Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 23/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 1552/191/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 23/R/2014
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Judecător C. F.
Grefier G. M. P.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către recurenții . și I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței civile nr. 256/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 14.01.2014, recurentul ITM a depus la dosar concluzii scrise și o . înscrisuri în probațiune.
La data de 15.01.2014, recurentul ITM a depus la dosar, prin fax, concluzii scrise.
La data de 16.01.2014, recurenta . a depus la dosar concluzii scrise, o . înscrisuri în probațiune și dovada comunicării lor cu recurentul ITM.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 09.01.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria B., la data de 29.11.2012, sub dosar nr._, petenta . B. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 12.11.2012, deoarece a fost obligată la plata sumei de 10.000 lei în mod nefondat și nelegal. In subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
În dovedirea plângerii, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori, anexând copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, anexa 1 la procesul verbal de control (filele 6-7).
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinare (filele 13-15), intimatul solicită instanței, ca pe baza probelor ce se vor administra, să respingă plângerea formulată de petentă împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 12.11.2012.
În drept, intimatul își întemeiază întâmpinarea pe HG nr.500/2011.
În susținerea întâmpinării, intimatul anexează înscrisuri (filele 16-18), respectiv extras din Revisal și datele privind transmiterea din 05.11.2012.
Petenta a mai depus la dosar înscrisurile care atestă transmiterile registrului general de evidență a persoanelor din data de 05.11.2012 și 15.11.2012 (f.20,22), extras din registrul de evidență a salariaților înregistrat în evidentele societății (f.21), fișa de aptitudine (f.23), cererea prin care numitul G. E. E. a solicitat angajarea, fișa de post și contractul individual de muncă (24-29).
La solicitarea petentei, au fost audiați martorii I. A. S., B. G., G. E. E. (filele 35-36, 37-38 și 51).
Intimatul a comunicat la dosarul cauzei adresa nr.3549/06/01.2013, răspunzând solicitărilor instanței (f.43)
Prin sentința civilă nr. 256/2013 a Judecătoriei B., a fost admisă în parte plângerea formulată de petentă, fiind înlocuită cu avertisment sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție ., nr._, din 12.11.2012.
S-a atras atenția petentei asupra respectării pe viitor a dispozițiilor legale din domeniul relațiilor de muncă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 12.11.2012, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru fapta prevăzută și sancționată de art. 9 alin.1 lit a și 9 alin.2 lit.a din HG 500/2011.
In cuprinsul actului de sancționare, s-a reținut că angajatorul nu a transmis la ITM A. modificările intervenite în registrul general de evidență a salariaților în format electronic, cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin.2 lit.a-g din HG 500/2011, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către G. E. E., care prestează activitate în unitate din data de 6.11.2012.
Examinând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul societății petente, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator (fila 6-7).
Petenta a invocat nelegalitatea procesului-verbal de contravenție, pe motiv că acesta nu este semnat de reprezentantul societății și nici de către un martor, încălcându-se astfel prevederile art. 19 din OG 2/2001.
Instanța a reținut că, potrivit acestei dispoziții legale, ”procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu se poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
. de contravenție supus controlului nu este semnat de către administratorul societății și nici de către un martor, însă, agentul constatator a dat eficiență dispozițiilor art.19 alin.3, menționând în cuprinsul actului de sancționare motivul pentru care lipsește semnătura martorului.
Chiar admițând că au fost nesocotite prevederile legale antemenționate aceasta nu ar genera decât o nulitate relativă, sancțiune care este condiționată de dovedirea unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului de sancționare.
Petenta nu invocă și nu probează existența vătămării determinante care i-a fost generată prin nesemnarea procesului-verbal de contravenție de către un martor. Rolul martorului prevăzut de art.19 din OG 2/2001 este doar acela de a confirma faptul că cel sancționat nu este de față, refuză sau nu poate să semneze. Or, prin plângerea contravențională se recunoaște faptul că administratorul societății a fost de față, însă a refuzat să semneze actul de sancționare.
In plus, nu s-ar putea reține existența vreunei vătămări, în condițiile în care, în cursul judecății, oricum s-a procedat la audierea în calitate de martori a persoanelor care au fost de față la încheierea procesului-verbal de contravenție.
Petenta solicită să se constate și netemeinicia actului de sancționare, învederând că și-a îndeplinit obligația legală de a transmite registrul general de evidență a salariaților cu modificările intervenite prin angajarea numitului G. E. E., în data de 5.11.2012, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar și care poartă viza ITM.
Din examinarea coroborată a înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut că această susținere este nefondată, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea faptei contravenționale pentru care a fost sancționată.
Nu se contestă faptul că numitul G. E. E. și-a început activitatea pentru societatea petentă la data de 06.11.2012, astfel cum rezultă din copia contractului individual de muncă (f.26) și din depoziția testimonială a acestei persoane. Contractul individual de muncă și fișa postului au fost semnate de către angajat la data de 05.11.2012, dată la care a fost eliberată și fișa de aptitudini de către medic specialist de medicină a muncii Milles M. (f.23).
Având în vedere că angajatul a început activitatea pentru societatea angajatoare din data de 06.11.2012, registrul general de evidență a salariaților, cu modificările intervenite ca urmare a acestei angajări ar fi trebuit transmis către ITM A. cel mai târziu data de 05.11.2012, conform art. 4 alin.1, lit. a din HG 500/2011.
Petenta pretinde că a transmis datele privind angajarea acestei persoane în 05.11.2012, astfel cum rezultă din înscrisul care poartă viza ITM B..
Martorul B. G., contabilul societății (f.37), învederează că societatea nu a întreprins demersurile necesare pentru a putea transmite în mod direct modificările intervenite în registrul electronic de evidență a persoanelor, astfel că, ori de câte ori se impunea a fi făcută o astfel de transmitere, el sau administratorul societății copiau registrul de evidență a salariaților actualizat pe o dischetă pe care o prezentau la ITM B.. Aici, prezentau discheta și un formular de declarație, pe care, ulterior transmiterii, era aplicată viza ITM.
Martorul precizează că, în acest fel a procedat și în data de 5.11.2012, când a dus discheta cu datele privind angajarea numitului G. E. E. la ITM B. și i-a fost vizat formularul existent la fila 20 din dosar, ca o confirmare a efectuării acestei transmiteri.
Instanța reține că, într-adevăr, în data de 05.11.2012 a existat o trasmitere la ITM a registrului electronic al salariaților, astfel cum rezultă din înscrisul invocat de petentă (f. 20). Acest aspect rezultă și din adresa nr. 3549/06/01.03.2013, în care intimatul confirmă că, la data de 05.11.2012, petenta a depus registrul electronic al salariaților, cu cererea înregistrată sub nr. 327/05.11.2012, iar acesta a fost transmis de funcționara M. M., care a înscris pe cerere codul transmisiei nr._/05.11.2012. (f.43).
De asemenea, și înscrisul depus de intimat și existent la fila 17 din dosar atestă faptul că în data de 05.11.2012 . a transmis registrul electronic de evidență a salariaților. Insă, din cuprinsul acestui înscris rezultă în mod clar că numitul G. E. E. nu se regăsea printre angajații societății, datele privind încheierea contractului de muncă cu acesta nefiind cuprinse în registrul electronic al salariaților care a fost transmis.
Astfel, în condițiile în care angajatul și-a început activitatea la data de 06.11.2012, și cu o zi înainte nu au fost transmise datele privind această angajare către ITM A., sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 9 alin.1, lit.a din HG 500/2011.
Faptul că angajatul respectiv era trecut din data de 05.11.2012 în registrul electronic al salariaților deținut de societate nu este o împrejurare de natură să o exonereze pe petentă de răspundere contravențională, întrucât legea sancționează netransmiterea angajării la ITM și nu neînregistrarea în propriul registru electronic.
Cu privire la cererea subsidiară de înlocuire a amenzii cu avertisment, s-a reținut că în baza art.34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale, în funcție de criteriile stabilite de art. 21 alin.3 din OG 2/2001. Astfel, sancțiunea aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere, sub acest aspect, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. In același sens, art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art. 7 din O.G.2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
Instanța a reținut că ansamblul probator administrat în cauză relevă existența unor împrejurări care conferă faptei circumstanțe atenuante.
In primul rând, s-a reținut că există anumite elemente care conduc la concluzia că nu a existat rea credință din partea societății petente.
Este de observat că numitul G. E. E. nu a fost depistat în muncă la momentul controlului, ci faptul că acesta a fost angajat în data de 5 noiembrie și a început activitatea în 6 noiembrie le-a fost declarat organelor de control de martora I. A. S., angajat și asociat în cadrul societății petente (f.35). Or, dacă aceștia aveau reprezentarea că formalitățile de angajare nu sunt întocmite corespunzător, evitau să declare această angajare.
În al doilea rând, este necontestat faptul că a existat o transmitere a registrului electronic de evidență a salariaților în data de 05.11.2012. ITM A. a probat prin înscrisul depus la dosar (f. 17) faptul că această transmitere nu cuprindea și contractul individual de muncă al numitului G. E. E..
Este știut că, de câte ori există date privind angajații care trebuie transmise în sistem REVISAL, angajatorul nu transmite aceste date în mod izolat, ci face o nouă transmitere a registrului electronic de evidență a salariaților în forma actualizată.
In cauza de față, intimatul nu arată care au fost datele noi care au prilejuit transmiterea registrului de evidență a salariaților din data de 05.11.2012. Or, nu se procedează la retransmiterea registrului decât în cazul în care au survenit anumite modificări privind persoanele angajate.
Dacă în data de 05.11.2012 a fost transmis de către petentă registrul de evidență al salariaților, fără nici o modificare, se poate conchide, având în vedere și depozițiile testimoniale (martorul B. G. arată că a dus acea dischetă la ITM tocmai pentru a transmite angajarea numitului G.), că s-a intenționat transmiterea acestui contract individual de muncă, însă, dintr-o eroare, nu a fost salvată pe discheta prezentată la ITM forma actualizată a registrului de evidență a salariaților.
In mod evident, o astfel de situație nu o poate exonera pe societatea petentă de răspundere, întrucât are la bază o neglijență a reprezentanților săi, însă poate fi avută în vedere ca o împrejurare care imprimă faptei valențe atenuante și se poate reflecta în modul de individualizare a sancțiunii.
Totodată, s-a reține că martorul G. E. E. (f.51) a declarat în fața instanței că a semnat contractul individual de muncă la data de 5 noiembrie, și a început activitatea din data de 6 noiembrie.
De asemenea, martorul învederează că, începând cu data de 06.11.2012 i-a fost plătit salariul de către societatea petentă, iar martorul B. G., contabilul societății învederează că tot de atunci au fost plătite și contribuțiile pentru acest angajat, ceea ce conduce la concluzia că nu a existat intenția de a se ocoli obligațiile instituite în sarcina angajatorilor, iar angajatul în cauză nu a fost prejudiciat cu nimic.
Față de toate acestea, și reținând că nu s-a făcut dovada că societatea petentă a mai fost sancționată anterior pentru astfel de fapte, instanța a apreciat că se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment. Fiind vorba de prima abatere de acest fel, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atrage atenția societății petente să respecte pe viitor obligațiile legale ce îi revin în calitate de angajator.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât petenta, cât și intimatul.
Astfel, petenta a solicitat modificarea sentinței civile nr. 256/2013 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._ în sensul admiterii în întregime a plângerii formulate.
În motivare, petenta arată că a fost sancționată cu amendă de 10.000 lei de către inspectorii de muncă ai ITM A. prin procesul verbal contestat pentru săvârșirea faptei prevăzută și sancționată de art. 9 al. 1 lit. a și 9 al. 2 lit. a din HG 500/2011. S-a reținut astfel că nu ar fi transmis în termenul legal (05.11.2012) la ITM A. modificările intervenite în REVISAL cu privire la încheierea contractului individual de muncă al lui G. E. E. care prestează activitate din data de 06.11.2012.
În realitate petenta a transmis la ITM - punctul de lucru B. modificările intervenite în REVISAL cu privire la G. E. E. aspect acre reiese din adresa nr._/05 11 2012 avizată de către ITM A..
De asemenea, din extrasul REVISAL depus la dosar reiese clar faptul că modificările au fost operate în data de 05.11.2012, ora 13,27.
Instanța de fond a admis doar în parte plângerea formulată apreciind, raportat la declarația martorului B. G. (fila 37) - contabilul societății, că nu ar fi întreprins demersurile necesare pentru a putea transmite în mod direct modificările intervenit în REVISAL astfel că, ori de câte ori era necesar, martorul sau administratorul societății copiau REVISAL-ul actualizat pe o dischetă pe care o prezentau la ITM B..
Prin recursul formulat critică hotărârea atacată în ceea ce privește reținerea contravenției în sarcina sa raportat la faptul că nu ar fi întreprins demersurile necesare pentru a putea transmite în mod direct modificările intervenite în REVISAL.
Trebuie observat că nicăieri în cuprinsul HG 500/2011 nu se menționează o modalitate anume prin care trebuie făcută transmiterea modificărilor intervenite în REVISAL. Ori, atâta vreme cât legiuitorul nu i-a impus o astfel de modalitate de efectuare a transmiterii, nici instanța nu poate reține obligativitatea sa de a efectua transmiterea doar într-un anumit mod.
De altfel, argumentele instanței sunt contrazise de chiar practicile agreate și folosite de către ITM, care permite și acceptă - în concordanță cu prevederile legale - atât comunicarea directă (on line) a modificărilor intervenite în REVISAL, cât și comunicarea pe suport magnetic, la ghișeele instituției, situație în care se aplică viza ITM pe suportul de hârtie care face dovada transmiterii (pe suport magnetic) a modificărilor.
Având în vedere că petenta și-a îndeplinit obligația legală de transmitere a modificărilor - într-una din modalitățile agreate de ITM (la ghișeul instituției, pe suport magnetic) - și i s-a înmânat dovada prin vizarea adresei nr._/05.11.2012 de către ITM A., nu poate fi sancționată pentru îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor de serviciu a funcționarului de la ghișeu care nu a operat corespunzător modificările transmise de petentă.
De asemenea, intimatul a solicitat în baza prevederilor art. 304 pct. 9 și 304 ind.1 Cod proc. civilă modificarea hotărârii atacate și în consecință respingerea în totalitate a plângerii formulate de către ..
În motivare, se arată că sentința instanței de fond este nelegală datorită faptului că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, raportat la starea de faptă existentă la momentul controlului și la probele administrate în cauză.
Astfel, în data de 12.11.2012, la sediul S.C. "A. S." SRL, s-a verificat de către inspectorii de muncă modul în care se respectă prevederile legislației în vigoare privind domeniul relațiilor de munca, ocazie cu care au fost depistate o . deficiențe care au fost reținute pe larg în procesul-verbal de control nr._/12.11.2012, iar pentru remedierea acestora au fost dispuse măsurile obligatorii din anexele la acest proces-verbal.
Dintre toate acestea agenții constatatori au sancționat-o pe petentă pentru fapta cu gradul de pericol social cel mai ridicat, mai exact pentru faptul că angajatorul nu a completat și transmis Registrul general de evidență al salariaților în format electronic elementele prevăzute la art.3 alin.2 lit.a-g, respectiv elementele de identificare, data angajării, funcția, ocupația, tipul contractului de muncă, durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia, salariul, sporurile și cuantumurile acestora, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității pentru numitul G. E. E.. Susnumitul presta activitate pentru unitate din data de 06.11.2012. In acest sens, HG. nr.500/2011 prevede următoarele: ART.3
(2) Registrul se completează în ordinea angajării și cuprinde următoarele elemente:
a) elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE. Spațiul Economic European - SEE;
b) data angajării;
c) perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea;
d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.) sau altor acte normative;
e) tipul contractului individual de muncă;
f) durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia;
g) salariul, sporurile și cuantumul acestora;
In caz contrar la art.9 alin.4 lit. a, legea prevede: ART. 9
(1) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice:
a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g), cel târziu în ziua lucratoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză;
De asemenea, Codul Muncii prevede următoarele:
(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părții formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de munca în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
(2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
In urma administrării probelor, s-a dovedit că starea de fapt a fost corect reținută de către inspectorii de muncă, însă instanța de fond a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment.
Instanța de fond nu a avut în vedere fapta contravențională este cu atât mai gravă cu cât în prezenta consemnările în REVISAL sunt principala dovadă a modului de derulare a raportul de muncă dintre salariați și angajatori, contractele de muncă nemaiînregistrându-se la ITM. De asemenea, contractele de muncă pot fi modificate în ceea ce privește data începerii activității după bunul plac al angajatorului, acesta fiind și principalul motiv pentru care legiuitorul a prevăzut că acesta are obligația să consemneze și să transmită anterior începerii activității datele privind începerea activității.
Această modalitate de a proceda a angajatorului prejudiciază direct angajații care nu pot beneficia de toate drepturile prevăzute de către lege, în aceste condiții putându-le fi modificate mențiunile cu privire la data începerii activității. Rezultă că direct prejudiciată este chiar persoana care prestează activitate în astfel de condiții, contrare celor prevăzute de către legislația muncii, iar această stare de fapt a fost stopată doar pentru că organul de control competent a intervenit și nu din inițiativa contravenientului..
Amenda aplicată este în limitele prevăzute de lege, aceasta fiind în cuantum minim prevăzut de lege, iar fapta contravențională se referă la contractul de muncă ale persoanei mai sus menționate. De asemenea, această stare de fapt a fost stopată doar pentru că organul de control competent a intervenit și nu din inițiativa contravenientului.
Față de această stare de fapt și având în vedere prevederile legii, apreciază că în mod greșit instanța de fond a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment, în acest caz, apreciind că avertismentul nu este suficient pentru atingerea scopului prevăzut de lege.
În drept, HG nr.500/2011, C. proc. civilă.
În termenul de pronunțare au fost depuse concluzii scrise de ambele părți, petenta solicitând repunerea cauzei pe rol.
Examinând cu prioritate această solicitare, instanța urmează a o respinge, constatând că raportat la înscrisurile depuse la dosar nu este necesară administrarea de alte probe.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate de petenta recurentă, respectiv intimatul recurent și din oficiu conform disp. art. 3041 din codul de procedură civilă tribunalul reține următoarele.
Prin procesul verbal . nr._/12.11.2012, încheiat de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.9 alin.1 lit.a și 9 alin.2 lit.a din HG 500/2011, constând în aceea că nu a transmis la ITM A. modificările intervenite în registrul general de evidență a salariaților în format electronic, cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin.2 lit.a-g din HG 500/2011, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către G. E. E., care prestează activitate în unitate din data de 6.11.2012.
Așa, cum corect a reținut și prima instanță, procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. De altfel, petenta nici nu a reiterat în recurs criticile formulate la fond sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, petenta nu a făcut dovada că modificările intervenite în registrul general de evidență a salariaților în format electronic, raportat la începerea activității de către numitul G. E. E., care prestează activitate din data de 6.11.2012 au fost preluate efectiv, în urma comunicării la ITM A., cu cel puțin o zi anterior începerii activității, astfel încât starea de fapt a fost corect reținută de agenții constatatori și s-a dispus sancționarea acesteia pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.9 alin.1 lit.a și 9 alin.2 lit.a din HG 500/2011.
Astfel, este incontestabil că în programul electronic aparținând petentei a fost operată modificarea în ceea ce-l privește pe angajatul G. E. E. încă din data de 05.11.2012, ora 13,27 și că în aceeași zi împuternicitul petentei s-a prezentat la ITM A. pentru depunerea registrului general de evidență a salariaților în format electronic, aspecte relevate de înscrisurile aflate la filele 20-21 dosar fond, care se coroborează cu declarația martorului B. G..
Cu toate acestea în codul transmisiei preluate la data de 05.11.2012 de către intimat nu apare și angajatul în discuție (f.21 dosar recurs), petenta invocând culpa funcționarului intimatului care ar fi preluat un alt fișier din REVISAL, în condițiile în care pe dischetă apăreau mai multe asemenea fișiere.
Chiar acceptând culpa invocată, nu poate fi ignorată și culpa petentei, care având cunoștință că în programul respectiv există mai multe fișiere nu a făcut demersurile necesare pentru a se asigura că este preluat fișierul care se dorește a fi transmis. Din această perspectivă, așa cum s-a arătat anterior, este evidentă vinovăția petentei, sub aspectul săvârșirii contravenției reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentei, și în recurs, se constată că amenda în cuantum de 10.000 de lei aplicată este excesivă raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 „AVERTISMENTUL” se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
În speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat.
Fapta de a nu transmite registrul în formă electronică la ITM în termenele și forma prevăzute de HG 500/2011 (cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariat) este într-adevăr una gravă, pericolul social fiind ilustrat și de limitele amenzii prevăzute pentru această faptă - de 10.000 lei pentru fiecare persoana primita la munca fara transmiterea la inspectoratul teritorial de munca a registrului completat cu toate elementele contractului individual de munca, fara ca amenda totala cumulata sa depaseasca suma de 50.000 lei.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța are posibilitatea în toate cazurile de a proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de agenții constatatori.
Chiar daca fapta contraventionala retinuta în sarcina petentei este una de pericol, iar prin sancționarea ei s-a dorit în primul rând asigurarea unei protecții efective a drepturilor angajaților, totuși, în speță, nu poate fi ignorat faptul că a existat intenția de transmitere a modificărilor intervenite în REVISAL în termenul legal, însă transmiterea/preluarea acestor modificări s-a făcut eronat, așa cum s-a reținut anterior. Pe de altă parte, nu poate fi trecut cu vederea faptul că petenta are mai mulți angajați cu privire la care nu s-a semnalat încălcarea dispozițiilor HG 500/2011.
În acest context, este evident că fapta petentei prezintă un pericol social extrem de redus; în plus producerea consecințelor la care face referire intimatul este practic exclusă; aceasta, întrucât prin consemnarea existenței contractului de muncă în cuprinsul procesului verbal de contravenție, acesta a primit dată certă, astfel că, cel târziu din acel moment, existența raporturilor de munca nu poate fi negată. Mai mult, angajatul are posibilitatea oricând să probeze data la care au început raporturile de muncă.
Împrejurarea că în procesul verbal de control au fost consemnate mai multe deficiențe este lipsită de relevanță, instanța fiind chemată să aprecieze asupra legalității și temeiniciei procesului verbal . nr._/12.11.2012. Astfel, în măsura în care intimatul considera necesar, avea posibilitatea să aplice sancțiuni pentru fiecare deficiență constatată.
Sancțiunile contravenționale trebuie aplicate treptat, respectiv începând cu cea mai puțin severă care este avertismentul, urmând ca amenda să fie aplicată doar în situația în care fapta este atât de gravă încât un avertisment ar fi insuficient pentru reeducarea contravenientului și pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii.
La stabilirea sancțiunii trebuie avută în vedere și conduita anterioară a contravenientului, în acest sens revenindu-i organului constatator obligația de a furniza instanței toate informațiile pe care le deține. Intimatul nu a făcut însă dovada că petenta ar mai fi fost sancționată anterior pentru fapte similare, astfel că se prezumă că este la prima abatere de acest gen.
Nici limitele amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită nu sunt de natură prin ele însele să justifice menținerea sancțiunii aplicate de agentul constatator, raportat la împrejurările concrete ale speței care denotă un grad de pericol social concret redus al faptei.
În plus, intimatul nu a fost în măsură să indice împrejurările concrete, obiective sau personale ale contravenientului care imprimă faptei un pericol social atât de ridicat încât să justifice aplicarea unei amenzi în cuantum de 10.000 de lei.
Așa fiind, raportat la conduita petentului și la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, se constată că prima instanță a făcut o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului.
Având în vedere considerentele expuse, în baza disp. art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea petentei recurente de repunere a cauzei pe rol.
Respinge recursul declarat de recurentul . împotriva sentinței civile nr.256/2013 a Judecătoriei B..
Respinge recursul declarat de recurentul ITM A. împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.01.2014.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | Judecător, C. F. |
Grefier, G. M. P. |
Red/Tehnored.P.M.
24.01.2014/2ex.
Jud.fond-D.O.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1642/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 100/2014.... → |
|---|
