Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 99/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 99/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 6168/200/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 496/A/2014
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petenta apelantă . SRL împotriva sentinței civile nr. 998/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR.
Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă numitul U. Iuliano pentru petenta apelantă, lipsind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că:
La data de 02.09.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare la apel la care a anexat împuternicire.
La data de 15.10.2014 petenta apelantă a depus la dosar împuternicire emisă de Unicredit la care a anexat în copie înscrisuri.
La data de 16.10.2014 petenta apelantă a depus la dosar note scrise la care a anexat în copie un set de înscrisuri.
Numitul U. Iuliano se legitimează cu CI datele personale ale acestuia fiind consemnate în caietul de ședință al grefierului. Învederează instanței că este angajatul societății apelante în calitate de șofer, și el este cel care a fost cel prins în trafic de organele de control. Precizează că nu are delegație de reprezentare a societății.
Instanța învederează numitului U. Iuliano că nu poate pune concluzii dacă nu are o împuternicire din partea societății apelantei în acest sens
Instanța constată că petenta apelantă deși a fost citată cu mențiunea să achite taxa de timbru în sumă de 20 lei aceasta nu a achitat-o, astfel că față de lipsa părților lasă pricina la a doua strigare pentru a da posibilitatea apelantei să facă dovada achitării timbrajului.
Se reiau dezbaterile la a doua strigare pentru când:
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă numitul U. Iuliano pentru petenta apelantă, lipsind intimatul.
La data de 16.10.2014 petenta apelantă a depus la dosar, prin fax în două exemplare, împuternicire pentru dl. U. Iuliano având funcția de șofer al societății să reprezinte prezentul dosar.
Reprezentantul petentei apelante numitul U. Iuliano depune la dosar taxa de timbru în sumă de 20 lei
Nefiind invocate excepții referitoare la competență, instanța în temeiul art. 95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța constată că deși intimatul a fost citat la o altă adresă decât cea indicată în întâmpinare apreciază procedura de citare îndeplinită prin aplicarea ștampilei.
Reprezentantul petentei apelante numitul U. Iuliano solicită a se încuviința în probațiune toate actele depuse.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar raportat la ce se tinde a se dovedi cu înscrisurile depuse la dosar apreciază că nu se impune comunicarea lor cu intimatul.
Reprezentantul petentei apelante numitul U. Iuliano susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul petentei apelante numitul U. Iuliano solicită admiterea apelului așa cum acesta a fost formulat și a se dispune schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii formulate împotriva procesului verbal atacat. Consideră nelegală sancțiunea aplicată întrucât a deținut licența de transport. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.04.2013 sub nr._, petenta . SRL a chemat în judecată pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, solicitând anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.03._, în subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu avertisment și cheltuieli de judecată.
În drept a invocat prevederile HG nr. 69/2010, OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, art. 10/1 din Legea 2/213 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești și de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă.
A anexat cererii înscrisuri (f. 9-17): copie proces verbal de constatare a contravențiilor . nr._, copie chitanță . nr._/2013 și OP din aceeași dată privind efectuarea plății a ½ din amendă, CMR_/22.03.2013, copie document intrare reparație, notă constatare emise de către Asirom, copie act adițional al contractului de asigurare.
În data de 09.05.2013 intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
Pe cale de excepție a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. arătând că locul săvârșirii faptei este relevant în determinarea instanței de judecată căreia îi revine competența de soluționare a cauzei, în materia dreptului contravențional aceasta fiind o competență exclusivă în cauza dedusă judecății, instanța competentă să soluționeze plângerea este Judecătoria A. I..
În drept a invocat prevederile HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, OG nr. 2/2001, art. 205 și 411 alin 1 teza finală cod de procedură civilă.
A anexat întâmpinării înscrisuri (f. 23-30): împuternicirea nr. 3914/09.07.2012 al ISCTR, copia procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012, planșe foto cu documentele prezentate la control.
În data de 17.05.2013 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 34-36) prin cere solicită respingerea excepției invocată privind competența teritorială arătând că, competența aparține Judecătoriei B.. Învederează că și-a îndeplinit obligația prevăzută în art. 4 pct 57.1 din H.C. nr. 69/2012.
Prin sentința civilă nr._/13.11.2013, Judecătoria B. a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2014.
În temeiul art.258 alin.1 Cod proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei, iar pentru petentă și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul U. Iuliano (f.95). De asemenea, în temeiul art.33 din O.G. nr.2/2001, a dispus audierea martorului asistent la întocmirea procesului – verbal A. N. Lilian (f.101).
Prin sentința civilă nr. 998/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, fost respinsă ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta S.C. G. & M. TRANS S.R.L., reținându-se următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 21.03.2013 de intimat, s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 8000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 pct.57.1 din H.G. nr.69/2012 si sancționată de art. 7 alin.1, 2 din același act normativ.
În fapt, s-a reținut ca la data de 21.03.2013, ora 16,46, pe DN 7 KM 348+500 m, petenta nu a respectat obligația de a pune la dispoziția conducătorului auto și de a asigura existența la bordul ansamblului auto al, format din autotractorul_ și semiremorca_, condus se numitul U. Iuliano, ce efectua transport rutier de marfă în regim internațional, conform CMR nr._/21.03.2013, a copiei conforme a licenței de transport marfă.
Analizând modul de întocmire a procesului verbal, instanța constată că s-au respectat dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petentă, constând în lipsa obiecțiunilor la întocmirea procesului – verbal, instanța reține că potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Fiind vorba de o nulitate relativă, trebuie ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.
În cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind analizate de instanța de judecată.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Astfel, în favoarea conținutului actului constatator încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator există o prezumție simplă relativă că reflectă adevărul.
In acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, iar în special, art. 6 par.2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apărării (paragr. 28).
Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovație nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovație sunt justificate în masura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
În conformitate cu dispozițiile art. potrivit art. 4 pct. 57.1 reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a copiei conforme a licenței de transport/licenței comunitare
În speță, instanța reține că petenta recunoaște prin plângere fapta săvârșită, susținând însă că a înmânat conducătorului auto copia conformă a licenței de transport la data plecării în cursă, care însă a uitat-o la firma de asigurare la momentul plecării în cursă.
Apărarea petentei, în sensul ca acest înscris exista la data controlului nu poate fi avuta în vedere însă, întrucât, în prezența acestuia, sancționarea acesteia nu ar fi avut temei legal.
Mai mult decât atât, nici la momentul formulării plângerii petenta nu a făcut dovada existenței copiei licenței de transport, chiar presupunând ipoteza în care aceasta ar fi existat la momentul controlului.
În consecință, instanța apreciază că atât apărările petentei, cât și susținerile martorului nu reprezintă decât o încercare de denaturare a realității.
Pe de altă parte, instanța reține că potrivit art.11 O.G. nr.2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Cazul fortuit reprezintă acea cauză de excludere a caracterului contravențional al faptei ce constă în comiterea unei fapte prevăzute de legea contravențională, al cărui rezultat este consecința unei forțe a cărei intervenție nu putea fi prevăzută, reprezentând o împrejurare imprevizibilă care determină producerea unei consecințe, fără ca vreunei persoane să i se poată reține vinovăția.
În ceea ce privește condițiile cazului fortuit, instanța reține că rezultatul faptei trebuie să fie consecința unei împrejurări imprevizibile, această imprevizibilitate fiind obiectivă.
Cu toate acestea, instanța reține, în ceea ce privește caracterul contravențional al faptei petentei de a nu asigura existența la bordul autovehiculului a copiei licenței de transport, că acesta nu poate fi înlăturat de existența cazului fortuit, întrucât rezultatul faptei nu este consecința unei împrejurări imprevizibile, având un caracter obiectiv; dimpotrivă, în cazul de față, rezultatul faptei este previzibil, petenta acționând din culpă, prin prepusul acestuia.
Instanta va inlatura astfel aceste apărări ale petentei, prin coroborarea probelor administrate în cauza, care sprijină situatia de fapt reținută în procesul verbal contestat.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal analizat cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt descrisă, astfel că procesul-verbal contestat este legal și temeinic.
Așadar, cu toate că prin plângerea formulată petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că aceasta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
În ce privește reindividualizarea sancțiunii aplicate, instanța precizează în prealabil că această competență îi este conferită în mod expres prin art. 34 din OG 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată).
Ca atare, sub acest aspect se va ține cont pe de o parte de disp.art.5 alin.5 din OG 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și ale art. 21 alin.3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire - ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”).
În ceea ce privește aplicarea de către agentul constatator în cauză a amenzii de 8000 lei, acesta se justifică având în vedere modul de săvârșire a faptei și circumstanțele comiterii acesteia, atitudinea contestatorului de totală desconsiderare a normelor legale, astfel încât nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Prin urmare, față de funcțiile deopotrivă sancționatorie și preventivă a amenzii contravenționale, având în vedere și pericolul sporit al faptei în raport de circumstanțele săvârșirii, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta, care a solicitat schimbarea in tot a hotărârii atacate si, pe fond, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/21.03.2013 respectiv anularea amenzii aplicate.
În motivare, se arată că instanța da fond a făcut o greșita interpretare si aplicare a legii prin menținerea amenzii ce i-a fost aplicată, fara a lua in seama ca, pe situația de fapt, a dovedit ca petenta a asigurat existenta la bordul vehiculului a copiei conforme a licenței de transport, numai ca agentul constatator nu a luat in seama ceia precizate de conducătorul auto.
Chiar daca, ipotetic vorbind, ar aprecia ca înscrisul constatator ar fi valabil întocmit ca si forma, pe fondul problemei, instanța trebuia sa tina cont de apărările formulate. Astfel, desi instanța apreciază si chiar reda dispoz. art.21 alin.3 din OG. 2/2001, la soluționarea cauzei nu mai are în vedere aceste aspecte.
În mod nelegal nu s-a dispus înlocuirea amenzii cu „avertisment”, asa cum a solicitat instanța contrazicându-se in propriile-i susțineri deoarece se menționează ca sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei, cu împrejurările in care a fost săvârșita fapta, functie de scopul urmărit, etc.
Mai departe arată că instanța a apreciat ca petenta a manifestat „o totala desconsiderare a normelor legale”, aceasta fiind o apreciere nereala, tocmai, a respectat legea, deținând licența de transport si nici un moment nu a manifestat vreo intenție de eludare a legii, atata vreme cat deține acest act. Ca atare, apreciază ca nici măcar nu a existat un pericol social, nimeni nu a fost prejudiciat, etc., situație in care consideră ca pot beneficia de inlocutrea amenzii cu „avertisment”, aplicarea unei amenzi asa mari nejustificându-se.
În dovedirea susținerii apelului înțelege să ne folosească de proba cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispoz. art. 466 si urm, C.p.c.
Intimata I. de S. Pentru Controlul in Transportul Rutier - I.S.CT.R. a formulat întâmpinare prin care se solicita admiterea apelului, solicitând a se respinge apelul ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței civilă atacata ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării arată că instanța de fond în urma analizării motivelor invocate de petenta - apelantă prin plângerea contravențională a apreciat că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și ca atare se impune respingerea plângerii contravenționale. Precizează că pentru a ajunge la această soluție instanța de fond a respins motivat fiecare susținere invocată de petenta - apelantă în apărarea sa.
În conformitate cu dispozițiile art. 134 lit. t). punctul (i) din OMTI nr. 980/2011 „Operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații:(...)t) să asigure existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a următoarelor documente, după caz: (...) i) copia conformă a licenței de transport/licenței comunitare."
În fapt, agentul constatator a reținut prin propriile simțuri faptul că documentul "copia conformă a licenței de transport" nu s-a aflat la bordul vehiculului la momentul controlului în trafic, fapt recunoscut de altfel și de petenta în cadrul plângerii contravenționale, Prin urmare, instanța de fond în mod judicios a respins plângerea contravențională formulată de petenta- apelantă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește pericolul social al faptei reținute în sarcina apelantei prin procesul verbal dedus judecății învederează că legiuitorul a prevăzut sancțiuni diferite în funcție de gradul de pericol social al faptelor contravenționale incriminate iar în cazul faptelor contravenționale aflate în categoria „încălcărilor grave” limitele de sancționare sunt mult reduse față de categoria încălcărilor foarte grave și ca atare deja individualizarea sancțiunii pornește de la un cuantum mai redus. În consecință nu este justificată aplicarea sancțiunii avertismentului pe acest considerent.
În acest context, aprecierea apelantei ca fapta contravențională reținută are un pericol social concret de natura a justifica transformarea amenzii contravenționale în sancțiunea avertismentului este nefondată. Mai mult, așa cum a arătat și în cadrul întâmpinării depuse la instanța de fond, legiuitorul a stabilit mai multe tipuri de fapte contravenționale referitoare la lipsa copiei conforme a licenței de transport de la bordul vehiculului, iar fapta pentru care petenta a fost sancționată în prezentul dosar are un pericol social mediu și o sancțiune adaptată acestuia.
Solicită a se observa că agentul constatator a dispus sancționarea petentei-apelante cu o amenda îndreptată spre minimul prevăzut de actul normativ, tocmai pentru ca a avut în vedere toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta reținută în cadrul procesului verbal dedus judecății, în speța fiind respectat principiul proportionalității prin aceea că s-a aplicat petentei-apelante minimul legal al amenzii cu posibilitatea achitării a jumătate din minim, în timp de 48 de ore de la comunicare.
Dupa cum rezultă din limitele legale ale amenzii prevăzute pentru contravenția reținută în sarcina petentei-apelante (8000-_), aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social abstract. Astfel, pentru a putea justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, petenta-intimata trebuia să invoce și să dovedească împrejurări de natură să confere faptei valențe atenuante, împrejurări ce nu au fost însă relevate și/sau dovedite în prezenta cauză.
În drept au fost invocate: HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OGnr. 37/2007, Directiva CE 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului, OG nr. 2/2001, art. 205, art. 411, art. 471 și urm. C.pr.civ.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de petenta apelantă tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/21.03.2013 petenta a fost sancționată cu amendă de 8000 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.4 pct.57.1 din H.G. nr.69/2012 și sancționată de art.7 alin.1, 2 din același act normativ, constând în aceea că la data 21.03.2013, ora 16,46, pe DN 7 KM 348+500 m, petenta nu a respectat obligația de a pune la dispoziția conducătorului auto și de a asigura existența la bordul ansamblului auto format din autotractorul_ și semiremorca_, condus se numitul U. Iuliano, ce efectua transport rutier de marfă în regim internațional, conform CMR nr._/21.03.2013, a copiei conforme a licenței de transport marfă.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. De altfel, deși în fața primei instanțe au fost invocate vicii de formă ale actului sancționator, în apel aceste apărări nu au fost reluate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, petenta nu a făcut dovada că la data controlului a existat la bordul ansamblului auto ce efectua transport rutier de marfă în regim internațional conform CMR nr._/21.03.2013 copia conformă a licenței de transport marfă. Dimpotrivă, în chiar plângerea formulată, petenta recunoaște faptul că acest document nu a putut fi prezentat agentului constatator, lipsa sa fiind pusă pe seama neglijenței conducătorului auto care l-a rătăcit într-un dosar de daună depus la o societate de asigurare.
Potrivit art.4 pct.57.1 din HG 69/2012, constituie contravenție nerespectarea de catre operatorul de transport rutier a obligatiei de a asigura existenta la bordul vehiculelor cu care efectueaza transport rutier contra cost a copiei conforme a licentei de transport/licentei comunitare.
Apărările petentei în sensul că nu se face vinovată de neglijența angajatului său, care a primit de la societate copia conformă a licenței de transport marfă, nu pot fi primite, fiind evidentă intenția legiuitorului de a sancționa societatea (operatorul de transport rutier) și nu conducătorul auto. Altfel, neglijența angajatului, care este prepusul societății petente nu este de natură a o exonera pe aceasta de răspundere contravențională. În plus, existența în sine a documentului în discuție, este lipsită de relevanță, câtă vreme art.4 pct.57.1 din HG 69/2012 sancționează lipsa acestui document la momentul controlului.
Așa fiind, în condițiile în care la data de 21.03.2013, prepusul petentei nu a fost în măsură să prezinte agentului constatator copia conformă a licenței de transport marfă, se reține că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunea aplicată petentei, se apreciază că amenda în cuantum de 8000 de lei aplicată este excesivă raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 „AVERTISMENTUL” se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
În speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța are posibilitatea în toate cazurile de a proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de agenții constatatori.
Este adevărat că fapta contraventionala retinuta în sarcina petentei reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 si ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2011, însă nu pot fi ignorate circumstanțele în care a fost săvârșită fapta.
Astfel, prin înscrisurile depuse la dosar (f.13-16 dosar primă instanță), petenta a dovedit că la data de 14.03.2013, conducătorul auto al ansamblului rutier format din autotractorul_ și semiremorca_ s-a prezentat la ASIROM pentru întocmirea unei note de constatare (în temeiul unei împuterniciri emisă la aceeași dată de societatea de leasing). Apărările petentei sunt credibile cu atât mai mult cu cât predarea pentru dosarul de daună a unor documente care vizează ansamblul rutier în discuție a intervenit doar cu trei zile înainte de plecarea în cursă a aceluiași conducător auto, așa cum rezultă din coroborarea CMR nr._ cu foaia de parcurs întocmită pentru cursa aferentă (f.12, 74 dosar primă instanță).
Este adevărat că la dosar nu a fost depusă copia conformă a licenței de transport marfă valabilă la data încheierii procesului verbal de contravenție (înscrisul depus în apel în acest sens având valabilitatea doar de la data de 27.04.2014), însă aceste aspect este lipsit de relevanță, neputându-se contesta existența documentului respectiv; aceasta întrucât dacă petenta nu s-ar fi aflat în posesia acestui document, în mod evident nu ar fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prev.de art.4 pct.57.1 din H.G. nr.69/2012, ci pentru cea prev.de art.3 pct.5 din același act normativ, în conformitate cu care constituie contraventie efectuarea transportului rutier in baza unei copii conforme a licentei de transport (…) care nu a fost eliberata pentru un vehicul detinut de operatorul de transport rutier (…).
Faptul că agentul constatator a aplicat o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită nu constituie un argument suficient în vederea menținerii acesteia, instanța având posibilitatea de a reindividualiza sancțiunea aplicată în toate cazurile.
Sancțiunile contravenționale trebuie aplicate treptat, respectiv începând cu cea mai puțin severă care este avertismentul, urmând ca amenda să fie aplicată doar în situația în care fapta este atât de gravă încât un avertisment ar fi insuficient pentru reeducarea contravenientului și pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii.
La stabilirea sancțiunii trebuie avută în vedere și conduita anterioară a contravenientului, în acest sens revenindu-i organului constatator obligația de a furniza instanței toate informațiile pe care le deține. Intimatul nu a făcut însă dovada că petenta ar mai fi fost sancționată anterior pentru fapte similare, astfel că se prezumă că este la prima abatere de acest gen.
Nici limitele amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită nu este de natură prin ea însăși să justifice menținerea sancțiunii aplicate de agentul constatator, raportat la împrejurările concrete ale speței care denotă un grad de pericol social concret redus al faptei.
În plus, intimatul nu a fost în măsură să indice împrejurările concrete, obiective sau personale ale contravenientei care imprimă faptei un pericol social atât de ridicat încât să justifice aplicarea unei amenzi de 8000 lei.
Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.2 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, iar sentința atacată va fi schimbată în sensul că va fi admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentă și se va dispune înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul verbal cu sancțiunea „AVERTISMENT”.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petenta . SRL împotriva sentinței civile nr.998/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, în contradictoriu cu intimatul ISCTR.
Schimbă sentința apelată în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petentă, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 21.03.2013.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentei prin acest proces verbal cu sancțiunea avertismentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2014.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, R. C. |
Red.P.M.
Tehnoredact.R.C./4 ex./24.10.2014
Jud.fond-E.L.H.
| ← Pretentii. Sentința nr. 868/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 378/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
