Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 600/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 600/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 4621/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 600/C./2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta DGRFP B. prin reprezentant teritorial AJFP A. (succesor al pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. I. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A.), având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele:
La data de 19.03.2014 reclamanta prin av. J. L. a depus la dosar dovezile de achitare a sumelor de 3953 lei, 1020 lei și 1026 lei, despre care a făcut vorbire în cererea de chemare în judecată.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.03.2014, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamantei de a depune la dosar dovezile de achitare a sumelor de 3953 lei, 1020 lei și 1026 lei, despre care a făcut vorbire în cererea de chemare în judecată, a amânat pronunțarea la data de astăzi.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2013 sub dosar nr._ reclamanta . a chemat în judecată pârâtele DGFP A. și AFP A. I., pentru ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună anularea deciziei nr. 1567/20.12.2012 emisa de AFP A. I. si a răspunsului nr._/06.02.2013 emis de DGFP A., cu obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia sus menționata s-a dispus compensarea sumei de 7061 lei. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație in termen legal, contestație soluționata prin răspunsul nr._/06.02.2013 emis de DGFP A..
Reclamanta a apreciat actele atacate ca fiind nelegale considerând că răspunsul nr._/06.02.2013 emis de DGFP A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 210 si 211 din codul de procedura fiscala, având in vedere ca decizia nr. 1567/20.12.2012 emisa de AFP A. I. a fost atacata cu contestație in temeiul art. 205 din codul de procedura fiscala si nu cu adresa, cum in mod greșit a reținut parata de ordin 1.
Răspunsul la contestația reclamantei trebuia sa fie pronunțat prin decizie sau dispoziție si sa cuprindă toate mențiunile prevăzute de art. 211 din codul de procedura fiscala. Răspunsul sus menționat nu cuprinde astfel de mențiuni, astfel ca este lovit de nulitate absoluta.
In ceea ce privește decizia nr. 1567/20.12.2012 emisa de AFP A. I., reclamanta a considerat-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Sumele de 39531ei si 1020 lei au fost plătite pentru impozit pe salarii. In mod nelegal acestea, prin decizia sus menționata, au fost trecute la plata impozitului pe profit.
De asemenea suma de 1026 lei a fost plătită prin OP 174 si 175 din data de 30.10.2012, astfel ca in mod nelegal reclamantei i-a fost compensată această sumă la data de 20.12.2012, când reclamanta nu mai datora aceasta suma.
Reclamanta consideră că decizia este nelegala si fata de împrejurarea ca la data de 16.11.2012 s-a deschis fata de ea procedura generala a insolvenței, astfel ca la data de 20.12.2012 nu se mai puteau plați creanțe anterioare datei deschiderii procedurii.
Așa fiind, reclamanta a considerat că se impune admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.
In drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
In probațiune reclamanta a depus înscrisurile despre care a făcut vorbire în acțiune.
La data de 18.12.2013 DGRFP B., în calitate de succesoare în drepturi și obligații a DGFP A., prin AJFP A., a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondata pentru următoarele motive:
Pe cale de excepție s-a invocat prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei, având in vedere dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a) si alin 5 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu toate modificările si completările ulterioare.
Răspunsul la procedura prealabila a fost comunicat cu confirmare de primire reclamantei in data de 07.03.2013, iar acțiunea in instanța a fost înregistrata in data de 11.09.2013, deci după termenul de prescripție de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabila, astfel ca dreptul reclamantei la acțiune este stins prin neexercitarea lui in termenul prevăzut de lege.
In situația in care instanța va înlătura excepția ridicata, pârâtele au solicitat pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Prin acțiunea formulata societatea reclamă in fapt modalitatea de stingere a obligațiilor fiscale prin compensare, din oficiu, efectuată de organele fiscale in anul 2012, precum si distribuirea sumelor din contul unic al bugetului de stat, considerând ca organele fiscale, in mod nelegal, au procedat la stingerea altor obligații fiscale ale societății decât cele pentru care s-a făcut plata.
Având in vedere ca decizia contestată nr. 1567/20.12.2012, referitoare la compensarea obligațiilor fiscale, nu intra in categoria actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, reglementate de art. 88 din OG nr. 92/2003, R, cu toate modificările si completările, ulterioare privind codul de procedură fiscală, in soluționarea contestației administrative formulate de societatea reclamanta împotriva compensării, din oficiu, si a distribuirii sumelor, astfel cum acestea s-au efectuat, potrivit legii, de către organele fiscale competente, nu se face prin decizie ci printr-o adresa /răspuns ce a fost motivat in fapt si in drept.
Potrivit regulilor privind efectuarea plaților, instituite de art. 114 din OG nr. 92/2003 republicată, cu toate modificările si completările ulterioare privind codul de procedură fiscală, "(1) Plățile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor și al altor instituții autorizate să deruleze operațiuni de plată.
(2 ind. 1) Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligațiile datorate bugetului de stat și a unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligații de plată.
(2 ind. 2) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporțional cu obligațiile datorate.
(2 ind. 3) In cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine:
a) pentru toate impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă;
b) pentru toate celelalte obligații fiscale principale;
c) pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la lit. a) și b).
(2 ind. 4) Metodologia de distribuire a sumelor plătite în contul unic și de stingere a obligațiilor fiscale se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(2 ind. 5) Plata obligațiilor fiscale, altele decât cele prevăzute la alin. 2 ind. 1, se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2 ind. 7) Prin excepție de la prevederile alin. 2 ind.2, în cazul în care debitorii beneficiază de înlesniri la plată potrivit reglementărilor legale în vigoare ori se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către organul fiscal competent, potrivit ordinii prevăzute la art. 115 alin. (1) sau (3), după caz, indiferent de tipul de creanță.”
Ordinea stingerii datoriilor este reglementata la art. 115 din aceeași ordonanța, care la alin. 3 lit. a) si d) prevede ca:
"(3) Pentru debitorii care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările si completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea:
a) obligații fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat;
d) alte obligații fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) - c). "
Potrivit art. 116 alin.2 si 6 din c.pr.fiscala, referitor la compensare,
"(2) Creanțele fiscale ale debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete, în mod proporțional, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (1).
"(6) Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozițiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător."
Din textele de lege mai sus menționate rezulta tara echivoc ca operațiunea de compensare nu se refera doar la reciprocitatea creanțelor datorate de un contribuabil bugetului general consolidate al statului cu sumele de rambursat sau de restituit de la bugetul statului pana la concurenta celei mai mici sume, ci vizează si reciprocitatea surselor de venit.
Ca si metodologie, pârâtele au arătat ca in Monitorul Oficial al României partea I nr. 109 din data de 10 februarie 2012 a fost publicat Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 138/2012 privind modificarea anexei la Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 1.314/2007 pentru aprobarea Metodologiei de distribuire a sumelor plătite de contribuabili in contul unic si de stingere a obligațiilor fiscale înregistrate de către aceștia.
In conformitate cu prevederile codului de procedura fiscala, plata creanțelor fiscale care se plătesc de contribuabili . se efectuează prin utilizarea unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru obligațiile fiscale datorate bugetului de stat si a unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru obligațiile fiscale datorate bugetelor asigurărilor sociale si fondurilor speciale.
Obligațiile fiscale datorate bugetelor asigurărilor sociale si fondurilor speciale se distribuie de către organul fiscal competent mai in tai pe bugete, proporțional cu sumele datorate fiecărui buget, apoi in cadrul fiecărui buget sau fond, sumele se distribuie in ordinea prevăzuta de Codul de procedura fiscala, după cum urmează:
- impozitele si contribuțiile cu reținere la sursa;
- celelalte obligații fiscale principale;
- obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute anterior.
In cazul in care suma achitata nu acoperă toate obligațiile fiscale datorate uneia dintre categoriile prevăzute anterior, distribuirea se face, in cadrul categoriei respective, proporțional cu obligațiile datorate.
După efectuarea distribuirii, organul fiscal competent efectuează stingerea obligațiilor fiscale ale contribuabilului si înștiințează contribuabilul, cu cel puțin 5 zile înainte de următorul termen de plata a obligațiilor fiscale, despre modul in care s-a efectuat stingerea.
Ordinul mai aduce precizări cu privire la:
- modul in care procedează organul fiscal in cazul in care după efectuarea operațiunilor de distribuire si de stingere, in conturile unice mai rămân sume nedistribuite;
- compensarea sumei plătite in plus in contul unic după efectuarea operațiunilor de distribuire si de stingere;
- distribuirea sumelor plătite de debitorii care efectuează plata in contul unic si beneficiază de înlesniri la plata si stingerea obligațiilor datorate de aceștia;
- distribuirea sumelor plătite in contul unic de contribuabilii aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,
- distribuirea sumelor plătite in contul unic de către debitorii care se afla in executare silita si stingerea obligațiilor fiscale datorate de către aceștia.
Din decizia nr. 1567/20.12.2012 rezulta ca organele fiscale competente, din oficiu si potrivit legii, au stins prin compensare, din contul unic al bugetului de stat, unde se virează toate sursele de venit ce compun acest cont, sumele care au fost achitate de societate la sursa impozit pe salarii iar prin repartizarea sumelor achitate de contribuabil s-au stins obligațiile fiscale la acest tip de impozit, fără accesorii (doar sursa) si o parte din impozitul pe profit datorat. Concret, din suma plătită de societate de 6041 lei a fost repartizata suma de 2088 lei la sursa impozitului pe salarii iar diferența de 3953 lei a fost distribuita la impozitul pe profit, unde societatea are datorii restante de peste 170.000 lei. Într-adevăr societatea a intrat în procedura insolventei in data de 16.11.2012, dar comunicarea notificării deschiderii procedurii generale a insolvenței cu pârâtele, întocmita de către administratorul judiciar Doreca I. IPURL, s-a realizat in data de 14.12.2012 iar obligațiile fiscale ce au fost stinse prin compensare aveau termene scadente de plata anterioare deschiderii procedurii insolvenței, respectiv in 25.09, 10 si 11.2012, iar pentru impozitul pe profit scadenta a fost in data de 20.07.2010.
Pârâtele au mai precizat că data stingerii obligațiilor prin compensare a fost in 21.11.2012, deci compensarea s-a făcut pentru datoriile societății ce aveau termene scadente de plata anterioare datei deschiderii procedurii insolventei, iar vechimea obligațiilor fiscale de plata se stabilește după regula impusa la art. 115 alin. 2 din c.pr.fiscala, respectiv, "a) în funcție de scadență, pentru obligațiile fiscale principale;
b) în funcție de data comunicării, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de organele competente, precum și pentru obligațiile fiscale accesorii;
c) în funcție de data depunerii la organul fiscal a declarațiilor fiscale rectificative, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de contribuabil."
Nu lipsit de relevanta este comportamentul fiscal al societății reclamante, care la aceasta data înregistrează datorii fiscale fata de bugetul general consolidat al statului in suma totala 858.216 lei, dar înțelege sa conteste in instanțele judecătorești orice act administrativ fiscal, inclusiv propriile sale declarații fiscale care, odată depuse, nu înțelege sa-si achite respectivele obligații declarate la termenele scadente de plata, curgând si cumulând astfel accesorii aferente.
F. de cele mai sus arătate si motivele de drept ce se regăsesc in întâmpinare, pârâtele au solicitat, in principal, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar in subsidiar respingerea ca nefondata a acțiunii formulate de către reclamanta, iar pe cale de consecința menținerea ca legale a actelor administrative fiscale contestate.
La termenul din 04.02.2014, s-a constatat că fată de reorganizarea ANAF, în cauză, calitatea de pârâtă o are DGRFP Brasov, prin reprezentant teritorial AJFP A..
La acelasi termen de judecată, reprezentanta pârâtei a precizat că nu mai sustine exceptia prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 21.11.2012, prin OP nr.188, reclamanta a achitat suma de 6041 lei cu titlu „datorii salarii octombrie 2012”, iar prin OP nr.187, reclamanta a achitat suma de 1020 lei cu titlu „impozit salarii octombrie 2012”, conform înscrisurilor depuse în termenul de pronuntare.
Prin decizia nr.1567/20.12.2012, emisă de AFP A. I., s-a dispus compensarea sumei totale de 7061 lei, achitată prin cele două instrumente de plată. În concret, din suma plătită de reclamantă de 6041 lei a fost repartizata suma de 2088 lei la sursa impozitului pe salarii iar diferența de 3953 lei a fost distribuita la impozitul pe profit, iar suma de 1020 lei a fost distribuita tot la impozitul pe profit.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație in termen legal, contestație respinsă conform răspunsului nr._/06.02.2013 emis de DGFP A..
Este adevărat că în cadrul contestatiei prealabile, nu a fost emisă o decizie însă acest aspect nu i-a produs reclamantei nicio vătămare, în conditiile în care în adresa de răspuns, organul fiscal a motivat în fapt si în drept solutia de respingere a contestatiei. În acest context, reclamanta a fost în măsură să facă, la rândul său apărări, în cadrul actiunii în contencios administrativ.
În ceea ce priveste modalitatea de compensare efectuată prin decizia nr.1567/20.12.2012, se constată că aceasta a fost efectuată cu încălcarea dispozitiilor art.115 alin.3 lit.a din Codul de procedură fiscală, raportat la obligatiile fiscale exigibile anterior datei de 16.11.2012, când, împotriva reclamantei a fost deschisă procedura generală a insolventei, potrivit încheierii nr.302/F/CC/2012, pronuntată în dosar nr._/107/2012 al Tribunalului A..
Astfel, potrivit acestui text de lege, pentru debitorii care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările si completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea:
a) obligații fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat.
Atâta timp cât reclamanta se afla sub incidenta Legii insolventei, iar organul fiscal însusi recunoaste în întâmpinare că a primit notificarea în acest sens la data de 14.12.2012, în mod evident, la data emiterii deciziei nr.1567/2012 (20.12.2012), nu avea niciun temei să compenseze obligatii scadente la data de 20.07.2010, 25.09.2012 si respectiv 25.10.2012.
O asemenea operatiune ar fi putut avea loc, doar în măsura în care s-ar fi constatat că reclamanta nu are obligații fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, sens în care deveneau incidente prevederile art.115 alin.3 lit.d din Codul de procedură fiscală, invocate de organul fiscal.
Or, în cuprinsul deciziei de compensare nu se face vorbire de acest aspect, iar pe de altă parte, este putin probabil ca asemenea obligatii să nu existe, atâta timp cât reclamanta a continuat să-si desfăsoare activitatea, dovadă în acest sens fiind faptul că la timpul prezent, aceasta se află în procedura reorganizării judiciare, asa cum rezultă din extrasul de pe portalul instantelor de judecată, atasat din oficiu la dosar.
În plus, se retine că după data dechiderii procedurii, nu se pot face plăti aferente unor datorii anterioare, aceste creante urmând a fi trecute în tabelul preliminar al creantelor, potrivit art.3 pct.16 din Legea 85/2006, în măsura justificării lor.
În schimb, creantele născute după data deschiderii procedurii, au regimul juridic reglementat de art.64 alin.6 din acelasi act normativ, putând fi plătite asadar conform documentelor din care rezultă, fiind evident că acest text de lege se coroborează pe deplin cu dispozitiile art.115 alin.3 lit.a din Codul de procedură fiscală. Prin prisma acestor prevederi, apare ca fiind legală compensarea sumei de 1020 lei pentru o obligatie fiscală exigibilă la data de 25.11.2012.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că actiunea reclamantei (însusită de administratorul judiciar la data de 07.11.2013, conform înscrisului depus în dosar asociat nr._ /a1) este partial întemeiată, urmând a fi admisă în parte, în limitele mai sus arătate.
Astfel, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, va dispune anularea deciziei nr. 1567/20.12.2012 emisa de AFP A. I. si a răspunsului nr._/06.02.2013, în ce priveste suma de 6041 lei, compensată cu obligatii scadente la data de 20.07.2010, 25.09.2012 si respectiv data de 25.10.2012
Va respinge în rest acțiunea.
Desi reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, cheltuieli la care avea dreptul, în temeiul art.453 Cod pr.civilă dată fiind solutia pronuntată, o asemenea cererea nu poate fi primită, atâta timp cât nu s-a făcut dovada cuantumului acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte actiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ., J_, cu sediul în A. I., ..2A, jud.A., însusită de administratorul judiciar al acesteia – practicianul D. I. SPRL, cu sediul în A. I., ..S2, ., parter, jud.A., în contradictoriu cu pârâta DGRFP B. reprezentată în teritoriu de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. cu sediul în A. I., ., jud.A. (succesor în drepturi si obligatii a DGFP A. și AFP A. I.) si în consecintă:
Dispune anularea deciziei nr. 1567/20.12.2012 emisa de AFP A. I. si a răspunsului nr._/06.02.2013 emis de DGFP A., în ce priveste suma de 6041 lei, compensată cu obligatii scadente la data de 20.07.2010, 25.09.2012 si respectiv data de 25.10.2012.
Respinge în rest acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun prin avocat sau consilier juridic la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronuntată în sedintă publică, azi, 25.03.2014.
Președinte, M. P. | ||
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored. M.P.
5 ex./25.03.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1328/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 542/2014.... → |
|---|
