Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3626/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3626/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 3579/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 103/A/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier G. M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul S. N. împotriva sentinței civile nr.3626/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ " UNIREA" A. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul și cj. C. D. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 06.03.2014, apelantul a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru.
Instanța procedează la legitimarea apelantului ale cărui date se regăsesc în caietul de ședință al grefierului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul solicită admiterea apelului si anularea procesului verbal de contraventie. Susține că nu a avut cunoștință că trebuie să se prezinte la sediul intimatului, cu ocazia efectuării controlului la locuința sa. Arată că lucrarea pentru care a fost sancționat contravențional este realizată din anul 1992, iar până în prezent nu a avut probleme din această cauză cu vecinii și nici cu autoritățile statului. Arată că a castigat litigii in instanta cu Asociatia de proprietari si ca probabil, sesizarea ISU este o razbunare a acesteia.
Arată că înainte de a efectua acea lucrare, s-a adresat FLIPS, unitatea de la care a achiziționat apartamentul, să întrebe dacă este nevoie de autorizație pentru montarea paravanului, iar răspunsul a fost unul negativ. Cu toate acestea, Primăria Municipiului A. I. a înaintat o adresă către Asociația de Proprietari „Moților”, prin care solicita . prin desființarea construcției, iar asociația, pe această bază a sesizat ISU.
Solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment pe motiv că nu s-a produs nici un prejudiciu prin montarea paravanului, nu a avut loc nici o urmare periculoasă și nici nu a mai fost sancționat contravențional anterior. In plus, invedereaza ca in opinia sa, trebuia sa i se acorde un termen de remediere a situatiei si sa fie contactat in acest sens, ca montarea paravanului se datoreaza faptului ca cu ceva timp in urma o persoana in stare de ebrietate s-a trantit in usa apartamentului si a dorit sa-si protejeze familia ; sustine ca este pensionar si are intretinere trei persoane. Fără cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimatului solicită respingerea apelului pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinare și susținute oral. Invedereaza ca initial petentul a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment, iar ulterior a solicitat anularea procesului verbal de contraventie.
Susține că instanța de fond în mod temeinic a constatat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale. În privința solicitării apelantului de a se înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment arată că apelantul, a refuzat constant să colaboreze pentru remedierea pe cale amiabilă a situației, nu a dorit să-și îndrepte conduita, nu a întreprins nici un demers pentru . asemenea, nu a ținut cont nici de adresa Primăriei Municipiului A. I. prin care i se aducea la cunoștință că lucrarea este ilegală. Arată că din cele menționate anterior, nu se poate reține nici un motiv din care să rezulte că apelantul a înțeles gravitatea faptei sale. Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele depuse la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 30.05.2013 sub dosar nr._ petentul S. N. în contradictoriu cu intimatul I. pentru Situații de Urgență „Unirea” al Județului A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună în principal anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 29.04.2013, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 3.500 lei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal de contravenție mai sus menționat a fost sancționat cu două amenzi contravenționale, respectiv cu amendă în sumă de 1.000 lei pentru executarea unor modificări neautorizate și fără acordul scris al proiectantului inițial sau al unui expert tehnic atestat asupra căilor de evacuare și cu amendă în valoare de 2.500 lei pentru montarea în casa scării și pe calea de evacuare a blocului de locuințe a unui paravan care împiedică evacuarea persoanelor și a bunurilor precum și accesul personalului de intervenție.
Petentul apreciază că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 și 17 ale OG nr. 2/2001, respectiv nu au fost descrise faptele contravenționale reținute în sarcina sa.
Cu privire la starea de fapt reținută în procesul verbal atacat, petentul arată că aceasta nu corespunde întrutotul realității, arătând că locuiește la etajul 3 într-un ., iar paravanul respectiv este un cadru din lemn de stejar cu o lățime de circa 60 cm, pus în fața ușii sale de acces în apartament, în anul 1992.
Petentul precizează că motivul pentru care a montat paravanul a fost pentru a asigura familiei sale un plus de protecție și confort, întrucât au avut loc o . incidente, menționând că o persoană în stare de ebrietate s-a împins în ușa de acces în apartament, noapte, încercând să o forțeze și blocând astfel zarul și sistemul de închidere cu diferite obiecte.
Se arată de către petent că înainte să pună acest paravan a fost la FLIPS, unitate de la care a achiziționat apartamentul să întrebe dacă are nevoie de vreo autorizație sau de un acord pentru montarea acestui paravan, iar cei de acolo i-au spus că nu este necesară nicio autorizație pentru că 50-60 cm din fața ușii de acces în apartament aparțin proprietarului.
Petentul precizează că din anul 1992, de când a montat paravanul și până în acest an nu a avut reclamații cu privire la acesta, vecinii care locuiesc la etajul 4 trecând fără nicio problemă pe lângă paravan cu bagaje, fiind suficient spațiu liber – 1m. Totodată arată că acest paravan este demontabil, putându-se strânge oricând.
Petentul apreciază că amenzile aplicate în cuantumul maxim nu sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei, motiv pentru care a solicitat, în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001 și ale Legii nr. 307/2007.
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei, în copie următoarele înscrisuri: proces verbal ., nr._, dovada comunicării procesului verbal de contravenție, actul de identitate al petentului (f. 7-9).
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 28.06.2013 intimatul a solicitat respingerea plângerii.
Intimatul a arătat că în urma petiției formulate de către Asociația de Proprietari „Moților” împotriva numitului S. N. s-au efectuat verificări și s-a constatat că acesta a montat pe casa scării, în dreptul ușii de acces în apartament, un paravan fix, din material lemnos, reducând astfel gabaritul căii de acces și evacuare către/dinspre etajul 4 și podul construcției, încălcându-se mai multe prevederi ale Legii nr. 307/2006 și ale Ordinului MAI nr. 163/2007.
Se arată că datorită modificărilor aduse proprietății comune indivize a locatarilor blocului M3A, în cazul producerii unei situații de urgență s-ar îngreuna foarte mult evacuarea persoanelor și accesul personalului de intervenție.
Intimatul arată că atât în data de 22.04.2013 cât și în data de 24.04.2013, s-a încercat a se lua legătura cu petentul, însă acesta a refuzat să colaboreze pentru remedierea pe cale amiabilă a situației. În urma verificărilor efectuate și având în vedere plângerea formulată la data de 09.06.2011 de către locatarii Asociației de Proprietari, Adresa prin care Asociația de Proprietari solicita primăriei municipiului A. I. luarea măsurilor legale împotriva petentului cât și Adresa transmisă de către Primăria A. I. petentului S. N. prin care se solicita acestuia desființarea construcției, a fost întocmit la data de 29.04.2013 procesul verbal . nr._ prin care petentul a fost sancționat contravențional.
Cu privire la procesul verbal antemenționat intimatul arată că acesta a fost încheiat în concordanță cu prevederile legale incidente și starea de fapt constatată.
Referitor la motivele invocate de către petent în susținerea plângerii, intimatul arată că montarea pe casa scării, în dreptul ușii de acces în apartament, a unui paravan, reducând astfel gabaritul căii de acces și evacuare către/dinspre etajul și podul construcții, fără a obține acordurile și/sau autorizațiile prevăzute de lege, constituie atât o încălcare a obligației legale de a nu efectua modificări asupra căilor de evacuare dar, în același timp, ar putea împiedica evacuarea persoanelor și bunurilor, precum și accesul personalului de intervenție în situații de urgență, faptă care constituie contravenție distinctă, neprezentând importanță dacă acest paravan este fix sau mobil.
În privința asigurării unui plus de protecție și confort familiei, intimatul arată că acest lucru este absolut normal în condițiile în care se respectă prevederile legale incidente, precum și drepturile celorlalți locatari asupra proprietății comune indivize, reprezentată în acest caz de casa scării.
Se arată că, petentul a refuzat constant să colaboreze pentru remedierea pe cale amiabilă a situației, sfidând astfel legea și organele abilitate să controleze aplicarea și respectarea acesteia și, ca dovadă a faptului că a înțeles pericolul social al faptei săvârșite și că nu dorește să-și îndrepte conduita, nu a întreprins niciun demers pentru .>
În drept a fost invocată Legea nr. 307/2006, Legea nr. 230/2007, O.G. nr. 2/2001, OMAI nr. 163/2007, Decizia CCR nr. 183/2003, Decizia CCR nr. 787/2008.
În probațiune au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: plângerea nr. 736/08.04.2013 formulată de Asociația de Proprietari „Moților”, raportul întocmit de reprezentantul intimatului, planșe foto, Plângerea nr. 611/04.04.2011 formulată de către locatari, adresa nr. 620/09.06.2011 adresată Primăriei, adresa nr._/2011 a Primăriei A. I., raportul privind desfășurarea activității de comunicare a procesului verbal (f. 16-32).
La data de 12.07.2013 petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul L. O. (f. 52).
Prin sentința civilă nr. 3626/2013 a Judecătoriei Judecătoriei Alba Iulia, a fost respinsă plângerea formulată de către petentul S. N. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 29.04.2013 de intimatul I. DE STAT P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „UNIREA” AL JUDEȚULUI A.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la 29.04.2013 de intimata I. pentru Situații de Urgență „Unirea” din A. I., petentului i s-au aplicat două sancțiuni cu amenda contravențională în cuantum de 1.000 lei și 2.500 lei pentru încălcarea prevederilor art. 44 alin. II lit. g din Legea nr. 307/2006 și art. 1 alin. 3 lit. t din HGR 537/2007, reținându-se că petentul a executat modificări neautorizate fără acordul scris al proiectantului inițial sau al unui expert tehnic atestat asupra căilor de evacuare, obligație prevăzută de art. 21 lit. d din Legea nr. 307/2006.
Prin același proces verbal de contravenție s-a mai reținut în sarcina petentului faptul că a montat un paravan care împiedică evacuarea persoanelor și a bunurilor precum și accesul personalului de intervenție, fapt ce încalcă dispozițiile art. 110 alin. 2 din Ordinul nr. 163/2007, coroborat cu art. 1, alin. 3, lit. t din HG nr. 537/2007.
În consecință, s-a aplicat petentului amenda contravențională în cuantum total de 3.500 lei.
Pe fond, examinând procesul –verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale a căror încălcare atrage nulitatea absolută.
Instanța a apreciat drept neîntemeiate criticile de nelegalitate invocate de petent, privind neindicarea în cuprinsul procesului-verbal a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, întrucât descrierea faptelor cuprinde suficiente elemente pentru a putea permite instanței verificarea sub toate aspectele a temeiniciei sancțiunilor aplicate, reținându-se în plus împrejurarea că faptele au drept consecință crearea unei stări de pericol, astfel că nu se poate vorbi de „evaluarea pagubelor”, urmările nefiind materializate în cazul dedus judecății deoarece este vorba de o contravenție de pericol și nu de una de rezultat.
În ceea ce privește cauza A. împotriva României, invocată de către petent, instanța constată că principalul motiv pentru care Curtea de la Strasbourg a reținut aplicarea garanțiilor procedurale specifice cauzelor penale a constituit-o faptul că, la data sancționării petentului respectiv, Legea nr.61/1991 care incrimina fapta, prevedea sancțiunea închisorii contravenționale alternativă cu amenda și posibilitatea înlocuirii sancțiunii pecuniare cu cea a închisorii Prin urmare gravitatea mizei, decurgând din aceea că la data respectivă exista posibilitatea reală ca petentul să fie privat de libertate ca o consecința a faptei reținute în sarcina sa, a determinat CEDO să considere aplicabile dispozițiile art.6 alin.2 din Convenție.
Mai mult, chiar dacă am considera că petentul beneficiază de garanțiile specifice cauzelor penale, printre care și prezumția de nevinovăție, nu am ajunge automat la concluzia că sarcina probei revine în exclusivitate intimatului, acesta administrând probele necesare în susținerea măsurilor luate, în acest sens depunând la dosar procesul verbal care este act autentic și mijloc de probă, raportul agentului constatator și planșele foto, ori în această situație nu se poate susține că intimatul nu a solicitat administrarea de probe.
Având în vedere faptul că petentul a fost în imposibilitate de a depune la dosarul cauzei acordul scris al proiectantului inițial sau al unui expert tehnic atestat cu privire la modificările efectuate asupra căilor de evacuare, instanța a constatat că amenda aplicată petentului pentru această contravenție este pe deplin justificată, întrucât apărările petentului se referă la împrejurarea că s-a adresat Flips, care i-a comunicat faptul că nu are nevoie de nicio autorizație pentru că 50-60 cm din fața ușii de acces în apartamentul său îi aparțin, aspect pe care petentul nu a reușit însă să îl probeze, deși i s-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei acordul proiectantului.
Instanța a reținut că art. 110 alin. 2 din Ordinul nr. 163/2007 prevede că, „În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de mașini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor și bunurilor, precum și accesul personalului de intervenție”, iar conform art. 1 alin. 3 lit. t din HG nr. 537/2007 reducerea dimensiunilor căilor de evacuare, încuierea ori blocarea ușilor sau a altor căi destinate evacuării ori nefuncționarea iluminatului de siguranță se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, legiuitorul nefăcând distincție între construcții/mobilier/aparatură fixe sau mobile, temporare sau permanente, numărul acestora sau orice alte criterii.
Din planșele foto depuse la dosarul cauzei (f.19-29) instanța a constatat că petentul a montat un paravan în fața ușii de acces în apartament, îngreunând astfel accesul locatarilor de la etajul 4.
Având în vedere plângerea nr. 611 din 04.04.2011 formulată de către locatarii blocului (f.30) și adresa nr. 620/_ din 9.06.2011 prin care Asociația de Proprietari „Moților” solicita Primăriei Municipiului A. I. luarea măsurilor legale împotriva petentului (f. 31) și adresa nr._/15.06.2011 (f. 32) prin care Primăria Municipiului A. I. solicita petentului desființarea construcției și constatând că petentul nu s-a conformat acestor dispoziții, astfel că în mod corect reprezentantul intimatului nu a putut reține, ca circumstanță personală, de natură să conducă la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, faptul că petentul a depus anterior, stăruință pentru a înlătura consecințele acțiunii sau inacțiunii sale, astfel încât să rezulte că faptele reținute în culpa sa au un caracter întâmplător și neintenționat, instanța reține că, în mod corect petentul a fost sancționat de către reprezentantul intimatului cu amendă contravențională stabilită la maximul prevăzut de lege.
Având în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, faptul că atitudinea culpabilă a petentului are drept consecință crearea unei stări de pericol, astfel că nu se poate vorbi de „evaluarea pagubelor”, urmările nefiind materializate, precum și faptul că petentul nu a înțeles pericolul social al faptei săvârșite întrucât nu a întreprins niciun demers pentru . apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor care îi revin.
Față de cele de mai sus, instanța urmează a respins plângerea contravențională formulată de către petentul Soia N..
Instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul înlocuirii amenzii în cuantum de 3500 lei, cu avertisment.
În motivare, se arată că
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat în data de 29.04.2013 și afișat la ușă în data de 15.05.2013 apelantul a fost sancționat cu două amenzi contravenționale, în cuantum total de 3.500 lei, astfel:
1. amenda maximă de 1.000 lei pentru că ar fi executat modificări neautorizate și fără acordul scris al proiectantului inițial sau al unui expert tehnic atestat asupra căilor de evacuare, obligație prevăzută de art. 21, lit. d din Legea nr. 307/2006 coroborat cu art. 44, alin. 2, lit g din același act normativ;
2. amenda maximă de 2.500 lei pentru că în casa scării și pe calea de evacuare a blocului de locuințe s-a montat un paravan care împiedică evacuarea persoanelor si bunurilor precum și accesul personalului de intervenție, fapt ce încalcă art. 110, alin. 2 din Ordinul nr. 163/2007, coroborat cu art. 1, alin. 3, lit. t din HG nr. 537/2007.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a respins plângerea formulată, reținând în esență că petentul nu a depus la dosarul cauzei acordul scris al proiectantului inițial sau al unui expert tehnic atestat cu privire la modificările efectuate asupra căilor de evacuare și că faptele reținute în culpa sa nu au un caracter întâmplător și neintenționat astfel că în mod corect petentul a fost sancționat cu amenzi contravenționale maxime.
Consideră că instanța de fond a interpretat în mod greșit probatoriul administrat în cauză și a omis să aibă în vedere următoarele aspecte:
- apelantul locuiește la etajul 3, într-un . 4 etaje; paravanul respectiv a fost de fapt un cadru de lemn de stejar, cu o lățime de circa 60 cm, pus în fața ușii sale de acces în apartament, în urmă cu 21 de ani, respectiv din octombrie 1992;
- motivul pentru care l-a așezat acolo a fost să asigure familiei sale un plus de protecție și confort (asigură o mai bună izolare fonică și termică a apartamentului), întrucât au avut loc o . accidente: o persoană în stare de ebrietate s-a împins în fața ușii de acces în apartament, noaptea încercând să o forțeze, i-a fost blocat zarul și sistemul de închidere cu diferite obiecte, bucăți de hârtie și a fost nevoie să schimbe yala.
- Înainte să pună acest paravan a fost la FLIPS, întrucât de la această unitate a achiziționat apartamentul să întrebe dacă e nevoie de vreo autorizație sau de un acord pentru montarea acestui paravan și de acolo i s-a spus că nu este necesară nici o autorizație pentru că 50-60 cm din fața ușii de acces în apartamentul său îi aparțin.
- Așa fiind, de bună-credință, a pus acel paravan din lemn, în anul 1992, și nu a avut intenția să deranjeze pe nimeni, mai mult, nu a cunoscut legile care interzic acest lucru pentru că nu are astfel de studii.
Învederează instanței că în prezent a demontat acel paravan și a înțeles să respecte prevederile legale în vigoare și regretă sincer că s-a ajuns în această situație.
P. aspectele mai sus prezentate, solicită să se aibă în vedere disp. art. 21 din OG 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama da împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Cele două amenzi contravenționale, ambele stabilite la maximul prevăzut de lege, în cuantum de 3500 lei reprezintă o sumă mult prea oneroasă pentru mine și familia mea care beneficiază de veniturile lunare extrem de modeste. Arată faptul că se află în imposibilitatea de a achita o astfel de suma și că traiul de zi cu zi al familiei sale ar fi afectat în mod considerabil. De asemenea precizează că nu a avut cunoștință că trebuie să dețină vreo autorizație pentru acel paravan, că l-a pus în fața ușii sale în urmă cu 21 de ani, că nu s-a produs nici un prejudiciu prin săvârșirea acestei fapte, nu a avut loc nici o urmare periculoasă și nu a mai fost sancționat anterior, fiind la prima abatere contravențională.
P. considerentele prezentate, aprecază că aplicarea unor amenzi atât de substanțiale, în cuantum de 3.500 lei este extrem de drastică, în condițiile în care pericolul social al faptei este extrem de redus, aproape inexistent și solicită respectuos înlocuirea acestora cu avertisment, această sancțiune fiind echitabilă și proporțională cu gradul de pericol social.
Apelul a fost lega timbrat.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, se arată că
Instanța de fond, în mod temeinic și legal, a examinat actele deduse judecății, constatând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat a fost încheiat în concordanță cu prevederile legale incidente și cu starea de fapt, constatată de reprezentantul instituției noastre și susținută de probele invocate, fară a prejudicia drepturile și interesele legitime ale reclamantei, și că, în acest context, sancționarea contravențională a acesteia nu constituie decât o reflexie a nerespectării continue a dispozițiilor legale referitoare la activitatea de apărare împotriva incendiilor.
Referitor la cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, învederează onoratei instanțe de judecată faptul că atitudinea contravenientului față de fapta săvârșită trebuie luată în considerație, fiind normal ca cel care recunoaște deschis greșeala și o regretă, să primească o sancțiune mai ușoară. De altfel, o asemenea poziție constituie și o primă garanție că făptuitorul a înțeles pericolul faptei săvârșite și că în viitor nu o va mai repeta. Dimpotrivă, însă cel care sfidează continuu regulile și obligațiile ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, se comportă recalcitrant față de agentul constatator, nu recunoaște fapta etc, obligă la aplicarea unei sancțiuni mai aspre, care poate să ajungă la limita maximă a amenzii prevăzută de actul normativ pentru fapta săvârșită.
Ori, în cazul de față, numitul S. N. a refuzat constant să colaboreze pentru remedierea pe cale amiabilă a situației, sfidând astfel legea și organele abilitate să controleze aplicarea și respectarea acesteia și, ca dovadă a faptului că nu a înțeles pericolul social al faptei săvârșite și că nu a dorit să-și îndrepte conduita, nu a întreprins niciun demers pentru . la pronunțarea sentinței atacate.
Totodată, deși nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa, se poate proba, prin Adresa nr._ din 15.06.2011, adresată numitului S. N. de către Primăria Municipiului A. I., prin care i se solicita acestuia . desființarea construcției, înaintată spre știință șl Asociației de Proprietari "Moților" (și anexată pentru probatoriu la dosarul cauzei), că acesta avea cunoștință, la momentul executării verificărilor de către reprezentantul instituției intimate, cel puțin din perspectiva Legii nr. 230/2007, că "modificarea aspectului proprietății comune, precum și a elementelor constructive ale clădirii Iară aprobările și autorizațiile legale" constituie contravenție,
În aceste condiții, nu s-a putut reține, anterior aplicării sancțiunii amenzii și nici până la momentul pronunțării sentinței atacate, ca circumstanță personală, de natură să conducă la aplicarea unei sancțiuni mai ușoară, faptul că apelantul a depus, anterior, dar și după desfășurarea controlului, până la pronunțarea unei sentințe în cauză, stăruință pentru a înlătura consecințele acțiunilor sau inacțiunii sale, astfel încât să rezulte că faptele reținute în culpa sa au un caracter întâmplător și neintenționat.
Având în vedere aspectele precizate anterior, precum și încălcarea de către petent a mai multor prevederi legale, constatate personal de către reprezentantul instituției intimate, dar și de către alte entități abilitate, dar mai ales faptul că numitul S. N. a refuzat constant să colaboreze pentru remedierea pe cale amiabilă a situației, astfel sfidând constant legea și organele abilitate să controleze aplicarea și respectarea acesteia, aspecte care reies din documentele anexate pentru probatoriu la dosarul cauzei, rezultă în mod evident că singura soluție rămasă, pentru a determina . numitului S. N., a fost sancționarea contravențională cu amendă a acestuia.
Mai mult, este evident faptul că doar aplicarea sancțiunii amenzii de către agentul constatator, și mai ales că instanța de judecată, prin sentința civilă atacată, a apreciat în mod just, pe baza probelor administrate în cauză, că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor care ii revin, au determinat ., prin demontarea paravanului montat ilegal, dar doar după pronunțarea sentinței atacate.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut în mod corect, fundamentat pe probele administrate în cauză, că aplicarea avertismentului nu poate atinge scopul sancțiunii, având în vedere că ar putea conduce în viitor la acțiuni de același gen, în sensul că apelantul nu va respecta obligațiile instituite de lege, deoarece nu a înțeles pericolul social al faptei săvârșite și nu a întreprins niciun demers pentru . ce ar conduce la deturnarea legii de la scopul acesteia și crearea unor riscuri majore pentru ceilalți coproprietari și personalul de intervenție, în cazul producerii unei situații de urgență.
Verificand sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel invocate, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Prin procesul verbal contesat, mentinut de catre prima instanta, petentul apelant a fost sanctionat cu:
1. amenda contraventionala de 1.000 lei pentru că a executat modificări neautorizate și fără acordul scris al proiectantului inițial sau al unui expert tehnic atestat asupra căilor de evacuare, obligație prevăzută de art. 21, lit. d din Legea nr. 307/2006 coroborat cu art. 44, alin. 2, lit g din același act normativ;
2. amenda contraventionala de 2.500 lei pentru că, în casa scării și pe calea de evacuare a blocului de locuințe, s-a montat un paravan care împiedică evacuarea persoanelor si bunurilor precum și accesul personalului de intervenție, fapt ce încalcă art. 110, alin. 2 din Ordinul nr. 163/2007, coroborat cu art. 1, alin. 3, lit. t din HG nr. 537/2007.
Petentul nu a apelat sentinta pronuntata de prima instanta, sub aspectul existentei contravențiilor retinute in sarcina sa si sub aspectul vinovatiei, solicitand expres prin memoriul de apel, inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzilor contraventionale aplicate lui.
Este adevarat ca prin concluziile oral formulate a solicitat anularea procesului verbal de contraventie insa, sub acest aspect nu poate fi ignorat faptul ca, pe de o parte, petentul nu are cunostinte juridice iar pe de alta parte, intreaga sa aparare s-a circumscris lipsei de pericol social al faptelor retinute in sarcina sa, raportat la contextul in care au fost comise, urmarile produse – care au fost remediate si la costul ridicat al amenzilor raportat la veniturile petentului apelant.
Astfel, prin chiar memoriul de apel, petentul a invederat ca, nu a cunoscut legile care interzic montarea paravanului in lipsa oricarei autorizari, ca in prezent a demontat acest paravan si a inteles sa respecte prevederile legale in vigoare, regretand sincer ca s-a ajuns in aceasta situatie.
Rezulta deci, ca petentul si-a asumat in final comiterea contraventiilor retinte in sarcina sa, ca de altfel si vinovatia, achiesand implicit sub aceste aspecte, solutiei data de prima instanta.
Oricum, este stiut ca, invocata necunoastere a legii – in speta a dispozitiilor legale care prohibesc modificarea aspectului proprietatii comune, precum si a elementelor constructive ale cladirii, fara aprobarile si autorizatiile legale-nu absolva de raspundere persoana care se face culpabila de aceasta- in speta petentul apelant.
Asa fiind, faptele si vinovatia petentului exista, astfel cum s-a retinut si argumentat de catre prima instanta.
In fapt, petentul a montat un paravan în fața ușii de acces în apartament, îngreunând astfel accesul locatarilor de la etajul 4, fapt relevat de planșele foto depuse la dosarul primei instante (f.19-29),din adresa nr._/15.06.2011 (f. 32) emisa de Primăria Municipiului A. I., rezultand ca pentru o asemenea lucrare, petentul avea nevoie de autorizatie de construire si de acordul asociatiei de proprietari, punandu-i-se in vedere sa intre in legalitate prin desfiintarea constructiei.
In speta insa, nu pot fi ignorate criteriile de individualizare a sanctiunii oferite de art. 21 alin.3 din Og nr. 2/2001, in conformitate cu care, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
In contextul tuturor celor mai sus expuse, referitor la individualizarea sanctiunii amenzii, instanta de control judiciar retine ca, o justa interpretare si aplicare a criteriilor de individualizare a sanctiunilor prevazute de art. 21 alin.3 din Og nr. 2/2001, permite in speta, inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate petentului, pentru fiecare din contraventiile retinute in sarcina lui.
Astfel, in speta nu poate fi ignorat faptul ca, in prezent, paravanul montat a fost indepartat de catre petent, aspect relevat de plansele foto depuse la dosarul cauzei si necontestat de intimat, astfel ca, nu se mai poate pune problema inoportunarii accesului la nivelele superioare, in caz de urgenta. In plus, pana la momentul intocmirii procesului verbal de contravenție, nu a fost semnalata vreo situație in care, in fapt, sa fi fost necesara intervenția ISU la nivelele superioare si care sa fi fost împiedicata de edificiul petentului. In plus, aceasta denota ca petentul a inteles faptele imputate, si-a asumat cosecintele comiterii lor si a remediat situatia.
Apoi, nu poate fi ignorat nici faptul ca pana in prezent nu au fost semnalate inconveniente majore in ceea ce priveste montarea paravanului, martorul L. O., invederand ca ceilalti locatari nu sunt de acord cu acest paravan, fara a stimartorul de ce anume sunt deranjati; nu poate fi ignorat nici faptul ca paravanul fusese montat de peste 21 de ani in locatia respectiva, fara ca petentului sa i se aduca la cunostinta nelegala sa amplasare in lipsa unei autorizatii si fara ca, in toti acesti 21 de ani, amplasarea paravanului respectiv sa fi constituit un impediment pentru locatari, ceea ce desigur, nu confera un caracter licit edificiului respectiv, nici din punctul de vedere al dispozitiilor Legii 307/2006, si nici din punctul de vedere al Ordinului 163/2007 si al HG nr. 537/2007. Insa lipsa in concret a unor urmari cauzate de efectuarea modificarii imputate petentului, poate fi avuta in vedere la individualizarea sanctiunilor aplicate lui.
Aceasta si in considerarea faptului ca, aplicarea sanctiunilor contraventionale nu se poate transforma . pentru petent. Or, suma totala a amenzilor contraventionale aplicate petentului apelant-3500 lei, este de natura a fi o asemenea sarcina, raportat la cuantumul ridicat al acesteia .
P. toate considerentele de fapt si de drept expuse, avand in vedere faptul ca petentul a intrat in legalitate, vazand si prev. art. 5 alin.5 din Og nr. 2/2001, in temeiul art. 480 din Codul de Procedura Civila, va admite apelul declarat de petentul S. N., împotriva Sentinței Civile nr. 3626/2013 a Judecătoriei Alba Iulia.
Va schimba în parte sentința apelată, în sensul că:
Va admite în parte plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/29.04.2013 și,
Va inlocui cu avertisment, sancțiunile constând în: amenda contravențională în cuantum de 1000 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 44 alin. II lit. g din Legea nr. 307/2006, respectiv amenda contravențională în cuantum de 2500 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1 alin. 3 lit. t din HGR 537/2007.
Va exonera petentul de executarea sancțiunilor amenzilor contravenționale antemenționate.
Va menține în rest sentința apelată.
Raportat la solutia dispusa nu vor fi acordate cheltuieli de judecata.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul S. N., împotriva Sentinței Civile nr. 3626/2013 a Judecătoriei Alba Iulia.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/29.04.2013 și,
Înlocuiește cu avertisment, sancțiunile constând în: amenda contravențională în cuantum de 1000 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 44 alin. II lit. g din Legea nr. 307/2006, respectiv amenda contravențională în cuantum de 2500 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1 alin. 3 lit. t din HGR 537/2007.
Exonerează petentul de executarea sancțiunilor amenzilor contravenționale antemenționate.
Menține în rest sentința apelată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.03.2014.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, G. M. P. |
Red/Tehnored. ABA/4ex/11.04.2014
Jud. fond. H.D.C.
| ← Pretentii. Sentința nr. 726/2014. Tribunalul ALBA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 128/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
