condițiilor și criteriilor prevăzute de art. 22-221 ROI, atunci atât specializarea judecătorului, cât și chiar elemente ce caracterizează independența acestuia, devin iluzorii prin aceea că pregătirea profesională și expertiza dobândită devin irelevante pentru actul concret de justiție și, mai grav, prin aceea că alegerea judecătorului care să fie mutat de pe o secție pe alta, în contra voinței acestuia, atunci când interesele generale o cer, ar fi lăsată la libera apreciere a organului de conducere, fără nici un criteriu clar, obiectiv și previzibil.
Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul prevederilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, solicit admiterea prezentei acțiuni și anularea parțială a Hotărârii Colegiului de conducere al Tribunalului T. nr. 12/24.06.2014 prin care s-a dispus repartizarea subsemnatului pe Secția I Civilă a Tribunalului T. și, drept consecință, în temeiul art. 18 din același act normativ, obligarea pârâtului la adoptarea unei hotărâri prin care să se dispună repartizarea subsemnatului pe un complet de judecată din cadrul Secției Penale a Tribunalului T.
Cererea de suspendare: În ceea ce privește cererea de suspendare a punerii în executare, în mod parțial, a hotărârii Colegiului nr. 12/2014, în privința repartizării mele pe Secția I Civilă a Tribunalului T., până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, apreciez că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la existența cazului bine justificat și la prevenirea unei pagube iminente. Astfel, în ceea ce privește existența cazului bine justificat, definit de art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", în susținerea aparenței de nelegalitate, face trimitere la lipsa oricărui temei de drept din cuprinsul hotărârii și, în special, la faptul că, din cuprinsul acesteia și a procesului verbal din data de 24.06.2014, nu rezultă că ar fi fost respectate prevederile art. 221 ROI care instituie procedura de repartizare a judecătorilor pe altă secție, cu respectarea principiului specializării, așa cum am dezvoltat mai sus.
În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, definită de art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public", înțeleg să arăt că, prin maniera în care s-a procedat, drepturile și interesele mele legitime au fost în mod evident vătămate, alocarea unui complet în materie civilă fiind de natură atât de a-mi cauza un prejudiciu material, cât și de a perturba grav activitatea de judecată aferentă completului în discuție.
Astfel, în privința prejudiciului, arată că, în condițiile în care timp de 5 ani (de când a fost numit ca judecător) a profesat ca judecător pe secția penală a Judecătoriei Oradea, iar în materia dreptului civil (ca și în materie penală) a operat o . modificări fundamentale, atât material, cât și procedural, schimbarea specializării din materia dreptului penal în materia dreptului civil reclamă depunerea unui efort intelectual dublu sau triplu, ceea ce impietează în mod evident atât asupra vieții mele private, răpindu-mi timpul liber pe care îl pot aloca activităților și necesităților personale, dar și familiei, mai ales fetiței minore care locuiește în A. și care i-a fost încredințată spre creștere și educare, în condițiile în care face și naveta Timișoara -A.. De asemenea, prin aceasta ar fi nevoit ca, din cauza programului de lucru să nu î-i permită să fac zilnic naveta și, închiriind un apartament în Timișoara, nu ar mai beneficia nici de decontarea navetei, ori domiciliul meu în fapt rămâne cel din A..
În fine, așa cum a arătat mai sus, motivul pentru care a optat pentru T. T. a fost publicarea locului scos la concurs pe secția penală, întrucât, în sens contrar, fie ar fi putut opta pentru T. A., unde a fost scos la concurs un loc pe secția civilă, fie nu s-ar fi înscris la examenul de promovare, rămânând să profeseze în materie penală. De altfel, promovarea sa la T. T. nu a avut drept cauză atât obținerea gradului profesional, cât apropierea de domiciliul său din A.. Prin aceasta, schimbarea specializării ar impieta și asupra vieții sale profesionale, prin aceea să profeseze într-o materie pe care nu o agreează.
În privința perturbării activității, arată că nu este lipsit de importanță nici faptul că circumstanțele mai sus arătate sunt de natură a afecta calitatea actului de justiție, deziderat vizat și de legiuitor care a instituit condițiile în care se poate dispune schimbarea specializării unui judecător, respectiv cu respectarea cât mai îndeaproape a specializării avute. Ori, în condițiile în care ar trebui să reiau noua materie civilă, până și activitatea de punere a rezoluțiilor ar fi îngreunată și soluționarea cauzelor ar avea loc într-un termen mai lung.
În drept invoc prevederile art. 1, 8, 18 și 15 din Legea contenciosului administrativ și prevederile art. 41 și 139 din Legea nr. 304/2004, precum și prevederile art. 22 și 221 din ROI.
Acțiunea a fost legal timbrată cu TT – 150 lei.
Pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
Adoptarea Hotărârii nr. 12/24.06.2014 a Colegiului de conducere a Tribunalului s-a făcut cu respectarea normelor legale și regulamentare respectiv cu respectarea prevederilor art. 139 alin. 1 lit. d din L.304/2004 prin raportare la art. 22 și art. 22 indice 1 din ROI.
Menționează că la repartizarea judecătorilor promovați la T. T. prin Hotărârea de Colegiu nr. 12/24.06.2014 s-a avut in vedere prevederile legale și regulamentare respectiv s-a făcut aplicarea art. 22 al. 2 lit. b din ROI care permite Colegiului de conducere al Tribunalelor „ sa dispună repartizarea judecătorilor de la o secție la alta a instanței in cazurile in care schimbarea specializării este justificată de existența unui dezechilibru vădit și de durata între secții sub aspectul volumului de activitate", aceasta fiind de altfel, singura atribuție ce vizează, mutarea unui judecător de pe o secție pe alta.
La nivelul Tribunalului T., Secția I civila dezechilibrul vădit și de durata prevăzut de art. 22 lit b. indice 1 din HCS 387/2005 rezidă în aceea ca pe parcursul a doi ani de zile doi judecători din cadrul Secției I civile au fost inițial împrumutați secțiilor in nevoie (respectiv secției de contencios administrativ și secției a II civile) pentru ca ulterior in contextul examenelor de promovare la instanța ierarhic superioara și a fluctuației de personal către Curtea de Apel Timișoara sa se permanentizeze pe acele secții.
Dezechilibrul vădit nu trebuie raportat exclusiv la numărul de dosare (cantitativ) și ci și la complexitatea materiei de drept civil in cadrul căreia funcționează specializări multiple: dreptul muncii, fond funciar, dreptul familiei precum și la grevarea/judecător.
In condițiile promovării unui singur judecător pe Secția I civila s-a constata ca Secția I civilă se confrunta cu dificultatea creării unui nou complet (de apel și de recurs) complete în a căror componența in absența altor judecători ar fî atras partajarea unui complet prin rotație respectiv folosirea celorlalți judecători din civil prin rotație in cadrul aceluiași complet. Aceasta situație ar fi determinat o evidenta grevare suplimentare a acestor judecător folosiți din planificarea de permanență a Secției I civile nevoiți sa participe la mai multe ședințe de judecată ce ar fi implicat timp, deliberări suplimentare, încărcătura suplimentara de dosare/judecător ceea ce ar fî dus la un tratament inechitabil al acestora in raport cu judecătorii celorlalte secții din cadrul Tribunalului T..
La repartizarea locurilor pe secții pentru concursul pentru promovarea efectiva la tribunale și curți ce a avut loc la data de 01.06.2014 s-a discutat cu ocazia adunării Colegiului de conducere anterioara acestei date, deși nu s-a inserat in Hotărârea de colegiu, aspect necontestat de către membrii colegiului și ca se repartizează câte un loc pe flecare secție pentru a da posibilitate promovării cat mai multor judecător ( in condițiile in care dreptul civile prin volum și complexitate atrage o participare restrictiva la concurs pe aceasta specializare), urmând ca după promovarea efectiva repartizarea efectiva pe secții sa se facă avându-se in vedere nevoile instanței.
La ședința Colegiului de conducere a Tribunalului T. din data de 24.06.2014 s-a antamat și ideea de reparație echitabila pentru Secția I civila care a manifestat ani de a rândul înțelegere și bunăvoință fața de celelalte secții ale tribunalului T. aflate in nevoie.
Faptul că nu s-a avut in vedere cu ocazia repartizării domnului judecător B. O. D. specializarea judecătorului nu este real întrucât s-a analizat situația celorlalte secții apropiate de Secția I civila și s-a constatat în urma analizei că în continuare cea mai grevată secție a Tribunalului T. este Secția de contencios administrativ și fiscal iar in ceea ce privește Secția II civila s-a apreciat ca întrucât din cadrul acestei secții va promova un judecător la Curtea de Apel Timișoara este logic ca cel promovat sa-i ocupe locul rămas vacant. Astfel spus Secția II civila nu primit un loc suplimentar ci doar s-a înlocuit un judecător cu altul. Criteriile prevăzute de art. 22 indice 1 din ROI au fost analizate de Colegiul de conducere al Tribunalului T. in mod exhaustiv dar s-a avut in vedere particularitățile momentului existent la nivelul instanței cu ocazia adoptării Hotărârii de Colegiu nr. 12/2014.
Apreciază ca deși domnul judecător B. O. D. invoca faptul că nu a existat un dezechilibru vădit intre secții membrii Colegiului de conducere l-au constatat la data adoptării Hotărârii de colegiu din 24.06.2014 întrucât au avut in fata fiecare dintre aceștia date statistice ce priveau volumul de activitate al tuturor secțiilor Tribunalului T. in perioada 01.01._14 și s-a apreciat atunci de membrii colegiului trebuie raportat nu numai la numărul de dosare/secții ci și la grevarea cu dosare /judecător într-o corecta interpretare al dezechilibrului pe secții in funcție de volum.
Pe cale de consecință apreciază ca a aplicat Hotărârea CSM nr. 767/2014 și a constatat efectele promovării efective a judecătorilor la T. T. în urma susținerii concursului din 01.06.2014 și constatând nevoile efective ale tribunalului T. de la data colegiului 24.06.2014 am procedat la aplicarea prevederilor art. 22 indice 1 din ROI.
În ceea ce privește cererea de suspendare in mod parțial al Hotărârii Colegiului din 24.06.2014 formulata de domnul judecător B. O. va solicitam sa o respingeți întrucât nu este dovedit nici cazul bine justificat definit de art. 2 al. 2 lit. c din L554/2004 și nici paguba iminenta invocata de reclamant astfel cum este ea definita de art. 2 lit.ș din L.554/2004.
Astfel in ceea ce privește existenta cazului bine justificat împrejurările speței nu sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa astfel cum cerere legea contenciosului administrativ in privința legalității actului fiind respectate prevederile art. 22 ind. 1 din ROI iar paguba iminenta invocata de reclamant nu este dovedita in cauza împrejurarea ca domnului judecător B. O. i s-a schimbat specializarea după ce a funcționat timp de 5 ani ca judecător al Secției penale a Judecătoriei Oradea nu constituie un prejudiciul material viitor și previzibil și nici o perturbare previzibilă grava a funcționarii unei autorități atât timp cât deși repartizat în cadrul Secției I civile din 24.06.2014 domnul judecător va conduce prima ședința de judecată in cadrul Secției I civile in data de 19 septembrie 2014 fiind respectat astfel dreptul acestuia de a i se acorda o perioada de timp ca urmare a schimbării specializării și pentru a-și pune la punct cunoștințele profesionale în noua specializare.
In privința perturbării activității instanței invocate, nici aceasta împrejurare nu poate fi luata in considerare acesta nefiind primul judecător din instanțele judecătorești căruia i se schimba specializarea in funcție de necesitățile instanței.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, la dosar depunându-se în copii conforme cu originalul următoarele: copie carte identitate reclamant-fila7, Hotărârea nr. 6/18.03.2014 extras din ședința din 18.03.2014 emisă de T. T. – Colegiul de conducere –fila 8, proces verbal încheiat la 18.03.2014 –fila 9, lista posturile de judecător pentru promovare efectivă în funcții de execuție la Tribunale și Curți de Apel –fila10,11, Hotărârea CSM – Plenul nr. 767/18.06.2014 –fila 12,13, Hotărârea nr. 12/24.06.2014 extras din proces verbal din 24.06.2014 emisă de T. T. – Colegiul de conducere –fila 14, Hotărârea nr. 13/24.06.2014 extras din proces verbal din 24.06.2014 emisă de T. T. – Colegiul de conducere –fila 15, proces verbal încheiat la 24.06.2014 –fila 16, adresa din 2.07.2014 emisă de reclamant către T. T. –Colegiul de conducere –fila 18, adresa din 3.07.2014 emisă de reclamant către Colegiul de conducere din cadrul Tribunalului T. –fila 19, Hotărârea nr. 14/07.07.2014 extras din proces verbal din 07.07.2014 emisă de T. T. – Colegiul de conducere –fila 20, proces verbal încheiat la 07.07.2014 –fila 21, 22, Opinia separată a d-nei judecător A. S. –fila 23,24, adresa din 7.07.2014 emisă de reclamant către Consiliul Superior al Magistraturii –fila 25, 26, dovada comunicării adresei și pe fax –fila 27, tabel privind volum de activitate perioada 01.01.2014 – 07.07.2014 –fila 28, Adeverința din 21.07.2014 emisă de Judecătoria Oradea –fila 29, Sentința civilă 5.471/01.06.2010 pronunțată de Judecătoria A. în dosar 5._ -fila 30 -32, răspunsul comunicat reclamantului de Curtea de Apel Timișoara la sesizarea formulată–fila 41.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Tribunalului T. nr. 6/18.03.2014 s-a decis ca cele patru posturi de execuție de judecător, vacante la nivelul Tribunalului T., să fie repartizate câte un loc fiecăreia dintre cele patru secții ale instanței, respectiv: Secția I civilă – un post – specializarea drept civil sau drept internațional privat, Secția a II-a civilă – un post specializarea drept comercial sau drept internațional privat, Secția de C. Administrativ și Fiscal – un post specializarea drept administrativ sau drept fiscal, Secția Penală – un post, specializarea drept penal - fila 8, 9.
Cu ocazia ședinței din 18.03.2014 – când s-a decis ca cele patru posturi de execuție vacante la nivelul Tribunalului T. să fie repartizate fiecăreia din cele patru secții (pentru concursul de promovare din data de 01.06.2014) nu s-a discutat despre faptul că judecătorul care urma să promoveze pe Secția Penală urma să fie repartizat pe Secția I civilă – contrar celor susținute de pârât - fila 9.
La data de 01.06.2014 a avut loc examenul de promovare efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție –fila 12.
Reclamantul B. O. D. (în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Oradea – Secția Penală– fila 29) a participat la acest examen, optând pentru postul de la Secția Penală a Tribunalului T..
În urma susținerii examenului a ocupat prima poziție, astfel încât prin Hotărârea nr. 767/18.06.2014 emisă de Plenul CSM s-a dispus promovarea efectivă a reclamantului la T. T. – Secția Penală, începând cu data de 01.07.2014 - fila 12-13.
Prin Hotărârea nr. 12/24.06.2014 a Colegiului de Conducere al Tribunalului T. – ce face obiectul prezentului dosar s-a dispus, printre altele, cu cinci voturi pentru și un vot împotrivă, repartizarea reclamantului pe Secția I civilă a Tribunalului T., începând cu data de 01.07.2014 - fila 14.
Din lecturarea procesului verbal încheiat cu ocazia ședinței din 24.06.2014 a Colegiului de Conducere a Tribunalului T. reiese că au fost exprimate două păreri:
Opinia majoritară în care s-a arătat că „au fost împrumutați 2 judecători în Secția C. a instanței și Secția a II-a astfel încât se impune să fie repartizați doi judecători pe această secție, având în vedere volumul de activitate și complexitatea cauzelor civile. Mai mult, se impune repartizarea a doi judecători pentru constituirea unui complet de judecată, întrucât ceilalți judecători sunt deja membri în complete colegiale.” – fila 16 verso.
În opinia minoritară s-a arătat că „imposibilitatea constituirii completului de judecată cu un singur judecător nu reprezintă un criteriu pentru a fi repartizați pe Secția I civilă doi judecători, completul putându-se constitui și cu judecătorii din permanență. În plus, în anul 2009 pe Secția Penală funcționau 9 judecători și în prezent au rămas doar 7” – fila 16 verso.
La data de 03.07.2014 reclamantul a solicitat revocarea Hotărârii nr. 12/24.06.2014 a Colegiului de Conducere a Tribunalului T. - fila 19. Prin Hotărârea nr. 14/07.07.2014 a Colegiului de Conducere al Tribunalului T. (cu 3 voturi pentru și 2 împotrivă) a fost respinsă cererea reclamantului – filele 20-24.
Instanța reține că în conformitate cu art. 28 al. 3, 4 din Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor: promovarea in funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, in limita numărului de posturi aprobate. (4) Promovarea efectivă se face în raport de opțiunea candidatului, cu respectarea dispozițiilor alin. (3).
În aceste condiții, în mod nelegal s-a dispus la data de 24.06.2014 repartizarea reclamantului pe Secția civilă a reclamantului.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin Hotărârea nr. 767/18.06.2014 emisă de Plenul CSM s-a dispus promovarea efectivă a reclamantului la T. T. – Secția Penală, începând cu data de 01.07.2014, astfel încât, practic, prin Hotărârea nr. 12/24.06.2014 a Colegiului de Conducere al Tribunalului T., Hotărârea CSM a fost lăsată fără efect, contrar dispozițiilor imperative ce reglementează organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor.
Mai departe, T. reține că, potrivit art. 22 alin. 2 lit. b/1 din Hotărârea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești: Colegiul de conducere îndeplinește următoarele atribuții: b^1) dispune repartizarea judecătorilor de la o secție la alta a instanței, în cazurile în care schimbarea specializării este justificată de existența unui dezechilibru vădit și de durată între secții, sub aspectul volumului de activitate.
În cazul de față nu s-a dovedit existența unui dezechilibru vădit și de durată între Secția I civilă și celelalte Secții ale Tribunalului T.. Deși instanța a pus în vedere pârâtului să depună toate înscrisurile ce au stat la baza Hotărârii atacate, pârâtul nu a depus o analiză a datelor statistice pe un interval rezonabil anterior și care să reflecte situația întregii instanțe în scopul dimensionării echilibrate a volumului de activitate.
În procesul verbal încheiat cu ocazia ședinței din 24.06.2014 a Colegiului de Conducere a Tribunalului T. nu este cuprinsă nicio referire la date statistice care să reflecte comparativ situația celor două secții.
Dimpotrivă, reclamantul a fost cel care a depus o situație ce reflecta volumul de activitate al Tribunalului T. pe primul semestru al anului 2014, situație ce nu demonstrează în niciun fel dezechilibrul (Secției I Civilă față de celelalte secții) la care face referire art. 22 alin. 2 lit. b/1 din Hotărârea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005 – fila 28.
În continuare, T. reține că art. 22/1 din același act normativ prevede următoarele: (1) În exercitarea atribuției prevăzute la art. 22 alin. (2) lit. b^1), criteriul principal care va fi avut în vedere de colegiul de conducere constă în solicitarea expresă a unor judecători, iar în lipsa unor astfel de solicitări, în acordul celor în cauză.
(2) Dacă mai mulți judecători decât este necesar solicită mutarea la altă secție sau, după caz, își exprimă acordul în acest sens ori niciun judecător nu este de acord cu repartizarea la altă secție, vor fi avute în vedere, în ordine ierarhică, următoarele criterii de selecție:
a) experiența profesională anterioară în domeniul de activitate al secției la care se dorește mutarea;
b) absolvirea cursurilor de formare profesională în domeniul respectiv;
c) pregătirea profesională realizată prin doctorat, masterat, studii postuniversitare, susținere de referate sau lucrări în congrese, seminare, alte forme de dezbatere, articole sau studii apărute în publicații de specialitate, precum și specializarea pentru care s-a optat la concursul de promovare în funcții de execuție;
d) vechimea în funcția de judecător.
Niciunul din criteriile mai sus menționate nu au fost avute în vedere la adoptarea hotărârii atacate. Așa cum s-a arătat mai sus, în procesul încheiat cu ocazia ședinței din 24.06.2014 a Colegiului de Conducere a Tribunalului T. se consemnează două argumente ce au stat la baza adoptării Hotărârii nr. 12/24.06.2014: au fost împrumutați 2 judecători în Secția C. a instanței și Secția a II-a, astfel încât se impune să fie repartizați doi judecători pe această secție, având în vedere volumul de activitate și complexitatea cauzelor civile și se impune repartizarea a doi judecători pentru constituirea unui complet de judecată, întrucât ceilalți judecători sunt deja membri în complete colegiale.
În primul rand, T. constată că nu s-a respectat art. 22/1 al. 1 din Hotărârea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005, niciunul din judecătorii celorlalte secții ale Tribunalului T. nefiind chestionat, în prealabil, în legătură cu o eventuală trecere pe Secția I civilă.
În al doilea rand, nici criteriile prevăzute de art. 22/1 al. 2 din Hotărârea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005 nu au fost avute în vedere.
Astfel, se impunea analizarea cu prioritate a experienței profesionale anterioare în domeniul de activitate al secției la care se dorește mutarea - art. 22/1 al. 2 lit. a) din Hotărârea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005.
Reclamantul era exclus de la măsura trecerii de pe Secția penală pe Secția I civilă înaintea altor colegi din cadrul Tribunalului T., fie și numai datorită faptului că a profesat în perioada 2009 – 2014 exclusiv în cadrul Secției penale a Judecătoriei Oradea – fila 29.
Totodată, din hotărârea în cauză lipsește și analiza celorlalte criterii expres prevăzute de art. 22/1 alin. (2) lit. b – c din Hotărârea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005 respectiv (b) absolvirea cursurilor de formare profesională în domeniul respectiv; c) pregătirea profesională realizată prin doctorat, masterat, studii postuniversitare, susținere de referate sau lucrări în congrese, seminare, alte forme de dezbatere, articole sau studii apărute în publicații de specialitate, precum și specializarea pentru care s-a optat la concursul de promovare în funcții de execuție; d) vechimea în funcția de judecător).
Faptul că anterior au existat fluctuații pe Secția I civilă a Tribunalului T. nu constituie un temei suficient prin sine însuși, pentru trecerea reclamantului pe această secție; așa cum s-a arătat mai sus dezechilibrul între secții nu a fost dovedit (și oricum nu a fost analizat de pârât), iar necesitatea trecerii a încă doi judecători pentru constituirea unui complet de judecată nu reprezintă un criteriu care să fie prevăzut de art. 22/1 din Hotărârea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005.
Având în vedere cele mai sus expuse, T. apreciază că se impune admiterea acțiunii formulate de reclamantul B. O. D. în contradictoriu cu pârâtul T. T. – COLEGIUL DE CONDUCERE AL TRIBUNALULUI T. și anularea parțială a Hotărârii adoptate de Colegiul de conducere al Tribunalului T. nr. 12/24.06.2014 prin care s-a dispus repartizarea reclamantului pe Secția I civilă a Tribunalului T., cu obligarea pârâtului să adopte o hotărâre prin care să se dispună repartizarea reclamantului pe un complet de judecată din cadrul Secției penale a Tribunalului T..
În ce privește cererea de suspendare parțială a Hotărârii adoptate de Colegiul de conducere al Tribunalului T. nr. 12/24.06.2014 în privința repartizării reclamantului pe Secția I civilă a Tribunalului T. până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Mai departe, conform art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
Art. 2 lit. ș și t din același act normativ: ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;
Raportat la dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța sesizată cu cererea de suspendare a unui act administrativ este limitată la examinarea îndeplinirii cerințelor de formă și de fond prevăzute de acest text de lege.
Cerințele de formă, respectiv sesizarea instanței cu acțiunea principală și caracterul de act administrativ unilateral al hotărârii ce face obiectul cererii de suspendare, sunt îndeplinite în speță.
Totodată, instanța apreciază că și cerința cazului bine justificat este îndeplinită în cazul de față, argumentele mai sus expuse cu ocazia analizării acțiunii pe fond reprezentând tot atâtea elemente care duc la concluzia indubitabilă că această condiție este îndeplinită.
În privința pagubei iminente, instanța reține că reclamantul în perioada 2009 – 2014 a judecat exclusiv cauze penale, iar examenul de promovare de la Judecătorie la Tribunal a fost susținut din materia dreptului penal și procesual penal.
Specializarea judecătorului este una din premisele asigurării calității actului de justiție. Ținând seama și de modificările fundamentale din ultima perioadă (. Noului Cod Civil, a Noului Cod de Procedură Civilă), punerea reclamantului în situația de a pronunța hotărâri irevocabile/definitive într-o materie în care nu a soluționat cause în ultimii cinci ani, duce fără îndoială nu numai la o vulnerabilizare a actului de justiție, dar și a judecătorului în cauză.
Argumentul pârâtului în sensul că „deși repartizat în cadrul Secției I civile din 24.06.2014 domnul judecător va conduce prima ședința de judecată în data de 19 septembrie 2014” nu poate fi însușit de instanță. Legiuitorul a impus 5 ani de vechime efectivă în funcția de judecător ca o condiție pentru înscrierea la examenul de promovare la Tribunal. Anii de experiență, multitudinea și diversitatea cauzelor judecate într-o anumită materie nu pot fi suplinite de trei luni de studiu individual, oricât de intens ar fi acesta.
Ca atare și cerința pagubei iminente este îndeplinită în cazul de față.
În consecință, instanța va admite și capătul de cerere vizând suspendarea parțială a Hotărârii adoptate de Colegiul de conducere al Tribunalului T. nr. 12/24.06.2014, în privința repartizării reclamantului pe Secția I civilă a Tribunalului T. până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
În temeiul art. 453 NCPC, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru în favoarea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. O. D. CNP_, cu domiciliul în A., .. 11, ., . și cu domiciliul procesual ales în comuna Livada, ., jud. A. în contradictoriu cu pârâtul T. T. – COLEGIUL DE CONDUCERE AL TRIBUNALULUI T. cu sediul în Palatul Dicasterial, ., nr. 2, Timișoara, jud. T..
Dispune anularea parțială a Hotărârii adoptate de Colegiul de conducere al Tribunalului T. nr. 12/24.06.2014 prin care s-a dispus repartizarea reclamantului pe Secția I civilă a Tribunalului T..
Obligă pârâtul să adopte o hotărâre prin care să se dispună repartizarea reclamantului pe un complet de judecată din cadrul Secției penale a Tribunalului T..
Dispune suspendarea parțială a Hotărârii adoptate de Colegiul de conducere al Tribunalului T. nr. 12/24.06.2014 în privința repartizării reclamantului pe Secția I civilă a Tribunalului T. până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
Obligă pârâtul T. T. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului B. O. D..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare care se va depune la T. A..
Pronunțată in ședința publica din 26.09.2014.
Președinte, A. C. P. Președinte Secție | ||
Grefier, R. C. |
Red. Tehnoredact. PAC.
4 ex./29.09.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1130/2014. Tribunalul ALBA | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 600/2014.... → |
|---|
