Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1370/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1370/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 684/175/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE NR. 253/A/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător M. B. B.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de intimatul I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței nr. 1370/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în contradictoriu cu intimatul petent I.I S. I. „E.”, având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță consilier juridic B. A. M. cu delegație de reprezentare la dosar pentru intimatul I.T.M. A. și avocat I. G. cu împuternicire avocațială la dosar pentru petentul intimat I.I S. I. „E.”.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la ascultarea martorului E. G., a cărei declarație este consemnată la dosar separat atașată .
La interpelarea instanței cu privire la cereri în probațiune, mandatarii părților au arătat ca nu mai au alte probe de solicitat în afară de cele administrate deja.
În baza disp. art. 244 C. civilă declară încheiată cercetarea judecătorească.
Instanța pune în discuția părților estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului .
Reprezentanta intimatului estimează că termenul pentru soluționarea prezentului apel este astăzi.
Mandatarul petentei estimează că termenul pentru soluționarea prezentului apel este astăzi.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în baza disp. art. 244 din NCPC declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimatei – consilier juridic B. A. M. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate și în consecință respingerea plângerii formulate de petenta I.I S. I. „E..
În susținerea apelului reprezentanta intimatei arată că în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă, persoana în cauză respectiv numitul E. G. se afla la volanul taxiului care aparținea lui S. I. .
Persoana depistată a refuzat să dea declarație la solicitarea organului de control completând în fișă doar datele de identificare .
Arată că în timpul controlului s-a prezentat numitul S. I. care nu a putut prezenta organelor de control contractul individual de muncă și nici certificatul de înmatriculare, motiv pentru care inspectorii ITM au lăsat o înștiințare pentru ca numitul S. să se prezinte la sediul I.T.M. A., însă acesta nu a dat curs invitației .
A fost sancționat în lipsa acestuia .
Apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită neținând cont de starea de fapt, luând în considerare doar cele susținute de contravenientă. Or, susținerea acesteia nu constituie un motiv care să ducă la inexistenta faptei contravenționale. Declarațiile acesteia sunt contrazise de starea de fapt în sensul că acesta se afla la volanul taxiului cu aparatul de înregistrare pornit și cu cheile în contact .
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului .
Mandatarul petentei – avocat I. G. solicită respingerea apelului având în vedere că instanța de fond a judecat corect .
Apreciază că susținerea apelantei este contrazisă de probațiunea testimonială administrată, întrucât numitul E. G. nu presta activitate salarizată.
Mandatarul petentei învederează instanței că inspectorii de muncă au dispus numitului E. „ să scrie cum spun ei „ în caz contrar îl amendează .
Arată că procesul verbal a fost anulat pentru netemeinicie, starea de fapt reținută de inspectorii de muncă nu corespunde realității, motiv pentru care solicită respingerea apelului formulat de intimatul I.T.M. A. .
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud sub dosar nr._, petenta S. I. E.-INTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A., prin hotărâre judecătorească:
- să se constate nelegalitatea și netemeinicia și lipsirea de efecte a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.02.2013 precum și a procesului verbal de control . nr._/07.02.2013, în condițiile în care acestea rețin o stare de fapt neconformă cu realitatea;
- să se dispună exonerarea petentei de la plata amenzii stabilite prin procesul verbal de contravenție atacat având . nr._/07.02.2013.
În motivarea plângerii, petenta arată că prin procesul verbal de contravenție a fost sancționată pentru o pretinsă faptă contravențională constând în pretinsa primire la lucru a numitului E. G. fără ca acestuia să îi fie încheiat contract individual de muncă, în condițiile în care această persoană nu presta activitate de taximetrie așa cum în mod greșit s-a reținut prin procesul verbal de contravenție. În acest context numitul E. G. a refuzat să consemneze în sprijinul procesului verbal . nr._/07.02.2013 în cadrul declarației ce i s-a solicitat a o redacta cele dictate de către organul de control întrucât acestea nu corespundeau realității. Față de refuzul acestui martor în mod vădit nelegal s-a întocmit și față de E. G. un proces verbal de contravenție prin care a fost amendat cu suma de 2500 lei pentru faptul că nu a vrut să scrie și să consemneze o stare de fapt neadevărată raportat la pretinsa faptă contravențională a petentei refuzând să se supună presiunilor acestor agenți constatatori.
La data de 05.03.2013 societatea petentă a depus la dosarul cauzei motivele de drept ale plângerii, invocând astfel prevederile art. 16 alin. 7, art. 19 și 31 din OG nr. 2/2001, iar în probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar ( filele 5-14 și 19-27) și a probei testimoniale cu martorii E. G. și Ț. E..
Prin întâmpinarea depusă la filele 32, 33, intimatul a solicitat respingerea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11.02.2013, încheiat de inspectorii de muncă ai I.T.M. A. ;
În motivare, intimatul arată că, în data de 06.02.2013 inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. A. au efectuat un control în stația de taxi din Aiud, . au identificat persoanele care desfășurau acolo activitate ca și conducători auto, printre aceștia numărându-se și numitul E. G.. Intimatul arată că această persoană a fost depistată la volanul taxiului cu nr. de înmatriculare_, care aparținea lui S. I.. Numitul E. G. a refuzat să dea declarație scrisă la solicitarea organului de control, în care să consemneze condițiile în care prestează activitate. În această fișă de identificare numitul E. a completat doar datele personale. În timpul controlului s-a prezentat numitul S. I. care nu a putut pune la dispoziția organului de control, contractul individual de muncă pentru numitul E. G. și nici certificatul de înmatriculare. Intimatul solicită respingerea plângerii și menținerea ca temeinic și legal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11.02.2013, încheiat de inspectorii de muncă ai I.T.M. A. și în consecință să se mențină ca temeinic și legal procesul verbal contestat.
În drept au fost invocare prevederile Legii nr. 53/2003, HG nr. 500/2011 și HG nr. 1377/2009.
În probațiune, intimatul a depus o . înscrisuri (filele 34 -37),
În cauză la instanța de fond au fost audiați martorii E. G. și Ț. E. declarațiile acestora fiind depuse la dosar (filele 71, 72).
Prin sentința civilă nr. 1370/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud a fost admisă plângerea și a fost anulat procesul verbal de contravenție atacat.
Prin sentința antemenționată s-a reținut că la data de 07.02.2013, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul ITM A. procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petenta Intreprindere Individuală S. I. “E.”, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, reținându-se în sarcina acesteia că în urma controlului efectuat la data 06.02.2013, ora 10:27, în stația de taxi de pe . fost identificat numitul E. G. aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, prestând activitate de șofer de taxi, fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă. (f.7)
În urma verificărilor cerute de dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 18.02.2013, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1, termen calculat de la data comunicării procesului-verbal de contravenție- 11.02.2013 (f. 5) iar instanța în temeiul art. 32 alin. 1 din același act normativ este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Examinând cu prioritate procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de către intimat la data de 07.02.2013, sub aspectul legalității întocmirii sale, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Petentul a invocat ca și motive de nulitate ale procesului verbal, lipsa semnăturii reprezentantului legal al petentei ori a unui martor asistent, precum și lipsa obiecțiunilor petentei.
În privința lipsei obiecțiunilor contravenientului sau a semnăturii acestuia,instanța de fond a arătat că este evident că din moment de reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la momentul încheierii procesului-verbal, nu a putut semna procesul-verbal și nu a putut formula obiecțiuni, iar în această situație actul de sancționare nu poate să cuprindă obiecțiunile persoanei sancționate sau semnătura acesteia.
În ceea ce privește faptul că procesul-verbal nu este semnat de niciun martor, instanța a constatat că în cuprinsul procesului-vebal este menționat că la momentul încheierii procesului-verbal nu au fost de față persoane compatibile cu calitatea de martor. (f. 22). De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, procesul-verbal trebuia să cuprindă motivele pentru care procesul-verbal a fost încheiat în lipsa unui martor.
În procesul-verbal este menționat faptul că nu s-a putut identifica niciun martor care să semneze procesul-verbal, prin urmare sunt respectate dispozițiile art.19 alin. 3 din OG 2/2001, în plus petentul nu a arătat ce vătămare i s-a produs prin nesemnarea actului de către un martor, cât timp acesta avea oricum rolul de a confirma împrejurarea că petentul nu este de față, refuză sau nu poate semna, iar în niciun caz cele reținute prin procesul-verbal, împrejurări care nu sunt contestate în vreun fel de petent.
Întrucât nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, ca situație de fapt, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, s-a reținut că petenta a încălcat prevederile din domeniul muncii, în sensul că a primit la muncă pe numitul E. G., fără a-i încheia contract individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Potrivit procesului-verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 conform căruia: constituie contravenție și se sancționează, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mentiuni” s-a consemnat această împrejurare (fila 22).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Contravenția reținută în sarcina petentei prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost enunțată mai sus presupune întrunirea cumulativă a două elemente: identificarea unor persoane care la data controlului prestează activitate în mod efectiv în sarcina și în favoarea unei persoane și că acestea nu au încheiat contract individual de muncă, iar față de caracterul imperativ al acestei dispoziții este irelevant dacă activitatea de muncă urmează a fi prestată sporadic sau permanent, ori dacă persoana ce prestează munca este în anumite legături de rudenie/prietenie cu reprezentantul legal al persoanei juridice angajatoare.
Astfel, coroborând susținerile societății petente cu materialul probator administrat în cauză, îndeosebi cu declarațiile martorului E. G. (filele 71), instanța de fond a constatat că petenta a reușit să facă proba contrară celor reținute de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat.
Astfel, martorul E. G., a declarat în fața instanței că în iarna anului 2013 s-a deplasat până în fața Hotelului V. din mun.Aiud, acolo unde era numitul S. I. cu mașina de taxi, căruia i-a solicitat să îl transporte până în A. I.. Domnul S. i-a spus să aștepte câteva minute până când va merge până la baie la hotelul V. și apoi vor porni către A. I.. În acest timp au sosit organele de control care l-au întrebat de ce este așezat la volanul mașinii de taxi, cerându-i totodată să completeze o declarație prin care să recunoască faptul că este angajatul domnului S.. Martorul arată că a refuzat să dea o astfel de declaație întrucât el nu avea nicio legătură cu domnul S., cu excepția faptului că i-a cerut să îl transporte până la A. I., iar aceste aspecte au fost învederate și organelor de control (f. 71)
Instanța apreciază că declarațiile martorului E. G., date în fața instanței se coroborează și cu cele consemnate în cuprinsul fișei de identificare încheiate în data de 06.02.2013, data controlului. (f. 34). Astfel, martorul E. G. a declarat chiar și cu ocazia controlului că nu lucrează pe mașina de taxi și nu are nimic de declarat. (f. 34).
În ceea ce privește proba testimonială cu martorul Tinteșan E. (f. 72), acesta a învederat instanței aspecte care susțin cele declarate de martorul E. G., însă martorul a luat cunoștință de cele declarate în urma discuțiilor avute cu ceilalți soferi de taxi, nefiind aspecte constatate personal de martor, prin urmare instanța nu poate avea în vedere depoziția acestui martor.
De asemenea, instanța de fond a mai avut în vedere și faptul că potrivit anexei de constatare la P.V. nr._/07.02.2013, este menționat faptul că a fost identificat prestând activitate de șofer numitul E. G., identificarea făcându-se prin legitimarea persoanei aflate la volan cât și din raportul șofer prezentat de E. G. la solicitarea inspectorilor de muncă. Prin această anexă se mai precizează și faptul că d-nul S. I. s-a prezentat în timpul controlului (f. 8)
Ori faptul că la volanul unui autoturism destinat transportului de taxi a fost depistată o persoană, fără ca acest autoturism să fi fost surprins în trafic, în condițiile în care persoana depistată la volanul autoturismului refuză categoric să declare în sensul celor dorite de agenții constatatori, nu sunt împrejurări care să susțină că această persoană presta activități de taximetrie.
De asemenea, raportul șofer (f. 35) a fost eliberat la 06.02.2013, ora 10:27 și poartă numele S. I., iar nu cel de E. G..
Prin urmare, simplul fapt că la volanul unui autoturism destinat transportului de persoane în regim de taxi a fost identificată o persoană nu constituie o dovadă a faptului că acea persoană lucrează ca și șofer de taxi. Mai mult, persoana depistată nu confirmă aceste aspecte, raportul șofer nu poartă numele acelei persoane iar numitul S. I. s-a prezentat în timpul controlului, ceea ce întărește afirmația martorului E. G. care a afirmat că domnul S. i-a cerut să aștepte până va merge la baie la Hotelul V. (f. 9).
Față de toate aceste mijloace de probă instanța de fond a constatat că cele reținute de agenții constatatori nu corespund adevărului iar petenta a dovedit că numitul E. G. nu presta niciun fel de activitate în favoarea sa.
Împotriva acestei sentința a declarat apel intimatul ITM A. prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate.
Prin cererea de apel s-a arătat că in fapt, în data de 06.02.2013, inspectorii de muncă ai ITM A. au efectuat luat un control în stația de taxi din Aiud, . au identificat persoanele care desfășurau acolo activitate ca și conducătorii auto, printre aceștia numărându-se numitul E. G..
Această persoană a fost depistată la volanul taxiului cu nr. de înmatriculare_, care, conform Raportului Șofer, aparținea lui STANCIULETE I.. Susnumitul a refuzat să dea declarație scrisă la solicitarea organului de control, în care să consemneze condițiile în care prestează activitate. In această fișă de identificare, numitul E. a completat doar datele personale.
În timpul controlului, s-a prezentat numitul S. I., care nu a putut pune la dispoziția organului de control, contractul individual de muncă pentru susnumitul și nici certificatul de înmatriculare. Pentru a putea finaliza controlul și pentru a întocmi actele, inspectorii de muncă au lăsat o înștiințare, pentru ca această persoană să se prezinte la sediul FIM A..
La data și ora stabilită, reprezentantul legal ai petentei nu a dat curs invitației, fapt pentru care actele de control și sancționare au fost încheiate în lipsa acestuia.
În urma administrărilor probelor s-a constatat de către instanța de fond că susnumitul, la momentul era la volanul taxiului, în stația de taxi. Cu toate acestea, instanța a admis plângerea deoarece martorul Eles a declarat că la momentul controlului el era client, că proprietarul mașinii, numitul S. „ era la baie, iar el a rămas în mașină să-1 aștepte". Apreciază apelantul că această declarație ar fi trebuit apreciată de către instanță și nu reținută cuvânt cu cuvânt, și avut în vedere că „ explicația " martorului este pur și simplu copilărească.
Astfel, cum este posibil ca o persoană străină să fie lăsată în mașină unde erau bani încasați, cu cheile în contact, cu aparatul de înregistrare pornit? Și chiar dacă ar fi fost client, de când aceștia sunt lăsați la volan ? Iar pe lângă toate acestea, exact în cele câteva " minute a apărut și organul de control care are competență să verifice derularea raporturilor de muncă..
Faptul că numitul E. a declarat că nu prestează activitate pentru petentă și că a consemnat acest aspect și în fișa de identificare nu este motiv care să ducă la inexistența! faptei contravenționale. Declarațiile acestuia sunt contrazise chiar de starea de fapt de la momentul controlului, când el era la volanul mașinii, în stația de taxi cu aparatul pornit, împrejurare care nu poate fi „ o coincidență nefericită „
La data de 19.02.2014 petentul intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că sentința atacată este la adăpost de criticile de fond formulat prin cererea de apel care nu își găsesc nici un fel de corespondență îi probațiunea testimonială administrată în cauză .
În acest context apare ca vădi nefondată susținerea apelantei potrivit căreia numitul ELES G. ar fi prestat activitate fără contract de muncă, această susținem fiind contrazisă nu numai de probațiunea testimonială administrată dar și de cuprinsul sentinței civile nr. 941/2013 din dos nr._ definitivă care atestă cu puterea lucrului judecat faptul că numita ELES G. nu presta activitate salarizată pentru subscrisa, în condițiile în care contravenția dresată împotriva sa ca efect al refuzului lui ELES GABRIE1 de a redacta sub dictarea agentului constatator fapte neadevărate referitor la pretinsa angajare fără contract de muncă a fost anulată ca urmare a sentinței mai sus invocate .
Pe cale de consecință procesul verbal de contravenție atacat nu se sprijină pe nici o probă, fiind contrazis de probațiunea administrată în dosar și drept urmare nu reflectă realitatea neavând calitatea unei prezumții absolute ci a unei prezumții relative răsturnate prin probațiunea administrată, fiind anulat de instanța de fond în mod judicios, legal și temeinic.
Analizând apelul de față, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 07.02.2013 s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prev de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 constând în aceea că în urma controlului efectuat la data de 06.02.2013 ora 10.27 în stația de taxi de pe . fost identificat numitul E. G. aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ prestând activitate de șofer de taxi, fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal instanța de apel reține întemeiate constatările instanței de fond privind corecta întocmire a procesului verbal atacat.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de apel a apreciat necesară reaudierea martoruli E. G..
Cu ocazia reaudierii martorului, instanța a constat nesinceritatea acestuia privind cele declarate atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel.
În acest sens, martorul audiat a declarat în apel că aștepta să plece cu taxi-ul în localitatea A. I., urmând a fi dus de către reprezentantul intimatei care era șofer pe respectiva mașină.
La întrebarea instanței legată de locul în care îl aștepta pe șofer, martorul a declarat că era pe partea dreaptă a mașinii.
Ulterior, același martor a arătat că a intrat în mașină pentru că i-a sunat telefonul și îi era frig.
Din declarația martorului rezultă că acesta a intrat pe ușa din dreptul scaunului șoferului.
Este evident că declarația martorului nu corespunde cu realitatea.
Dacă s-ar fi întâmplat așa cum susține martorul, acesta ar fi intrat în mașină pe partea dreaptă și s-ar fi așezat pe scaunul din dreapta șoferului, avînd în vedere că era mai aproape, vorbea la telefon și urma să plece în scurt timp către A. I. în calitatea lui de client al firmei de taxi.
În caz contrar, la scurt timp – la revenirea administratorului firmei de la toaletă - martorul, care vorbea la telefon, ar fi trebuit să se deranjeze din nou, să iasă în frig și să schimbe locul pentru a fi dus la A. I..
Față de cele de mai sus, este neîdoielnic că martorul E. G. presta activitate pentru societatea petentă, fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Din declarația martorului Tinteșan E. nu se poate reține netemeinicia procesului verbal de contravenție.
Mai mult decât atât, declarația martorului Tinteșan nu se coroborează cu cele declarate de martorul E. G..
În aceste condiții, instanța reține întemeiată sancționarea contravențională a petentei din prezenta cauză.
Sentința nr. 941/2013 pronunțată în dosar nr._ nu are autoritate de lucru judecat cu privire la prezenta cauză, prin respectiva sentință instanța neanalizând raporturile de muncă dintre martorul E. G. și societatea I.I S. I. „E.”.
Instanța de apel reține că în baza art.34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate.
Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
După cum prevede art. 7 din O.G.2/2001, avertismentul se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
In cauza de față, raportat la criteriile anterior arătate, la pericolul social pe care îl reprezintă fapta contravențională săvârșită, la atitudinea de nesinceritate a petentei, instanța de apel apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Față de cele de mai sus, instanța va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă nr. 1370/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud și va respinge plângerea formulată de petentă îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 07.02.2013.
Instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței nr. 1370/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în contradictoriu cu intimatul petent I.I S. I. „E.”.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 1370/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Respinge plângerea formulată de petenta I.I S. I. „E.” îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 07.02.2013 în contradictoriu cu I. T. DE MUNCĂ A. ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2014.
Președinte, C. F. | Judecător, M. B. B. | |
Grefier, M. P. |
Red. /Tehnored. /B.B. / 4 ex
25.09.2014
Jud. fond: A. M. B.
| ← Contract administrativ. Sentința nr. 335/2014. Tribunalul ALBA | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 52/2014.... → |
|---|
