Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 379/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 379/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 340/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV,
FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Sentința nr. 379/C./2014
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B. B.
GREFIER R. B.
Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe
reclamanta . în contradictoriu cu pârâta A.- D. B.- AJFP A., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat T. N. pentru reclamantă și consilier juridic L. M. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 238 din NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Avocatul reclamantei depune la dosar adresă de înștiințare privind înființarea propririi asupra disponibilităților bănești ale reclamantei, precum și ordinul de plată prin care a fost reținută suma de 25.855 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ, fiind întrunite condițiile stipulate în art. 14 alin. 1 și 2 din Legea 554/2004.
Justificarea acestei cereri fiind legată de prevenirea unei pagube iminente la care a fost supusă reclamanta, iar în măsura în care nu se dispune suspendarea Deciziei de impunere, se va proceda la blocarea conturilor societății și la blocarea activității economice.
Avocatul reclamantei arată și faptul că în ipoteza în care s-ar executa suma considerabilă care face obiectul litigiului, returnarea acesteia după finalizarea procesului ar pune reclamanta în situația de a nu putea achiziționa materie primă în vederea desfășurării activității într-o perioadă extrem de critică din punct de vedere economic.
Astfel, reclamanta nu ar putea participa la nicio licitație pentru material lemnos (obiectul de activitate exclusiv al societății fiind prelucrarea și valorificarea lemnului) condiția esențială și eliminatorie la participarea la licitațiile organizate de ROMSILVA fiind accea de a prezenta certificat fiscal din care să rezulte că nu există datorii către Bugetul Statului.
Fără cheltuieli de judecată, doar taxă de timbru.
Mandatara pârâtei solicită respingerea cererii de suspendare. Pârâta a constatat că reclamanta a dedus în mod nelegal TVA aferentă achiziției unui autoturism, respectiv costuri în vama și valoare reziduală a ratei de leasing, precum și garanții de exploatare pentru ocoale silvice.
Societatea a dedus în mod nelegal TVA în cuantum de 9.460 lei, reprezentând contravaloare costuri în vama, pentru autoturismul Toyota Land Cruiser, cu încălcarea disp. art 145 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, varianta în vigoare la data emiterii facturii.
De asemenea, reclamanta a dedus în mod nelegal TVA în suma de 3.310, aferentă unei cote părți a valorii reziduale, incluse în rata de capital pentru contractul de leasing.
Mandatara pârâtei învederează că dispozițiile legale prevăd în mod expres că cheltuielile eferente achizițiilor de autoturisme nu sunt deductibile fiscal, iar costurile vamale și valoarea reziduală constituie parte integrantă din costul de achiziție.
În ceea ce privește condiția existenței pagubei aceasta nu este îndeplinită, întrucât executarea silită a contestatoarei, în temeiul unui act administrativ executoriu de drept, nu poate fi considerată o diminuare ilicită a patrimoniului acesteia.
Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosar nr._ reclamanta . în contradictoriu cu pârâta A.- D. B.- AJFP A. a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 129/25 noiembrie 2013 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ la organul emitent înregistrată sub nr._/24 decembrie 2013 la care nu s-a primit răspuns.
În motivarea cererii reclamanta arată in esenta că, la data de 5.12.2013 organul fiscal, respectiv Administrația Finanțelor Publice A. a comunicat acesteia actul administrativ nr. 129 din data de 25.11.2013, act administrativ fiscal prin care s-a dispus în mod netemeinic și nelegal ca reclamanta să achite următoarele sume: TVA Suplimentar în suma de 18 622 lei, majorări în cuantum de 9573 lei și penalități de 2709 lei.
Împotriva Deciziei de impunere nr. 129/25 noiembrie 2013 reclamanta a demarat procedura plângerii prealabile la organul emitent sub nr._/24 decembrie 2013 la care nu s-a primit răspuns.
Pe fondul problemei, reclamanta susține că, în mod greșit, organul de control a considerat că societatea nu avea dreptul de deducere a TVA aferent costurilor vamale achitate pentru autoturismul Toyota Land Cruiser.
În probațiune au fost depuse contestația introdusă la AJFP A., somația și titlul executoriu, delegația de avocat și taxa de timbru.
Cererea a fost legal timbrata.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.
În probațiune, a depus Raportul de inspecție fiscală nr. F-AB 86/25.11.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Se reține că instanța de contencios administrativ, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, poate suspenda executarea unui act administrativ unilateral, potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Norma de trimitere enunță condițiile în care poate avea loc suspendarea actului administrativ și anume: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”.
În opinia instanței, existența cazului bine justificat și a pagubei iminente nu se verifică în prezenta cauză, având în vedere definițiile celor 2 noțiuni menționate în art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004.
Astfel, pagubă iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil (…), iar cazuri bine justificate reprezintă împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Paguba iminentă nu este dovedită în cauză. Enumerarea consecințelor descrise în cerere: - imposibilitatea achiziționării de materii prime în vederea desfășurării activității respectiv imposibilitatea participării la licitațiile pentru material lemnos - nu este suficientă prin ea însăși pentru a considera îndeplinită condiția pagubei iminente.
Reclamanta nu a dovedit în concret că avansarea sumei indicate în decizia de impunere 129/2013 ar avea drept consecință directă imposibilitatea achiziției de materii prime și nici imposibilitatea participării în lipsa sumei ce face obiectul deciziei la licitații pentru achiziționarea de material lemnos.
În privința cazului bine justificat, instanța constată că actul atacat, ca orice act administrativ, de bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității. Principiul legalității presupune însă ca autoritățile administrative să nu încalce legea și ca toate deciziile să fie întemeiate pe lege.
În cauză, se constată că aparența de legalitate nu a fost răsturnată. Așadar, nu s-a creat o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, din punct de vedere strict formal, apărările formulate de reclamantă vizând fondul dreptului, astfel că sunt incompatibile cu natura cererii și stadiul procesual de față.
Mai mult decât atât, așa după cum arată reprezentantul reclamantei, pârâta din prezenta cauză a și procedat la executarea Deciziei nr. 129/2013.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 14 din Legea 554/2004, cererea de suspendare va fi respinsă.
În baza art. 453 al. 1 NCPC, având în vedere solicitarea apărătoarei pârâtei, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 129/25.11.2013, cerere formulată de reclamanta . cu sediul în Lancrăm ., J01/1243/92, RO_ în contradictoriu cu DRFP B. – A. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. cu sediul în A. I., ., jud. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. B. MariusButnaru R.
Red.M.B./Tehnored. R.B/ 26 Februarie 2014/4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 378/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 1474/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
