Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 669/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 669/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 5692/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 669/A/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B. B.
Judecător C. F.
Grefier R. B.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN A. în contradictoriu cu intimata . împotriva Sentinței civile nr. 653/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - AA NR._.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 11.12.2014 intimata a depus concluzii scrise prin serviciul registratură.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.11.2014 când din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea astăzi, încheiere ce face parte din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 12.08.2013 de G. Națională de Mediu - Comisariatul Județean A. a fost sancționată contravențional . cu 50.000 lei amendă, potrivit art. art.96 al.3 pct.5 din OUG nr.195/2005.
Împotriva procesului verbal a formulat plângere petenta ., solicitând anularea procesului verbal împreună cu toate consecințele ce decurg din aceasta, respectiv anularea amenzii contravenționale în cuantum de 50.000 lei.
A arătat în motivarea plângerii că în data de 03.07.2013, reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean A. s-au prezentat la punctul de lucru al societății, punct de lucru care este situat in incinta Cimitirului Municipal A. I., iar în urma efectuării unor verificări au încheiat procesul-verbal identificat mai sus, indicând în cuprinsul acestuia următoarele: ca urmare a unor sesizări telefonice referitoare la arderea unor deșeuri rezultate de la curățirea mormintelor, administratorul I. B. R. a refuzat să prezinte registrul unic de control, a refuzat controlul, nu a asistat echipa de comisari și a desemnat o alta persoana care să-i însoțească pe comisari la verificarea în teren. Ca urmare a acestui control s-a întocmit nota de constatare cu nr. 13./12.07.2013 și un număr de 3 fotografii.
Prin procesul-verbal atacat se arată că faptele descrise mai sus contravin prevederilor art.94 alin(l) lit.e) din OUG 195/2005 cu modificările și completările ulterioare și se aplică sancțiunea de 50. 000 lei conform aceluiași act normativ.
Petenta a mai arătat că i s-a comunicat din partea GNM-Comisariatul Județean A. o nota de constatare fără număr de înregistrare, prin care se arată că numiții T. M. și C. C. din cadrul GNM-Comisariatul Județean A. s-au deplasat în teren în data de 3.07.2013, iar în jurul orei 15:20 s-a luat legătura cu asociatul unic al societății P. SRL, explicându-i care este motivul controlului.
Se arata ca dl. I. B. R. a refuzat sa însoțească echipa de control pe teren și de asemenea a refuzat prezentarea registrului unic de control, adresând cuvinte jignitoare la adresa echipei de control și fiind necooperant.
In continuare se arata că totuși s-a încercat continuarea dialogului și s-a insistat în prezentarea registrului unic de control, dar dl. I. B. R. a întors spatele echipei și a plecat dând semne de nervozitate evidente. În cuprinsul notei de constatare se arata în continuare starea de fapt pentru care s-a deplasat echipa la fata locului, arătându-se că echipa de control a a identificat un loc unde se ardeau deșeuri rezultate de la curățirea cimitirului. Lângă focul respectiv se afla o persoana care purta o salopeta inscripționata pe spate cu "CORONA" iar persoana respective supraveghea focul, adunând grămadă resturile. Locul unde ardea focul era neamenajat și se afla pe suprafața de cimitir unde . are obligații de întreținere și exploatare.
Cu privire la starea de fapt reținuta atât în nota de constatare, cât și în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precizează că aceasta este denaturată și prezentată în mod intenționat eronat de către reprezentanții GNM-Comisariatul Județean A.. În acest sens, menționează că . a refuzat prin administratorul I. B. R. sa însoțească pe teren agenții constatatori aflați la fata locului, mai mult decât atat, acesta acordând aproximativ 20 de minute unei discuții cu reprezentanții GNM. De asemenea, sub nicio forma nu se poate susține ca administratorul societății a adresat cuvinte jignitoare echipei aflate in deplasare.
Asociatul unic al societății nu a refuzat niciun moment să însoțească pe teren agenții constatatori, a discutat cu aceștia, iar ulterior i-a pus in vedere d-lui B. F. sa-l însoțească și să le dea toate explicațiile necesare. În urma discuțiilor purtate cu aceștia, având în vedere că agenții constatatori aveau o reprezentare falsa a realității, a fost chemat pentru a i se putea pune întrebări dl. L. Iahov, acesta fiind persoana care supraveghea focul având asupra sa o furca și o lopată. Acestui angajat al societății i s-au pus întrebări de către ambii comisari-reprezentanti ai GNM, iar acesta a răspuns ca în niciun caz focul nu a fost aprins de către angajații societății P. SRL și prezența lui în preajma focului se justifica prin faptul că unii din angajații societății au sesizat existenta acelui foc, au adus la cunoștința acest lucru conducerii societății, iar dansul a fost desemnat de către aceasta pentru supravegherea focului pentru a nu se întinde sau să nu pricinuiască anumite stricăciuni. De toate aceste informații au beneficiat agenții constatatori, dar totuși s-a încheiat nota de constatare respectivă.
Nervozitatea asociatului unic este justificata de faptul ca anterior, respectiv în luna februarie 2013, societatea a mai fost controlata de către comisarii GNM tot în urma existenței unor arderi de resturi de vegetație în incinta cimitirului Municipal, aplicându-i-se o amenda în cuantum de 20.000 lei. Ulterior societatea a introdus pe rolul Judecătoriei Alba Iulia o plângere contravenționala care face obiectul dosarului nr._, iar Judecătoria A. I. a admis plângerea contravențională. Si cu ocazia controlului anterior din luna februarie, s-a adus la cunoștința agenților constatatori că nu societatea a ars resturi vegetale și totuși a fost aplicată amenda contravențională.
Conform temeiului legal al aplicării sancțiunii contravenționale, s-ar fi impus sancționarea societății dacă nu s-ar fi respectat obligațiile de a asista persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante.
Registrul unic de control are singurul rol de a evidenția toate controalele efectuate la societate, neavând niciun rol în elucidarea, ajutorarea sau lămurirea agenților împuterniciți să efectueze controlul.
Petenta a mai arătat că procesul-verbal este lovit de nulitatea absoluta în conformitate cu prevederile OG 2/2001, având in vedere ca acesta s-a încheiat in lipsa reprezentantului societății, astfel încât nu s-au putut formula obiecțiuni și de asemenea nu a fost semnat de niciun martor, indicându-se în cuprinsul procesului-verbal că nu s-a putut identifica un martor în acest sens. De asemenea consideră că procesul-verbal este lovit de nulitatea absoluta, deoarece din cuprinsul acestuia nu reiese ora la care a acesta a fost încheiat.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale prin audierea martorilor: B. F., I. S. si L. IAHOV .
A anexat cererii în dovedirea celor susținute nota de constatre (f. 9-10), registru unic de control in copie nota de constatare din data de 12.07.2013 (f. 11-12), proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (f. 13), adresa nr._/20.08.2013(f. 14), sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ (f. 15-18), Plângerea contravenționala care a făcut obiectul dosarului nr._ (f. 19-21)
Intimatul a depus întâmpinare (f.27-31), prin care solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulată de către petentă și menținerea ca temeinic și legal a procesului-verbal de sancționare . nr._/12.08.2013 întocmit de GNM – Comisariatul Județean A..
Prin întâmpinare se învederează instanței că potrivit HG. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, în vigoare din data de 29.10.2012, GNM- Comisariatul Județean A. nu are personalitate juridică, fiind organizat ca și serviciu în cadrul Comisariatului General - instituție cu personalitate juridică, motiv pentru care solicită introducerea în cauză a Comisariatului General din București, cu sediul procesual ales la Comisariatul Județean A., în A. I., și toate actele procedurale să fie întocmite cu aceasta instituție la adresa din A. I..
În motivarea întâmpinării a arătat că, în data de 03.07.2013, în jurul orei 15, ca urmare a unei sesizări telefonice privind arderea de deșeuri în cimitirul de pe .-CJ A. au efectuat un control neprogramat privind protecția mediului la punctul de lucru al societății petente situat în A. I., . Decembrie 1918), nr. 19 - Cimitirul Municipal A. I.. Echipa de comisari a luat legătura cu administratorul societății petente, dl. I. B. R., prezentând acestuia motivul controlului și Ordinele de delegație, însă reprezentantul legal al . a refuzat să însoțească echipa de control pe teren adresându-i cuvinte jignitoare, de asemenea nu a pus la dispoziția acesteia nici măcar Registrul unic de control și a plecat. Fiind un loc public, comisarii Gărzii de Mediu au identificat locația în care se ardeau deșeuri rezultate de la curățenia cimitirului, unde se afla un angajat al societății care cu ajutorul unei furci și a unei lopeți aduna în grămadă resturile nearse suficient. Au fost efectuate fotografii. Aceste aspecte au fost reținute în Nota de constatare întocmită ulterior, în data de 12.07.2013.
Față de aceste constatări, la sediul GNM-CJ A., în lipsa reprezentantului legal al societății, s-a întocmit, ulterior, în termenul legal, procesul verbal de sancționare . nr._/12.08.2013, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 50.000 lei, în conformitate cu prevederile art. 94, alin. 1, lit. e coroborat cu art. 96, alin. 3, pct. 5 din OUG nr. 195/2005 cu modificările și completările ulterioare - pentru neasistarea persoanelor împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control și neprezentarea documentelor solicitate.
Procesul verbal de sancționare contestat a fost întocmit cu respectarea în totalitate a cerințelor de formă prevăzute de OG nr. 2/2001, neexistând, niciun motiv care să atragă nulitatea acestuia și a fost comunicat prin poștă cu aviz de primire, conform prevederilor art. 27 din același act normativ.
Intimata consideră că nu există vicii de formă care să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție contestat, apreciind că fapta contravențională săvârșită de către societate a fost corect încadrată și individualizată. De altfel, chiar în plângerea contravențională formulata se recunoaște că administratorul petentei a fost necooperant, a adresat cuvinte jignitoare echipei de comisari. Se mai arată că nu corespunde adevărului susținerea petentei în sensul că asociatul unic al societății nu a refuzat niciun moment să însoțească pe teren agenții constatatori, mai mult petenta se contrazice în propriile sale afirmații, arătând mai apoi că de fapt, i s-a pus în vedere d-lui B. F. să însoțească echipa de comisari. Se încearcă a se motiva nervozitatea d-lui I. B. R. pe un control anterior al Gărzii Naționale de Mediu, din luna februarie a anului 2013, ocazie cu care s-a constatat de asemenea arderi de deșeuri în două locații din cimitir și i s-a aplicat societății petente o amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei. Apreciază că această așa-zisă nervozitate se datorează faptului că societatea a fost surprinsă a doua oară în decurs de câteva luni încălcând cu bună știință legislația privind protecția mediului.
În ce privește Registrului unic de control, intimata a arătat că deși societatea minimizează importanța acestuia, arătând că acesta nu are niciun rol, potrivit art 7, lit b din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de control constituie contravenție neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate și se sancționează cu amendă de la 1.000 la 2.000 lei, conform art. 8 din același act normativ. Astfel amenda contravențională a fost corect stabilită, în limitele legale, aplicându-se minimul special al acesteia și cu posibilitatea achitării a jumătate din minim - 25.000 lei, în termen de 48 h.
În ce privește fapta contravențională reținută - neasistarea persoanelor împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, neprezentarea documentelor solicitate prezintă pericol social concret, ridicat. Pericolul social al faptei rezultă și din cuantumul ridicat al sancțiunii aplicabile acesteia, fiind apreciat sub acest aspect de către legiuitor. Solicită instanței să ia în considerare și conduita contravenientei, care nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa și cu rea-credință a formulat prezenta plângere contravențională, având în vedere efectul suspensiv al executării sancțiunii ca urmare a demarării procedurii litigioase.
Pericolul social al contravenției săvârșite - refuzul controlului - este dat și de împrejurările comiterii acesteia - adică pentru a ascunde o altă faptă contravențională - eliminarea deșeurilor în loc nepermis, pentru care, societatea a mai fost sancționată o dată.
Față de aspectele menționate, apreciem ci sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, este pe deplin justificată și că nu se poate dispune înlocuirea amenzii cu avertisment, întrucât petenta nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa, are o atitudine nesinceră și contravenția săvârșită este una de pericol pentru valorile sociale ocrotite.
În concluzie, pentru motivele expuse, intimata a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, menținerea, ca temeinic și legal a procesului verbal de sancționare . nr._/12.08.2013, întocmit de GNM - Comisariatul Județean A., cu obligarea petentei la plata amenzii în cuantumul stabilit în actul sancționator și la plata cheltuielilor judiciare către stat (conform art. 36, alin. 2 din OGnr.2/2001).
În drept a invocat prevederile art. 205 C.proc.civ, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2005 cu modificările ulterioare.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare (f.36) prin care a arătat că își menține poziția și cele arătate prin plângerea contravențională, cu o singura mențiune, respectiv prin plângerea contravenționala formulata s-a indicat limpede și pe înțelesul tuturor că s-a făcut referire la procesul-verbal atacat atunci când s-a indicat nulitatea absoluta, arătând că nu a fost trecută ora la care a fost încheiat procesul-verbal. Astfel, exprimarea a fost foarte clară, astfel ca divagațiile pârâtei din conținutul întâmpinării nu-si găsesc rostul, procesul-verbal fiind lecturat cu atenție și în totalitate, contrar opiniei exprimate.
A anexat răspunsului la întâmpinare adresa nr. 65.197/20.08.2013 în copie certificată pentru conformitate (f.37), precum și planșe foto (f. 38-42).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri ți proba testimonială cu martorii C. C. E. (f. 76, 99-100), Ș. I. M. (f. 77, 99-100), L. I. Efrem (f. 91), G. A. (f101).
Prin Sentința civilă nr. 653/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a admis plângerea formulată de petenta .., în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL, și în consecință: a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.08.2013 și exonerează petenta de la plata amenzii în sumă de 50.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, s-a constatat că prin plângerea contravențională care a fost înregistrată la data de 03.09.2013 petenta a solicitat în principal anularea procesului-verbal de contravenție și a amenzii în sumă de 50.000 lei, deoarece, în esență, nu este adevărat că asociatul unic ar fi refuzat deplasarea la fața locului la solicitarea agenților constatatori, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Văzând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/2013 de la fila 48 se constată că la data de 12.08.2013, în temeiul art.96 al.3 pct.5 din OUG nr.195/2005, petenta a fost sancționată cu 50.000 lei amendă pentru motivul că administratorul a refuzat să prezinte registrul unic de control, a refuzat controlul, nu a asistat echipa de comisari și nu a desemnat o altă persoană care să-i însoțească pe comisari la verificarea în teren, fapte care potrivit art.94 al.1 lit.e din OUG nr.195/2005 constituie contravenții.
1. Pentru stabilirea stării de fapt, la solicitarea părților, instanța a încuviințat cererile de probațiune testimonială, fiind ascultați martorii Ș. I. M., L. I. Efrem și G. A. M. propuși de petentă, precum și martora C. C. E. propusă de intimată.
Din declarațiile martorilor Ș. I. M., L. I. Efrem și G. A. M. de la filele 77, 91 și 101 rezultă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal nu corespunde realității.
Potrivit declarației martorei Ș. I. M. de la fila 77 comisarilor intimatei le-a fost pus la dispoziție registrul de control, de care martora susține că răspunde personal, iar ulterior, la interval de câteva zile, la solicitarea Gărzii de Mediu registrul a fost dus de un angajat la sediul intimatei.
Și sub aspectul faptei de a refuza însoțirea comisarilor la fața locului cele menționate în procesul-verbal nu se confirmă, martora declarând că nu a existat o astfel de solicitare care să fi fost adresată personal administratorului societății sau pentru a delega o altă persoană pentru a-i însoți în cimitir unde exista un foc deschis.
Aceeași neconcordanță între mențiunile făcute în procesul-verbal și cele relatate de persoanele ascultate în instanță se desprinde și din declarația martorei G. A. M. de la fila 101, care a confirmat că în prezența sa martora Șusman I. a pus registrul unic de control pe biroul din încăperea unde se aflau comisarii și nu a auzit ca aceștia să îl fi solicitat sau să fi fost refuzați.
În legătură cu refuzul de deplasare la fața locului martora a declarat că nu a auzit ca cei doi comisari să fi solicitat administratorului sau altei persoane din partea societății să îi însoțească, făcând precizarea: „având de lucru nu pot să indic categoric dacă a existat sau nu a existat o astfel de solicitare din partea comisarilor”.
Prezent în fața instanței martorul L. I. Efrem – fila 91 - a declarat că atât timp cât a fost prezent la discuții cei doi comisari nu au cerut acte sau registre și nu cunoaște dacă aceștia au solicitat ca persoane din conducerea societății să meargă la fața locului și să fie refuzați.
Este adevărat că toți ce trei martori sunt angajații petentei, dar instanța nu vede vreun motiv pentru care ar fi îndreptățită să înlăture declarațiile acestora sau să le pună la îndoială afirmațiile, existența unor relații de prepușenie între aceștia și petentă, cum afirmă intimata în concluziile scrise, nefiind un impediment în a le reține declarațiile și a stabili starea de fapt pe baza lor.
Declarația martorei C. C. E. de la fila 76, ascultată la cererea intimatei, a fost înlăturată.
Din declarațiile martorilor și chiar din declarația d-nei C. C. E. rezultă că s-a prezentat la punctul de lucru din cimitir în calitate de comisar, împreună cu numitul T. M., persoană care a încheiat procesul-verbal.
Aceeași stare de fapt, respectiv deplasarea și acționarea în echipă mai a rezultat și din mențiunea făcută în procesul-verbal: „nu a asistat echipa de comisari”, de unde concluzia că în mod direct martorul ar avea interesul să susțină starea de fapt relatată în actul sancționator.
Pe de altă parte, dacă s-ar trece peste aspectele reținute anterior declarația acestui martor trebuie înlăturată deoarece nu se coroborează cu restul declarațiilor din dosar.
În concluzie, din probele dosarului nu se poate reține că administratorul societății petente sau o altă persoană ar fi refuzat să prezinte comisarilor de mediu registrul unic de control și să îi însoțească la verificarea în teren pentru soluționarea unei sesizări referitoare la arderea unor deșeuri.
2. În procesul-verbal s-a mai făcut și mențiunea că ar fi fost refuzat controlul, dar din probele dosarului nu reiese că cei doi comisari ar fi solicitat efectuarea unui control și ar fi fost refuzați.
3. Din declarațiile martorilor propuși de petentă, dar și din declarația martorei C. C. E. rezultă că inițial agentul constatator T. M. nu s-a prezentat la birouri, nu a solicitat cuiva din personalului societății să îl însoțească la verificarea în teren, ci s-a deplasat direct la locul unde ardeau gunoaiele, de unde după un interval de timp neprecizat a venit la clădirea de birouri, loc unde era așteptat de comisarul C. C. E. și unde au avut loc discuțiile cu administratorul societății.
Prin urmare, atâta timp cât comisarul a înțeles să se deplaseze inițial singur în teren și să constate arderea gunoaielor, solicitarea ulterioară de a fi însoțit în acel loc și aplicarea unei amenzi în sumă de 50.000 lei apar ca măsuri excesive, greu de înțeles și sub primul aspect tardive.
Se ajunge la o astfel de concluzie deoarece din parcurgerea textelor de lege pe baza cărora a fost constatată fapta și aplicată sancțiunea, art.94 al.1 și art.96 al.3 pct.5 din OUG nr.195/2005, rezultă că asistarea persoanelor împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control se face la deplasarea în teren pentru constatare, iar nu după ce a avut loc o constatare și pentru că nu s-a contestat arderea gunoaielor solicitarea comisarului de a fi însoțit în teren după ce a făcut constatarea mai apare ca fiind și de un formalism excesiv, care nu poate să producă efecte juridice.
4. Anularea procesului-verbal de contravenție se mai impune și pentru motivul că amenda aplicată în sumă de 50.000 lei, în condițiile în care nici chiar comisarii nu au contestat faptul că alte persoane se fac vinovate de aprinderea focului, deci petentei nu i se poate imputa că ar fi desfășurat acțiuni care nu respectă regulile de protecție a mediului, apare ca fiind disproporționată, de natură să afecteze în mod direct și semnificativ suportul financiar al societății petente.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata G. Națională De Mediu - Comisariatul Județean A., solicitând admiterea apelului formulat și schimbarea Sentinței în sensul respingerii plângerii și menținerii sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul – verbal de sancționare.
În motivare, instanța de fond a interpretat în mod greșit starea de fapt si probatoriul administrat în cauză, înlăturând în mod injust declarația martorei C. C. E. si omitând să ia în considerare toate circumstanțele săvârșirii faptei contravenționale.
STAREA DE FAPT, în data de 03.07.2013, în jurul orei 15, ca urmare a unei sesizări telefonice privind arderea de deșeuri în cimitirul de pe .-CJ A. au demarat efectuarea unui control neprogramat privind protecția mediului la punctul de lucru al societății intimate situat în A. I., . Decembrie 1918), nr. 19 - Cimitirul Municipal A. I.. Echipa de comisari s-a prezentat la birourile societății, situate la .-au legitimat, au prezentat motivul inspecției și au solicitat prezența administratorului societății. Până la sosirea acestuia, au fost ștampilate și semnate Ordinele de delegație nr. 1141 și 1142 (f. 50, 51) de către o angajată a societății. Dl. administrator I. B. R. a refuzat să însoțească echipa de control pe teren, adresându-i cuvinte jignitoare, de asemenea nu a pus la dispoziția comisarilor Registrul unic de control și documentele solicitate, părăsind mai apoi incinta punctului de lucru. Anterior discuțiilor, comisarul T. M. a identificat locația în care se ardeau diverse deșeuri, rezultate de la curățenia cimitirului, unde se afla un angajat al societății care cu ajutorul unei furci și a unei lopeți aduna în grămadă resturile nearse suficient. Au fost efectuate fotografii (f. 53-54).
Deși reprezentantul legal al intimatei a refuzat orice colaborare cu comisarii, aceștia au încercat în continuare lămurirea situației sesizate și constatate în teren, finalizarea controlului prin întocmirea unei Note de constatare, neaplicând amenda contravențională la acea dată. în acest sens, s-a transmis prin poștă la sediul societății Invitația nr. 947/05.07.2013 prin care s-a solicitat prezența reprezentantului legal al societății la sediul GNM-CJ A., în data de 12.07.2013 cu Registrul unic de control, documentele societății, ștampilă, etc. pentru întocmirea actului de control. în data de 12.07.2013, administratorul I. B. R. NU S-A PREZENTAT, a fost trimis un angajat al societății Dl. B. F. care, desi nu a formulat nicio obiecțiune, a refuzat să semneze Nota de constatare întocmită (f. 52).
PROBELE ADMINISTRATE ÎN CAUZĂ:
1. Declarația martorei C. C. E. (f. 76), comisar în cadrul Gărzii Naționale de Mediu, participantă în echipa de control, alături de comisarul care a aplicat sancțiunea, T. M., a cărei declarație a fost înlăturată în mod injust de către instanța de fond. Aceasta a arătat că „administratorul societății a refuzat să ne însoțească la locul unde era focul, a refuzat să prezinte Registrul unic de control, certificatul de înregistrare al societății și contractul de administrare; nimeni din personalul societății nu ne-a însoțit la fața locului" . Vă rugăm să observați că recurenta a încercat intimidarea acestei martore, formulând o plângere penală împotriva acesteia pentru mărturie mincinoasă, însă declarația acesteia a rămas neschimbată, conformă cu realitatea și în cadrul confruntării de martori de la termenul de judecată din 19.03.2014.
De asemenea, dispozițiile HG nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea GNM: „comisarul este funcționar public cu statut specific. îsi desfășoară activitatea profesională în interesul si în scopul protecției mediului, exclusiv pe baza si în aplicarea prevederilor legale în domeniu ", .. personalul GNM beneficiază de protecția legii si este apărat de orice ingerință sau amestec în activitatea sa. de natură să îi influențeze libertatea de apreciere, de execuție, de decizie sau de control"". .. comisarul are dreptul să aibă acces deplin. în condițiile lesii. în orice situație. în amplasamentele si incintele în care se desfășoară sau se prezumă că se desfășoară o activitate cu impact negativ asupra mediului".
2. Declarația martorului L. Iahov (f. 91) considerăm că nu este în măsură să infirme refuzul administratorului de a acorda asistență agenților constatatori, de a prezenta documentele solicitate, inclusiv Registrul unic de control. De fapt, acesta recunoaște faptul că la locul unde se ardeau coroane funerare, comisarii s-au prezentat singuri, neînsoțiți de vreo persoană din conducerea societății, că „numai la aproximativ o oră, o oră și jumătate după discuții, în această locație s-ar fi prezentat administratorul societății, moment la care focul era stins". Susținerile acestuia potrivit cărora ,.s-a dus să stimă focul cu o F.. nicidecum nu l-a aprins, nu corespund adevărului. Este de notorietate faptul că la stingerea unui foc, în funcție de materialele care ard, se folosește apă, stingătoare, se aruncă pământ, nisip, etc. în atare situație, ne întrebăm oare cum a reușit angajatul societății recurente să stingă focul cu furca, în realitate, această ustensilă a fost folosită pentru a alimenta focul pentru a aduna grămadă resturile nearse suficient în vederea eliminării lor complete.
3. Declarația martorei S. I. (f. 77), apreciem că ar fi trebuit înlăturată, existând dovezi certe de mărturie mincinoasă. Aceasta a declarat că „anterior datei controlului, mai exact cu aprox. o lună de zile înainte, angajații noștri au aprins un foc în cimitir, ocazie cu care comisarii Gărzii de Mediu ne-au amendat, dar NU AM FĂCUT CONTESTAȚIE deoarece NE-AM RECUNOSCUT VINA și ne-am angajat să nu mai aprindem pe viitor focul..". Aceste afirmații sunt contrazise de înscrisurile de la dosarul cauzei (f. 15 - 18, 19-21) din care rezultă că societatea a formulat plângere contravențională împotriva actului de sancționare din februarie 2013, înregistrată cu nr. dos._, unde a susținut inițial că ar fi ars câteva „vreascuri" rezultate de la tăierea arborilor din cimitir, iar mai apoi, deoarece planșele fotografice confirmau arderea coroanelor funerare, s-a susținut că terțe persoane, aparținătorii mormintelor, ar fi procedat la incendiere, negându-se fapta contravențională. Susținerea acesteia că ar fi pus la dispoziția comisarilor Registrul unic de control, că l-ar fi pus pe un birou este contrazisă de declarația martorei C. C. si de cele consemnate de comisarul T. M. în procesul verbal de contravenție. Prezentarea registrului unic de control și a altor documente i-a fost solicitată administratorului societății, după sosirea acestuia în birou, nu angajaților săi - aspect confirmat parțial de martora G. A. (la sosirea la punctul de lucru, atât dl comisar, cât și d-na comisar nu ne-au cerut personal Registrul unic de control este greu de crezut că din proprie inițiativă, d-na S. I. 1-a pus pe birou, în condițiile în care șeful său a refuzat în mod clar prezentarea oricărui document, spunând că va da în judecată comisarii pentru abuz în serviciu.!!. Posibil să fi pus acest registru pe biroul dumneaei, însă în fata comisarilor de mediu NU 1-a prezentat. De asemenea, deși martora a declarat că în birou, când au avut loc discuțiile, au mai fost prezenți si membrii ai familiilor îndoliate* iar potrivit martorei G. A. „noi ne-am continuat activitatea si am auzit PARTE din discuții", martora S. „a fost în măsură să spună cu certitudine" că nu i s-a cerut administratorului să se deplaseze la locul unde era deschis focul, că nu s-a cerut ca o altă persoană din cadrul societății să se deplaseze împreună cu aceștia, etc. Mai mult, martorul L. Iahov a declarat că în birou s-ar fi aflat angajata G. A., nicidecum S. I.. Oricum, martora nu a fost de fată la discuțiile ce au continuat în fața clădirii, astfel că nu poate infirma aspectele sancționate.
4. De asemenea, declarația martorei G. A. (f. 101) nu este în măsură să infirme refuzul administratorului de a asista comisarii și de a le pune la dispoziție documentele solicitate, aceasta arătând că „nu am auzit ca cei doi comisari să fi cerut registrul unic de control și să fi fost refuzați, nu am auzit să fi solicitat administratorului sau cuiva din partea societății să se deplaseze la locul unde ardea focul, cu precizarea că AVÂND DE LUCRU NU POT SĂ INDIC ÎN MOD CATEGORIC DACĂ A EXISTAT SAU NU O ASTFEL DE SOLICITARE; în birou mă aflam și eu și martora Ș. I., „NOI NE-AM CONTINUAT ACTIVITATEA ȘI AM AUZIT PARTE DIN DISCUȚII", "știu că după ce s-a ieșit din birou au mai avut loc discuții în afara clădirii, LA CARE NU AM PARTICIPAT".
Deși declarațiile angajatilor societății contrazic susținerile recurentei din motivarea plângerii contravenționale, prin care s-a recunoscut că administratorul societății a fost necooperant a adresat cuvinte jignitoare echipei de comisari: „dacă aveți nevoie de servicii sau cavouri gratis să-mi spuneți în față și nu trebuie să procedați așa cum faceți", au fost totuși luate în considerare de către instanța de fond.
Concluzia instanței de fond în sensul că „anularea procesului verbal se mai impune și pentru motivul că amenda aplicată în sumă de 50.000 lei, în condițiile în care nici chiar comisarii nu au contestat faptul că alte persoane se fac vinovate de aprinderea focului ???????, deci petentei nu i se poate imputa că ar fi desfășurat acțiuni care nu respectă regulile de protecție a mediului apare ca fiind disproporționată este TOTALMENTE ERONATĂ si nesusținută de nico probă din dosar, dimpotrivă. Societatea intimată nu se află la prima abatere de acest gen, respectiv eliminarea deșeurilor prin ardere. Prin procesul verbal de sancționare . nr._/06.02.2013, . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 RON, în conformitate cu prevederile art. 19, alin. 4, coroborat cu art. 61, alin. 1 lit a din Legea nr. 211/2011 - pentru eliminarea deșeurilor în loc neautorizat. împotriva acestui act de sancționare, anterior celui contestat în prezentul dosar, societatea a formulat plângere contravențională, înregistrată cu nr. dos._, în care Tribunalul A., prin decizia nr. 82/A/2013, a admis apelul GNM, a schimbat sentința atacată, în sensul respingerii definitive a plângerii contravenționale formulate de ..
De asemenea, atâta timp cât comisarul T. M. a înțeles să se deplaseze inițial singur în teren și să constate arderea gunoaielor, solicitarea ulterioară de a fi însoțit în acel loc și aplicarea unei amenzi în sumă de 50.000 lei apar ca măsuri excesive, greu de înțeles și tardive. Deplasarea unui comisar din echipa de control la locul incendierii deșeurilor și realizarea de fotografii, în timpul în care celălalt comisar aștepta în birou sosirea administratorului societății, este pe deplin justificată întrucât subzista posibilitatea ca focul să fie repede stins și orice urmă a săvârșirii faptei de eliminare a deșeurilor să fie înlăturată în câteva minute.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, s-au avut în vedere împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social, conduita contravenientei, agentul constatator aplicând în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 din OG 2/2001. Astfel: amenda contravențională a fost corect stabilită, în limitele legale, aplicându-se MINIMUL special al acesteia și cu posibilitatea achitării a jumătate din minim - 25.000 lei, în termen de 48 h.
Fapta contravențională reținută - neasistarea persoanelor împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, neprezentarea documentelor solicitate prezintă pericol social concret, ridicat. Pericolul social al faptei rezultă și din cuantumul ridicat al sancțiunii aplicabile acesteia, fiind apreciat sub acest aspect de către legiuitor.
Conduita contravenientei, care NU recunoaște fapta reținută în sarcina sa și cu rea-credință a formulat prezenta plângere contravențională, având în vedere efectul suspensiv al executării sancțiunii ca urmare a demarării procedurii litigioase. Intimata a mai fost sancționată în urmă cu câteva luni de către reprezentanții GNM, persistând în a-și desfășura activitatea cu încălcarea normelor privind protecția mediului. împrejurarea că s-a refuzat controlul confirmă suspiciunea comisarilor că focul din cimitir a fost declanșat din nou de un angajat al ., motivat de efortul mult mai mic în operațiile de curățenie și facturi mai reduse de achitat la serviciul de salubritate.
Pericolul social al contravenției săvârșite - refuzul controlului - este dat și de împrejurările comiterii acesteia - adică pentru a ascunde o altă faptă contravențională - eliminarea deșeurilor în loc nepermis, pentru care, așa cum am mai arătat, societatea a mai fost sancționată o dată.
Societatea era pasibilă de aplicarea mai multor amenzi contravenționale cumulate, în cuantum de 200,000 lei pentru refuzul controlului, nerealizarea măsurilor dispuse la controlul anterior din februarie 2013, eliminarea prin ardere a deșeurilor în loc nepermis.
Față de aspectele menționate, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, este pe deplin justificată și că nu este oportună înlocuirea amenzii cu avertisment, întrucât intimata nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa, are o atitudine nesinceră și contravenția săvârșită este una de pericol pentru valorile sociale ocrotite.
În drept: OG nr. 2/2001, art. 466 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 195/2005 cu modificările ulterioare.
În probațiune: proba cu înscrisuri.
În întâmpinare s-a cerut respingerea apelului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.
În motivare, personalul de la birou a pus la dispoziția numitei C. C. E. registrul unic de control, a semnat si stampilat delegațiile comisarilor si apoi a anunțat telefonic administratorul societății, pe dl. I. B. R., despre efectuarea controlului respectiv.
Dupa aproximativ câteva minute a sosit la birouri administratorul societății, iar imediat dupa acesta a ajuns si cel de-al doilea comisar de la G. Naționala de Mediu, care efectuase deja fotografii la locul unde ardea niște vegetație uscata. In birou au avut loc discuții intre cei doi comisari si administratorul societății, iar dupa aducerea la cunoștința despre existenta unui foc in incinta cimitirului municipal, acesta din urma a dat câteva telefoane pentru a se informa despre situație, întrebând angajații daca au dat vreunul foc la uscaturi. Unul dintre angajați, respectiv numitul L. I., i-a răspuns administratorului ca a văzut focul arzând si s-a deplasat la fata locului in vederea gestionarii situației. Acest angajat a fost chemat de către administratorul societății la birou pentru a da lămuriri comisarului de mediu, sens in care acesta s-a deplasat la birou, a fost recunoscut de către comisarul T. M. ca fiind persoana care se afla langa foc in momentul deplasării acestuia pentru a fotografia locul. Numitul L. I. a răspuns intrebarilor puse atat de către administrator cat si de comisarii Gărzii de Mediu, mai mult aducandu-se precizări de către administratori, cat si de către personalul societății ca toti angajații au primit directive din partea conducerii sa nu se mai elimine deșeuri vegetale prin arderea acestora, având in vedere ca anterior acestui incident societatea subscrisa fusese sancționată pentru eliminarea deșeurilor vegetale, desi in urma formulării unei plângeri contravenționale Judecătoria A. I. a admis plângerea si a inlocuit amenda aplicata cu avertismentul, ulterior Tribunalul A. in urma promovării apelului impotriva hotărârii a admis apelul Gărzii Naționale de Mediu si a dispus respingerea plângerii contravenționale, societatea achitând amenda in cuantum de 20.000 lei.
Discuțiile dintre agenții constatatori si administratorul societatii au continuat in fata birourilor administrative, dar nu s-a pus problema ca agenții constatatori sa ii ceara administratorului sa ii insoteasca la fata locului, tocmai având in vedere faptul ca nu s-a negat existenta unui foc, iar deja aceștia se deplasaseră si se efectuaseră in acest sens fotografii. Nici cu ocazia primului control agenții constatatori nu au cerut deplasare Ia fata locului având in vedere ca nu s-a negat existenta focului prin care se eliminau furi vegetale, iar ca urmare a discuțiilor lămuritoare purtate de către personalul societatii si administrator, agenții constatatori nu au aplicat sancțiune pentru eliminarea deșeurilor vegetale, ci doar pentru neacordarea asistentei pe perioada efectuarii controlului, cu toate ca tocmai in urma asistentei acordate comisarii nu au procedat la aplicarea unor sancțiuni pentru faptele in constatarea cărora s-au deplasat la fata locului.
Concretizând, din toata starea de fapt menționata mai sus, rezulta ca atat personalul angajat, cat si conducerea societății am îndeplinit toate prevederile legale, in sensul ca am prezentat registrul unic de control (acest aspect rezultând din declarațiile martorelor S. I. M. -fila 77- si G. A. M. -fila 101-), in niciun moment nu s-a pus problema refuzării controlului, nearatandu-se in cuprinsul procesului-verbal in ce a constat refuzul controlului, iar probele administrate infirmând aceasta mențiune din procesul-verbal (personalul societății a prezentat registrul unic de control, a fost contactat administratorul societății, acesta s-a deplasat la punctul de lucru al societății unde se efectua controlul, au fost efectuate cercetări in vederea clarificării situației de fapt in ce a privit obiectul controlului, a fost chemata angajatul societății L. I. pentru a da lămuriri, agentul constatator T. M. a a fectuat fotografii fara a fi stânjenit in niciun fel de către angajații societății toate aceste aspecte coroborate indica clar ca societatea nu a refuzat controlul, si de asemenea ca fost asistata echipa de comisari).
In ce privește sustineriile potrivit cărora nu a fost asistata echipa de comisari si nu a fost desemnata o alta persoana pentru a insoti comisarul la verificarea pe teren, va rugam sa aveți in vedere ca aceasta mențiune nu se coroborează cu nicio proba administrata in fata instanței de fond, toti angajații societății declarând ca nu au fost efectuate solicitări in acest sens de către agenții constatatori. Mai mult, punem in discuție daca o asemenea solicitare in condițiile concrete privind obiectul controlului, poate sa fie considerata fapta contraventionala si sancționată in conformitate cu prevederile legale indicate in cuprinsul procesului-verbal atacat. Spunem aceasta, deoarece legiuitorul a inteles sa sancționeze lipsa de asistenta a agenților constatatori cu ocazia efectuării unui control in situațiile in care aceasta asistenta este obligatorie si absolut necesara in vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu a persoanelor abilitate in vederea efectuării controlului. Ori, nu vedem de ce eera necesara însoțirea agenților constatatori de către conducerea societății pentru a "privi"un foc a cărui existenta nu am negat-o si unde aceștia deja se deplasaseră si constataseră starea de fapt, fiind făcute in acest sens fotografii.
Aceste aspecte reiese chiar din declarația martorei C. Crmen E., care in declarația sa data si existenta la fila 76 (ultima fraza) de la dosarul cauzei, arata ca "am, cerut deplasare la fata locului pentru ca si conducerea societății sa vada focul". Prin urmare, scopul pentru care ar fi fost solicitata prezenta conducerii societății este doar pentru a "se viziona focul".
In ce privește declarația numitei C. C. E. solicită inlaturarea ei ca fiind in contradicție cu celelalte probe administrate in cauza si, de asemena, in considerarea faptului ca poziția acesteia este subiectiva având in vedere ca a avut rol de agent constatator, facand parte din echipa de control in urma căruia s-a incheiat procesul-verbal atacat. Persistenta agentului constatator in cele susținute, cu ocazia confruntării în fata instanței de judecata, este cu si mai mult justificata având in vedere ca societatea subscrisa am formulat plângere penala pentru cele deja declarate cu ocazia calității de martor in prezentul dosar.
In realitate, starea conflictuala dintre administratorul societății si comisarii gărzii de mediu s-a generat datorita faptului ca societatea a indraznit sa ii solicite numitului P. I. (acesta având calitatea de comisar in cadrul Grazii Naționale de Mediu), contravaloarea lucrărilor funerare construite de către societatea subscrisa, iar dupa ce s-a solicitat efectuarea plaților au urmat o . trei controale la societate, prima soldandu-se cu avertisment, cea de-a doua cu amenda de 20.000 lei, iar ultimul control soldandu-se cu amenda in cuantum de 50.000 lei. Este de observat ca in niciunul din cimitirele din Județul A. nu s-a efectuat niciun control din partea Grazii Naționale de Mediu, cu excepția celui administrat societății subscrise, cu toate ca in mod tradițional eliminarea resturilor vegetale se face prin arderea acestora in locuri special amenajate.
Prin motyivele de apel, GNM- Comisariatul Județean A. nu face decât sa analizeze declarațiile martorilor audiați in fata instanței de fond, prezentând doar aspectele care convin acesteia sau chiar răstălmăcind cele menționate de martori in declarațiile acestora..
Astfel in ce privește declarația martorului L. I., se omite de către apelanta ca acest martor a fost audiat tocmai pentru a se arata ca a fost chemat de către administrator pentru a da explicații comisarilor GNM in legătura cu focul aprins in incinta cimitirului, martorul declarând ca a dat explicații de fata cu ambii comisari. Despre aceasta parte din declarație apelanta nu face nici o referire in analiza sa, omitand sa o puna in discuție. Despre declarația martorei S. I. ,apelanta procedează in același ton, procedând la o interpretare proprie si subiectiva. Se critica aspecte legate de o fixare temporala a unor fapte precum si se arata ca martorul L. I. a declarat ca nu a vazut-o pe martora S. I. in birou. Din nou, ne aflam in fata unei incercari, vizibile si stângace de altfel, a apelantei de a schimba sensul celor declarate de martor. Astfel martorul nu a declarat ca "nu a fost martora S. in birou" ci a declarat ca "nu poate sa spună cu certitudine daca aceasta a fost sau nu a fost in birou".
In legătura cu declarația martorei G. A. acesata este criticata de către apelanta dar nu se arata ce anume nemulțumește apelanta in legătura cu aceasta declarație
Se scoate in evidenta in continuare ca societatea a mai fost sancționată pentru eliminarea deșeurilor vegetale, aspect care nu l-am contestat, poziția noastră in fata instanței in legătura cu acel proces verbal de constatare si sancționare a contravenției a fost de recunoaștere a faptei savarsite, dar binenteles ca am formulat apărări si am incercat sa obține anularea acelui proces verbal, inițial obținând inlocuirea cu avertismentul dar ulterior in fata instanței de apel a fost respinsa plângerea contravenționala, societatea subscrisa achitând inrtre timp amenda contravenționala aplicata.
Analizând apelul de față, prin prisma motivelor invocate cât și a dispozițiilor legale în materie, se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . Nr._/2013 petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 94 al.1 lit.e din OUG nr.195/2005, fiind sancționată cu suma de_ lei, întrucât nu a prezenta registrul unic de control, a refuzat controlul și nu a permis altei persoane să însoțească organul constatator la verificarea în teren.
Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Prin procesul verbal s-a consemnat că ,,administratorul societății petente a refuzat să prezinte reigstrul unic de control, a refuzat controlul, nu a desenat o altă persoană care să-i însoțească pe comisari la verificarea în teren ,, .
Declarațiile martorelor C. C. E. și Ș. I. M. sunt subiective, întrucât sunt angajate ale intimatei.
Declarațiile martorilor L. I. Efrem care a arătat că nu a asistat la discuții pe seama acelui registru iar martora G. A. M. a arătat că nu a auzit ca registrul să fi fost solicitat și conducerea societății să fi refuzat acest lucru nu confirmă cele consemnate în procesul verbal atacat în ce privește refuzul de a prezenta registrul unic de control.
Nu se confirmă prin nici o probă că administratorul petentei a refuzat să însoțească comisarii la controlul în teren; dimpotrivă, reiese că însuși comisarul s-a deplasat singur la locul unde ardeau resturile vegetale, solicitarea ulterioară de a fi însoțiți apare ca neîntemeiată. Cu atât mai mult cu cât nici refuzul nu a fost confirmat.
În mod corect a procesat instanța de fond în ce privește soluționarea cauzei, din moment ce nu s-a dovedit nici faptul că angajații petentei au fost cei care au aprins focul, deci aplicarea unei amenzi excesive unei persoane juridice care nu se face vinovată de săvârșirea contravenției apare ca fiind excesivă.
Cum instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, apelul de față apare ca neîntemeiat, drept pentru care, în baza art.480 cod pr civ. Acesta va fi respins.
În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU împotriva Sentinței civile nr. 653/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 11.12. 2014.
Președinte, M. B. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, R. B. |
Red. F.C./Tehnored. R.B. /08.01.2015/Ex. 4
Jud. fond F. S. C.
| Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 493/2014.... → |
|---|
