Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 19-06-2014, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 2051/298/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE NR. 302/A/2014
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Judecător A. C. P. - Președinte Secție
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 244/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul intimat I. - I. TERITORIAL NR. 4, având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților .
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare .
La apelul nominal făcut în cauză, se constată de asemenea, lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu art. 131 C. instanța își verifică, din oficiu, competenta și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în baza dispozițiilor art. 34 alin 2 din OG 2/2001 raportat la dispozițiile art. 95 alin 1 pct. 2 din C..
Se constată că la dosar petenta apelantă a înregistrat la data de 17 iunie 2014 concluzii scrise la care a atașat taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei .
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în baza prevederilor art. 244 C. civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Petenta S.C. C. T. S.R.L., cu sediul în muncipiul Târgu-J., .. 99, biroul nr. 12, etaj 1, jud. Gorj, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. J_, având Cod fiscal RO_, s-a plâns împotriva procesului verbal . nr._ întocmit în 26.11.2013 ora 16:45 (primit la societatea în data de 02.12.2013) încheiat de I. - I. TERITORIAL NR. 4, cu sediul municipiul A. I., ., jud. A. prin care s-a dispus sancționarea societății cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei.
În motivare se arată în fapt, cu ocazia unui control efectuat de I. - I. TERITORIAL NR. 4 în data de 26.11.2013 ora 16:35 pe DN1 km 372+300 pe raza localității Lancrăm (S.) „a fost găsit conducătorul auto N. L.-C. care conducea autoutilitara N3 marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca 04 marca KRONE cu nr. de înmatriculare_ utilizată de S.C. C. T. SRL - Tg-J., în baza CC a lic. de transport nr._ valabilă până la data de 22.09.2014. Autotrenul se deplasa pe ruta D. - HOREZU și transporta marfă indescifrabil cu aviz CJ_/26.11.2013 fără să aibă la bordul acesteia contractul de închiriere atât pentru autoutilitara_ cât și pentru semiremorca_, neputând face dovada dreptului de utilizare a acestora de către ., încălcând astfel dispozițiile ort. 4, pct. 57 fapta descrisă constituie contravenție conform prevederilor HG 69/2012 art. 4 pct.57) sub și pct. 57. 3 și care se sancționează conform art. 7 alin. 1) și 2) lit. a).
Sub aspectul excepției nulității și a legalității, procesul verbal . nr._ întocmit în 26.11.2013, a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute de O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 37/2007.
La rubrica „obiecțiunile contravenientului" lit. a) agentul constatator face o mențiune lapidară, și anume, reprezentantul legal al societății nefiind de față în momentul încheierii (întocmirii) procesului-verbal, nu a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni.
Or, în atare condiții, pentru a putea formula apărarea cu privire la săvârșirea contravenției imputate, din mențiunea înserată de agentul constatator, s-ar putea deduce că ar fi avut cunoștință de data și locul întocmirii, însă nu s-au prezentat, ceea ce este totalmente eronat/greșit și nu corespunde situației de fapt.
Practic, procesul verbal a fost încheiat fără ca reprezentantul legal al societății să fie de față, probabil la sediul intimatei, și în această manieră societății i s-a răpit dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului.
La rubrica „martor asistent", agentul constatator înserează un anume M. L. cu toate datele de identificare, martor care probabil a fost prezent la întocmirea procesului verbal de constatare a contravențiilor.
De asemenea, învederează că nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. 1) din Q.G. nr. 2/2001 care instituie în mod imperativ: „procesul verbal de constatare a contravenției cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locul în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția,,.
In această situație consideră că, sancțiunea aplicabilă procesului verbal pentru nerespectarea mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, este nulitatea sancțiune instituită de art. 17 din același act normativ.
Procedând la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, apreciază că din probele pe care le vor face în cauză rezultă că situația de fapt reținută de agentul contestator este total eronată și nu corespunde realității.
In opinia petentei, nu a fost respectat principiul transparenței, nefiindu-le adusă la cunoștință contravenția, și nu a putut face probe în susținerea sa, probe care pot să demonstreze contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul verbal.
Prin urmare, sarcina probei aparține celui ce acuză, iar orice îndoială trebuie să profite celui acuzat (a se vedea cauza Barbera, Messegue si Jabardo contra Spaniei).
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994) este încorporat în dreptul intern, având o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului, aplicabilitatea Convenției în latura sa penală, în domeniul contravențional fiind stabilită de Curte în cauza A. contra României.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2) nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Modul în care operează această prezumție de legalitate a procesului-verbal nu trebuie să aducă atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
Deși conducătorul auto a învederat starea de fapt agentului constatator, acesta a ignorat pur și simplu cele invocat, procedând la întocmirea în mod nelegal și netemeinic a proces verbal de constatare a contravenției, de control, agentul de control având obligația să aibă în vedere și apărarea conducătorului auto, prepus al subscrisei și să stabilească sancțiunea în raport de starea de fapt.
Totodată se învederează că la bordul vehiculului a existat și contractul de închiriere auto înregistrat sub nr. 4145/08.07.2013, însă agentul constatator nu a mai dorit să țină seama de el, întrucât este știut că faptul că în situația în care nu ar fi existat acest document nu s-ar fi putut obține licența de transport și copia conformă a licenței.
În acest sens, trebuie asigurată existența la bordul autovehiculului a următoarelor: contract individual de muncă, permis de conducere, legitimație de serviciu, foaie de parcurs, contract, aviz de însoțire a mărfii, tichet/bon de cântar, certificat de înmatriculare, carte de identitate a mașinii, asigurarea de răspundere civilă, rovinieta valabilă, licență de transport, orice alte documente care să ateste transportul, ... etc. astfel că în această în această multitudine de documente, în momentul efectuării controlului nu a găsit documentul solicitat între celelalte documente, motiv pentru care l-a rugat pe agentul constatator să-l aștepte un moment pentru a-l găsi, știind că-l are asupra sa, însă dintr-o nejustificată grabă sau probabil dintr-un exagerat exces de zel agentul constatator nu i-a mai acordat acest răgaz.
Referitor la individualizarea sancțiunii, solicită a se avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de acest aspect, apreciază că, organul constatator trebuia să de-a eficiență prevederilor art. 7 alin. 3) din O.G. nr. 2/2001 unde s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, tocmai pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă, cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie „proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar art. 21 alin. 3) din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție".
Din analiza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea pronunțata în cauza Zilibergberg împotriva Moldovei din 01.02.2005, paragraful 32) se desprinde principiul potrivit căruia procesul - verbal nu mai beneficiază, ca atare, de prezumția de legalitate și veridicitate, fiind necesar un mijloc de probă din care să rezulte cu certitudine faptul că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
În raport de dispozițiile art. 21 alin. 3) din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
Față de împrejurările concrete ale speței, fapta săvârșită de petentă, faptul că societatea este la prima abatere de acest gen, apreciază că, sancțiunea avertismentului ar fi în măsură să disciplineze conduita acesteia în circumstanțe asemănătoare, fiind proporțională cu pericolul social concret al faptei săvârșite.
Necesitatea proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată este una din cerințele impuse de Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudența care a devenit obligatorie pentru instanțele naționale odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2) din Constituția României.
Mai mult decât atât, ținând seama de faptul că sancțiunea amenzii nu este un scop în sine ci numai un mijloc de reglare a raporturilor juridice, precum și de gradul de pericol social al faptei, relativ redus, apreciază că scopul educativ și preventiv al sancțiunii poate fi realizat și prin aplicarea sancțiunii "avertisment".
Față de argumentele de drept și de fapt expuse, apreciază că agentul constatator nu a făcut dovada fără echivoc a contravențiilor reținute în sarcina petentului, astfel încât în speță este incident principiul „in dubio pro reo", conform căruia orice îndoială existentă în cauză trebuie interpretată exclusiv în favoarea persoanei sancționate, drept pentru care vă solicită pe cale de excepție, constatarea nulității procesului verbal . nr._ întocmit în 26.11.2013.
Pe fond solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal . nr._ întocmit în 26.11.2013 și, potrivit principiului accesorium sequitur principale, exonerarea de la plata amenzii în valoare de 10.000 lei;
În subsidiar, admiterea plângerii contravenționale și modificarea procesului verbal . nr._ întocmit în 26.11.2013, în sensul înlocuirii sancțiunii pecuniare, cu sancțiunea „avertisment".
În probațiune a depus: copia procesului verbal . nr._ întocmit în 26.11.2013; dovada comunicării. Își rezervă dreptul de a depune documentele/înscrisurile de care înțelege să ne folosească în vederea susținerii celor invocate în prezenta plângere contravențională, înscrisuri pe care le vor depune până la primul termen de judecată fixat în acest sens.
Solicită judecarea cauzei chiar și în lipsa reprezentantului conform art. 223 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER -I.S.C.T.R., cu sediul in București ..38, sector 1, cod fiscal_, cu sediul procesual ales în Cluj N., .. 41. jud. Cluj, a formulat și depus la dosar întâmpinare (f.22-23) la plângerea formulată de către ., cu sediul în Târgu J., .. 99. biroul 12, ., înregistrata la O.R.C sub nr.J_ . CUI R0_, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.11.2013, solicitând respingerea acțiunii petentei ca netemeinică și nelegală și menținerea în totalitate procesul verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
În temeiul art. 411 alin. (1) teza finală C. pr. civ. solicită soluționarea cauzei și în lipsă.
În motivare în fapt, învederează instanței ca acțiunea nu poate fi admisă având în vedere următoarele considerente:
Față de motivele de nelegalitate invocate arată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal arătă că acesta este legal întocmit cu respectarea tuturor condițiilor imperative prevăzute de OG 2/2001.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.19 alin(3) menționând la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului precum si motivul lipsei martorului.
Învederează că în practica constantă a Curții Constituționale s-a statuat faptul că art. 19 alin (1) si (3) nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii contravenționale, Iar în cursul procesului își poate angaja avocat și poate face orice apărare pe care o consideră necesară.
Referitor la descrierea faptei, arată că agentul constatator a precizat la punctul 1 din cadrul procesului verbal, toate elementele care pot servi la identificarea și aprecierea gravitații faptei săvârșite de către petentă. In concluzie, critica de nelegalitate invocată cu privire la acest aspect este nefondată.
În ceea ce privește susținerea petentei conform căreia în cadrul procesului verbal nu au fost menționate data, ora și locul în care a fost săvârșită contravenția, solicită a se observa că la punctul 1 din cadrul procesului verbal dedus judecății agentul constatator a menționat în mod expres următoarele "la controlul efectuat în data de 26.11.2013, ora 16:35 pe DN 1 km. 372+300 loc Lancrăm (S.), jud. A. (...)" Având în vedere că fapta contravențională reținută în sarcina petentei, locul și data constatării sunt considerate locul și data săvârșirii. Ca atare și această critică de nelegalitate adusă procesului verbal este nefondată.
Pentru toate cele ce preced, vă solicită respingerea motivelor de nelegalitate invocate de petentă ca nefondate și să se constate că procesul verbal a fost legal întocmit.
Pe fondul cauzei arată că fapta contravențională reținută în cadrul procesului verbal este prevăzută în mod imperativ de art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012 astfel "57
nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz (...)57.3. contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere;"
In conformitate cu dispozițiile art. 134 lit. t). punctul (iii) din OMTI nr. 980/2011 „Operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații:(...)t) să asigure existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a următoarelor documente, după caz: (...) iii) contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original sau copia conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere;"
Mai arată că scopul prezentării contractului de închiriere, în momentul controlului în trafic este acela de a demonstra în fata agentului constatator că vehiculul este utilizat în baza acestui contract, de asemenea se mai prezintă în trafic si talonul din care rezultă cine este proprietarul astfel încât să se poată face legătura între acesta si utilizator, astfel încât să nu fie nici o urmă de tăgadă că vehiculul este utilizat cu respectarea dispozițiilor legale in materie.
Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect a existat, a fost constatată și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată este individualizată în mod clar de art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012.
În ceea ce privește sarcina probei arată că, Curtea Constituțională a statuat în Decizia nr. 197/2003 și apoi prin Decizia 259/2007 că art. 6 din CEDO sunt incidente în materie contravențională, în consecință, procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, care trebuie însă să fie corelată cu prezumția de nevinovăție aplicabilă petentei - intimate, fapt care implică dreptul contravenientei de a dovedi liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul verbal.
Susținerile petentei referitoare la faptul că la locul si momentul controlului prepusul a prezentat contractul de închiriere al vehiculului nu corespunde realității.
Potrivit art. 249 C.pr.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. În materie contravențională procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină cu privire la starea de fapt și de drept reținută, până la proba contrarie, în speță nu ne aflăm în condițiile în care o asemenea faptă să fie prevăzută și în legislația penală pentru ca proba să fie răsturnată, adică să fie în sarcina instituției din care face parte agentul constatator.
Precizează că aplicarea sancțiunii s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 21 alin.(3) din OG 2/2001 și este îndreptata spre minimul prevăzut art. 59 din OUG 109/2005.
În ce privește gradul de pericol social concret al faptei, arată că modul de redactare al actului normativ în care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment. Simpla lipsă a documentului care atestă modul de deținere a vehiculului, respectiv contractului de leasing sau închiriere în original sau în copie conformă cu originalul, iar sancțiunea prevăzută de lege este amenda, întrucât fapta constatată de agentul constatator se circumscrie exact textului legal incriminator, iar petentul nu a relevat aspecte care ar induce concluzia existenței unei situații particulare, ce ar releva un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de textul legal care descrie și sancționează fapta contravențională, apreciază că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment nu este oportună.
Pentru cele ce preced, solicită ca instanța să constate netemeinicia plângerii si in consecință, să mențină ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție dedus judecații cu sancțiunea principală dispusa prin acesta.
În drept s-au invocat: HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările si completările ulterioare, OG nr. 2/2001, art. 205 si 411 alin. (1) teza finală Cod procedură civilă.
S-a anexat: împuternicirea nr._/17.06.2013 a I.S.C.T.R, copii după dovada comunicării procesului verbal și 6 planșe foto efectuate în momentul controlului.
In temeiul art. 254, 255 C.pr.civ solicită admiterea probei cu înscrisurile pe care le depune la dosarul cauzei, documente ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, ca probe legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr. 244/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ a fost respinsă plângerea petentei S.C. C. T. S.R.L formulată împotriva procesului verbal . nr._ întocmit în 26.11.2013 ora 16:45, încheiat de I. București și a fost menținut procesul verbal . nr._ întocmit în 26.11.2013 ora 16:45, pentru următoarele motive:
Potrivit constatărilor din procesul verbal . nr._ întocmit în 26.11.2013 ora 16:45, încheiat de I. - I. TERITORIAL NR. 4, cu sediul municipiul A. I., ., jud. A. în data de 26.11.2013 ora 16:35 pe DN1 km 372+300, pe raza localității Lancrăm (S.) a fost găsit conducătorul auto N. L.-C. care conducea autoutilitara N3 marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca 04 marca KRONE cu nr. de înmatriculare_ utilizată de S.C. C. T. SRL - Tg-J., în baza CC a lic. de transport nr._ valabilă până la data de 22.09.2014. Autotrenul se deplasa pe ruta D. - HOREZU și transporta marfă cu aviz CJ_/26.11.2013 fără să aibă la bordul acesteia contractul de închiriere atât pentru autoutilitara_ cât și pentru semiremorca_, neputând face dovada dreptului de utilizare a acestora de către ., încălcând astfel dispozițiile art. 4, pct. 57 fapta descrisă constituie contravenție conform prevederilor HG 69/2012 art. 4 pct.57) sub și pct. 57. 3 și care se sancționează conform art. 7 alin. 1) și 2) lit. a).
Analizând potrivit art.34 din OG 2/2001 legalitatea actului atacat constată ca este legal întocmit. Astfel criticile petentei nu pot fi primite deoarece privind obiecțiunile la constatările agentului, arătate la art. 16 alin.7 din OG 2/2001, lipsa acestora atrage nulitatea relativă primită dacă se dovedește vătămarea, or posibilitatea petentului de a se apăra în fata instanței prin diferite mijloace de probă înlătură vătămarea. De asemenea martorului asistent, audiat la f.54, așa cum arată art. 19 alin.1 din OG 2/2001, doar atesta faptul că petentul nu a semnat procesul verbal, de altfel actul atacat i-a fost transmis prin postă cum acesta și arată de altfel în motivarea plângerii.
Critica privind referirea la prevederile art. 16 alin.1 din OG 2 /2001, respectiv ca procesul verbal de constatare a contravenției cuprinde în mod obligatoriu data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locul în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, de asemenea nu poate fi primită, deoarece sancțiunea lipsei unora dintre cele arătate este nulitatea relativă, or vătămarea petentul nu a dovedit-o.
Analizând mențiunile sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art.17, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia si a semnăturii agentului constatator, constată ca actul atacat este legal întocmit.
Privind temeinicia actului atacat, constată că fapta contravențională reținută în cadrul procesului verbal este prevăzută în mod imperativ de art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012 respectiv nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz (...)57.3. contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere;"
Potrivit art. 134 lit. t). punctul (iii) din OMTI nr. 980/2011, operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații:(...)t) să asigure existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a următoarelor documente, după caz: (...) iii) contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original sau copia conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere.
Instanța verifică doar dacă la data constatării actele existau la bordul autovehiculului, respectiv contractul de închiriere, eventual leasing, depunerea lor ulterioară la dosarul instanței nu are relevanță de vreme ce petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură constatările agentului, astfel constatările agentului sunt temeinice.
Față de cuantumul ridicat al sancțiunii, însăși legiuitorul prin la art. 7 alin. 1) și 2) lit. a) din HG 69/2012 a stabilit că pericolul social al faptei este mare, astfel că instanța nu poate constata un pericol mic și schimba sancțiunea în avertisment, pe viitor petenta trebuind să se supună normelor.
Față de situația de fapt si potrivit temeiurilor de drept analizate va respinge plângerea petentei S.C. C. T. S.R.L.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel petenta . care a solicitat modificarea hotărârii atacate și admiterea plângerii contravenționale pentru următoarele motive:
Prin plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ din 26.11.2013 ora 16:45 am arătat că societatea a fost sancționată, în mod nelegal și netemeinic, cu amendă contravențională pentru că la data de 26.11.2013 ora 16:35 pe DN1 km372+300 pe raza loc. LANCRĂM (S.) „a fost găsit conducătorul auto N. L.-CONSTANT1N C.N.P. care conducea autoutilitara N3 marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca 04 marca KRONE cu nr. de înmatriculare_ utilizată de S.C. C. T. SRL - Tg-J., în baca CC a lic. de transport nr._ valabilă până la data de 22.09.2014. Autotrenul se deplasa pe ruta D. - HOREZU și transporta marfa INDESCIFRABIL cu aviz CJ_/26.11.2013 fără să la bordul acesteia contractul de închiriere atât pentru autoutilitara_ cât și pentru semiremorca_, neputând face dovada dreptului de utilizare a acestora de către .., încălcând astfel dispozițiile art. 4, pct. 57 ... ", fapta descrisă constituie contravenție conform prevederilor HG 69/2012 art. 4 pct. 57) sub și pct. 57. 3 și care se sancționează conform art. 7 alin. 1) și 2) Ut. a).
Instanța de fond analizând actele și înscrisurile dosarului a omis a se pronunța cu privire la capătul de cerere privind EXCEPȚIA nulității procesului verbal invocată de către societatea noastră, precum și pe înscrisurile depuse care au constituit probatorii în cauza dedusă judecații.
Raportat la motivarea hotărârii judecătorești, arătăm că aceasta trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanță cu toate capetele de cerere formulate astfel că motivarea nu poate privi numai împrejurările de fapt pe care instanța, în mod singular, le-a apreciat a fi pertinente, fără a lua în considerare că nu trebuie să fie contradictorii sau dubitative.
Din analiza sentinței civile nr. 244 din 19 martie 2014 ca urmare a invocării excepției nulității procesului verbal, solicităm onoratei instanțe de apel să constate că instanța de fond NU s-a pronunțat asupra acesteia.
Astfel, în hotărârea primei instanțe, neregăsindu-se în cuprinsul acesteia argumentarea rațiunii care 1-a determinat pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză, atât cu privire la excepțiile formulate, cât și în ceea ce privește fondul cauzei.
Or, hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză a probelor aflate la dosar în scopul aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.
In plus, motivarea hotărârii judecătorești justifică echitatea procesului, pe de o parte, prin dreptul părților de a fi convinse că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de acestea și, pe de altă parte.
1. Sub aspectul excepției nulității și a legalității, învederăm, procesul verbal . nr._ întocmit în 26.11.2013, a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
La rubrica a) „obiecțiunile contravenientului" lit. a) agentul constatator face o mențiune LAPIDARĂ, și anume, „reprezentantul legal al societății nefiind de față în momentul încheierii (întocmirii) procesului-verbal nu a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni.
Or, în atare condiții, pentru a ne putea formula apărarea cu privire la săvârșirea contravenției imputate, din mențiunea înserată de agentul constatator, s-ar putea deduce că am fi avut cunoștință de data și locul întocmirii, însă nu ne-am prezentat, ceea ce este totalmente eronat/greșit și nu corespunde situației de fapt.
Practic, procesul verbal a fost încheiat fără ca reprezentantul legal al societății să fie de față, probabil la sediul intimatei, și în această manieră societății noastre i s-a răpit dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului.
La rubrica b) „martor asistent", agentul constatator înserează un anume M. L. cu toate datele de identificare, martor care a fost prezent la întocmirea procesului verbal de constatare a contravențiilor în sediul intimatei și care a fost pus să semneze pentru că așa este procedura.
Învederează instanței de judecată următoarele: nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. 1) din O.G. nr. 2/2001 care instituie în mod imperativ. ,.procesul verbal de constatare a contravenției cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locul în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția,,.
In România o hotărâre de guvern sau cu atât mai puțin un ordin de ministru, nu este mai presus decât o lege, adoptată în Parlament. I.S.C.T.R. nu are competența constatării și sancționării contravențiilor prevăzute de H.G. nr. 69/2012, deoarece nu este precizat în lege să facă acest lucru.
De aceea, legislația în materie ar fi trebuit modificată, iar toate procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor întocmite de către inspectorii I.S.C.T.R. sunt atacabile pe motivul de necompetență aplicare sancțiune.
Procesul verbal întocmit de către un agent al statului, aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, prezumția de veridicitate operând până la limita la care prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită de săvârșirea faptei contravenționale să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în actul constatator.
Este adevărat că prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal nu are caracter absolut, ci trebuie corelată cu prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea unei persoane care a săvârșit o faptă penală, de vreme ce legislația în materie contravențională a României intră sub incidența art. 6 din CE.P.O.
După cum prezumția de adevăr de care se bucură procesul verbal nu are caracter absolut, nici prezumția de vinovăție nu are acest caracter.
2. Procedând la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, nu a fost respectat principiul transparenței, nefiindu-ne adusă la cunoștință contravenția, subscrisa nu a putut face probe în susținerea sa, probe care pot să demonstreze contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul verbal contestat.
Deși la momentul efectuării controlului conducătorul auto a învederat starea de fapt agentului constatator, acesta a ignorat pur și simplu cele invocate, procedând la întocmirea în mod nelegal și netemeinic a procesului verbal de constatare a contravenției, agentul de control având obligația să aibă în vedere și apărarea conducătorului auto, prepus al subscrisei și să stabilească sancțiunea în raport de starea de fapt.
Totodată învederăm că la bordul vehiculului a existat și contractul de închiriere auto înregistrat sub nr. 4145/08.07.2013, precum și anexa, însă agentul constatator nu a mai dorit să țină seama de el.
La bordul autovehiculului societatea noastră a asigurat și asigură următoarelor: contract individual de muncă, permis de conducere, legitimație de serviciu, foaie de parcurs, contract (care să ateste calitatea operatorului de transport), aviz de însoțire a mărfii, tichet/bon de cântar, certificat de înmatriculare, carte de identitate a mașinii, asigurarea de răspundere civilă, rovinieta valabilă, licență de transport, orice alte documente care să ateste transportul, ... etc. astfel că în această ÎN ACEASTĂ MULTITUDINE DE DOCUMENTE, în momentul efectuării controlului nu a găsit documentele solicitate între celelalte documente, motiv pentru care 1-a rugat pe agentul constatator să-1 aștepte un moment pentru a găsi, știind că are asupra sa, însă dintr-o nejustificată grabă sau probabil dintr-un exagerat exces de zel agentul constatator nu i-a mai acordat acest răgaz.
Atât la data efectuării controlului cât și la data prezentei la bordul autovehiculului a existat contractul de închiriere nr. 4145/08.07.2013, precum și anexa, contract fără de care, așa cum am precizat și la apărarea făcută la instanța de fond, societatea noastră nu ar fi putut deveni operator de transport.
In această multitudine de documente pe care conducătorul auto trebuie să le aibă asupra sa, așa cum am precizat este posibil ca la momentul efectuării controlului, având în vedere latura subiectivă și pe fondul emoțiilor, conducătorul auto să nu-1 fi găsit, însă după ce 1-a găsit, agentul constatator a replicat că nu-1 mai interesează, pentru că scopul era acela, al aplicării sancțiunii contravenționale.
Or, în acest sens, solicităm onoratei instanțe de apel să constate faptul că societatea noastră nu a urmărit în niciun fel eludarea prevederilor legale, motivat de faptul că așa cum a depus și intimata, copia conformă nr._ valabilă pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ este emisă la data de 23.09.2013.
Mai mult decât atât, în vederea desfășurării activității de transport a subscrisei a fost nevoie pe lângă obținerea copiei conforme pentru autovehicul în cauză, a fost absolut necesar /imperios obținerea licenței nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț.
Această licență a fost emisă la data de 18.07.2013 și a fost condiționată de documente care să ateste posesia unui anumit număr de autovehicule și anume, contract de închiriere auto încheiat cu proprietarul autovehiculelor, anexe din care să rezulte caracteristicile autovehiculelor închiriate, caracteristice care corespund, în sensul că acestea trebuie să fie conforme cu cele din certificatul de înmatriculare.
Astfel, în vederea observării dacă aceste caracteristici corespund, a se vedea anexele la contractul de închiriere auto nr. 4145/08.07.2013 și certificatele de înmatriculare depuse de către intimată.
In atare condiții, raportat la cele antemenționate, instanța nu poate aprecia, fiind o apreciere nelegală și netemeinică, că acest înscris este „pro-cauza".
Or, în această situație societatea noastră nu a încălcat dispozițiile legale, astfel că fapta reținută în sarcina noastră nu corespunde realității.
Referitor la individualizarea sancțiunii, rugăm a se avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de acest aspect, apreciem că, organul constatator trebuia să dea eficiență prevederilor art. 7 alin. 3) din O.G. nr. 2/2001 unde s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, tocmai pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă, cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare. în raport de dispozițiile art. 21 alin. 3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de împrejurările concrete ale speței: - fapta săvârșită de subscrisa;
- faptul că societatea este la prima abatere de acest gen, apreciem că, sancțiunea avertismentului ar fi în măsură să disciplineze conduita subscrisei în circumstanțe asemănătoare, fiind proporțională cu pericolul social concret al faptei săvârșite.
Necesitatea proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată este una din cerințele impuse de Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,
jurisprudența care a devenit obligatorie pentru instanțele naționale odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2) din Constituția României.
In concluzie, raportat la motivele antemenționate, la faptul că societatea noastră nu a încercat sub nicio formă să eludeze prevederile legale aplicabile în materie, vă solicităm admiterea apelului, iar pe fond modificarea sentinței civile nr. 244 din 19 martie 2014 pronunțată de JUDECĂTORIA S. în dosarul nr._ în sensul admiterii plângerii contravenționale, iar pe cale de excepție, constatarea nulității procesului verbal . nr._ din 26.11.2013; pe fond, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal . nr._ din 26.11.2013 și, potrivit principiului accesorium sequitur principale, exonerarea de la plata amenzii în valoare de 10.000 lei; în subsidiar, admiterea plângerii contravenționale și modificarea procesului verbal . nr._ din 26.11.2013 în sensul înlocuirii sancțiunii pecuniare, cu sancțiunea „avertisment".
In drept, art. 466 și următoarele din Cod procedură civilă și O.G. nr. 2/2001.
I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R. București a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefundat:
Instanța de fond în urma analizării motivelor invocate de petenta - apelantă prin plângerea contravențională a apreciat că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și ca atare se impune respingerea plângerii contravenționale. Precizăm Onorată Instanță, că pentru a ajunge la această soluție instanța de fond a respins motivat fiecare susținere invocată de petenta - apelantă în apărarea sa. Pe cale de consecință vă solicităm respectuos să respingeți apelul ca netemeinic.
În ceea ce privește excepția nulității procesului verbal dedus judecății, arătăm că instanța de fond a motivat respingerea acesteia pe larg la filele 6 si 7 din sentința dedusă judecății. Este real faptul că instanța nu a precizat în mod expres că se pronunță pe excepția invocată dar s-a pronunțat cu privire la legalitatea procesului verbal atât sub aspectul lipsei obiecțiunilor contravenientului cât și cu privire la lipsa semnării procesului verbal de către un martor asistent. Din doctrină și jurisprudența, rezultă fără urmă de tăgadă că aceste aspecte sunt apărări de fond cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare a contravențiilor și nu veritabile excepții de nulitate a acestuia.
Pentru cele ce preced vă solicităm respectuos să respingeți motivația apelantei cu privire la acest aspect ca nefondată.
Susținerea petentei conform căreia I. nu are competența de a constata și sancționa faptele contravenționale prevăzute de HG nr. 69/2012 este nefondată.
Art. 10 din HG nr. 69/2012 prevede "Inspecția, controlul si supravegherea modului de respectare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 se efectuează în trafic si la sediul operatorilor de transport rutier/întreprinderilor de transport rutier în cont propriu/operatorilor economici care desfășoară activități conexe transportului rutier/furnizorilor și beneficiarilor de bunuri divizibile/centrelor de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere/școlilor de conducători auto/instructorilor auto autorizați de către inspectorii din cadrul I.S.C. T.R., denumiți în continuare inspectori."
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, rezultă fără urmă de tăgadă că inspectorii I.S.C.T.R. au competența de a constata și-sancționa faptele contravenționale prevăzute de HG nr. 69/2012 și ca atare susținerea apelantei apare ca nefondată, drept pentru care vă solicităm respectuos să o respingeți, ca atare.
Referitor la "principiul transparenței" vă rugăm să observați că în cadru" procesului vebal i s-a adus la cunoștință apelantei fapta care a fost reținută în sarcina sa, atât prin descrierea faptei de la punctul 1 cât și prin încadrarea juridică a acesteia astfel încât aceasta a fost În măsură să-și formuleze toate obiecțiunile în prezentului dosar. Având în vedere aceste aspecte vă rugăm respectuos să respingeți ca nepertinentă motivația apelantei cu privire la acest aspect. f /
Interpretarea actelor normative in materie făcută de apelantă lipsește de eficiență juridică dispozițiile art. 134 lit. t). pct. iii din OMTI nr. 980/2011 care prevede obligația operatorului de transport de a asigura la bordul vehiculelor dovada deținerii acestora, fapt reținut de agentul constatator.
În conformitate cu dispozițiile art. 134 lit. t). punctul (iii) din OMTI nr. 980/2011 „Operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații:(...)t) să asigure existenta la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a următoarelor documente, după caz: (...) iii) contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original sau copia conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere;"
A aprecia că la stabilirea gradului de pericol social al faptei legiuitorul nu cunoștea faptul ca agentul constatator poate verifica copia conforma eliberata utilizatorului este lipsit de fundament juridic. Sancțiunea contravențională a fost prevăzută de actul normativ tocmai raportat la pericolul social concret al faptei prevăzute, în speță, lipsa dovezii de deținere a vehiculului de la bordul acestuia.
După cum rezultă din limitele legale ale amenzii prevăzute pentru contravenția reținută în sarcina petentei- intimate (8000-_), aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social abstract. Astfel, pentru a putea justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, petenta - intimata trebuia să invoce și să dovedească împrejurări de natură să confere faptei valențe atenuante, împrejurări ce nu au fost însă relevate în prezenta cauză.
În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate în prezenta întâmpinare la apel precum și în întâmpinarea depusa la instanța de fond, declarația de apel formulata de petenta -apelantă este nefondată și pe cale de consecință vă solicităm respingerea apelului petentei -apelente.
În drept: HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 37/2007, Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului, OG nr. 2/2001, art. 205, art < art.="" 471="" și="" urm.="">
Apelanta S.C. C. T. S.R.L a depus răspuns la întâmpinare prin care a invocat aceleași aspecte de fapt și de drept cu cele din calea de atac.
Examinând apelul formulat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 244/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, Tribunalul reține următoarele:
Astfel cum a reținut și instanța de fond potrivit constatărilor din procesul verbal . nr._ întocmit în 26.11.2013 ora 16:45, încheiat de I. - I. TERITORIAL NR. 4, cu sediul municipiul A. I., ., jud. A. în data de 26.11.2013 ora 16:35 pe DN1 km 372+300, pe raza localității Lancrăm (S.) a fost găsit conducătorul auto N. L.-C. care conducea autoutilitara N3 marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca 04 marca KRONE cu nr. de înmatriculare_ utilizată de S.C. C. T. SRL - Tg-J., în baza CC a lic. de transport nr._ valabilă până la data de 22.09.2014. Autotrenul se deplasa pe ruta D. - HOREZU și transporta marfă cu aviz CJ_/26.11.2013 fără să aibă la bordul acesteia contractul de închiriere atât pentru autoutilitara_ cât și pentru semiremorca_, neputând face dovada dreptului de utilizare a acestora de către ., fapta descrisă constituie contravenție, conform prevederilor HG 69/2012 art. 4 pct.57) sub și pct. 57. 3 și care se sancționează conform art. 7 alin. 1) și 2) lit. a).
Potrivit art. 4 pct.57) subpct. 57. 3 din HG 69/2012: Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:
- nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz:
57.3. contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere;
Mai departe, art. 7 alin. 1) și 2) lit. a) din HG 69/2012 – forma în vigoare la data de 26.11.2013 când a fost întocmit procesul verbal atacat stipulează:
ART. 7 (1) Contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei.
(2) Sancțiunile contravenționale se aplică: a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77.
În cauză, petenta apelantă . a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, cu posibilitatea achitării sumei de 4000 lei în termen de 48 de ore.
A. Legat de argumentul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra “excepției nulității procesului verbal” Tribunalul constată că “excepția” invocată de petenta apelantă nu reprezintă o excepție în sens procesual ci o obiecțiune de formă adusă actului atacat.
Ca atare, instanța nu trebuia să se pronunțe în mod expres prin dispozitiv cid oar să analizeze în considerentelehotărârii dacă procesul verbal în cauză răspunde exigențelor formale impuse de normele incidente.
Judecătoria S. a răspuns acestui deziderat, arătând la fil. 58 verso ultimul aliniat și respective fila 59 – primele două aliniate motivele pentru care procesul verbal este legal întocmit, răspunzând cerințelor art. 16 și 17 din OG 2/2001.
B. Raportat la imposibilitatea petentei apelante de a formula obiecțiuni:
Într-adevăr, art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 stipulează că: “În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.”
Art. 19 din același act normativ stipulează: Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
În cazul de față agentul constatator a consemnat în procesul verbal atacat faptul că reprezentantul legal al societății nefiind de față în momentul încheierii procesului verbal, nu a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni.
Acest aspect este confirmat de martorul asistent M. L. care a semnat în această calitate actul atacat fila 9 dosar fond.
Petenta apelantă nu a contestat faptul că niciun reprezentant al acesteia nu s-a aflat la locul întocmirii procesului verbal în discuție, ca atare au fost pe deplin respectate dispozițiile art. 16 și 19 din OG 2/2001
Mai mult, conform jurisprudenței ÎCCJ - Decizia în interesul legii nr. XXII/19.03.2007: nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 (7) din OG nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal, care trebuie să fie asociată cu o vătămare produsă petentului, împrejurare care trebuie să fie dovedită de acesta.
Societatea în cauză a fost în măsură să-și expună atât cu ocazia formulării plângerii contravenționale cât și prin motivele căii de atac toate obiecțiunile de fond și de formă împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 04.05.2013 de intimatul IPJ A..
Ca atare, nu este îndeplinită nici vătămarea la care face vorbire Decizia în interesul legii nr. XXII/19.03.2007 care ar fi atras nulitatea procesului verbal.
În consecință, obiecțiunile apelantei referitoare la reținerile instanței de fond raportat la condițiile de formă ale actului atacat nu se confirmă.
C. Cu privire la pretinsa necompetență a intimatului I. de a constata și sancționa contravențiile prevăzute de HG 69/2012, Tribunalul reține că, potrivit Art. 10 din HG nr. 69/2012 "Inspecția, controlul si supravegherea modului de respectare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 se efectuează în trafic si la sediul operatorilor de transport rutier/întreprinderilor de transport rutier în cont propriu/operatorilor economici care desfășoară activități conexe transportului rutier/furnizorilor și beneficiarilor de bunuri divizibile/centrelor de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere/școlilor de conducători auto/instructorilor auto autorizați de către inspectorii din cadrul I.S.C. T.R., denumiți în continuare inspectori."
Ca atare, inspectorii I.S.C.T.R. au competența de a constata și sancționa faptele contravenționale prevăzute de HG nr. 69/2012.
D. Referitor la temeinicia procesului verbal atacat:
Așa cum s-a arătat mai sus, petenta apelantă a fost sancționată întrucât, autoutilitara N3 marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca 04 marca KRONE cu nr. de înmatriculare_ utilizată de S.C. C. T. SRL - Tg-J., în baza CC a lic. de transport nr._ valabilă până la data de 22.09.2014 se deplasa pe ruta D. - HOREZU și transporta marfă cu aviz CJ_/26.11.2013 fără să aibă la bordul acesteia contractul de închiriere atât pentru autoutilitara_ cât și pentru semiremorca_, neputând face dovada dreptului de utilizare a acestora de către ..
La momentul opririi în trafic conducătorul auto N. L. C. – angajatul societății în cauză a prezentat o . documente agentului constatator – documente care au fost xerocopiate pe loc filele 26-31, dar între acestea nu se regăsește contractul de închiriere pentru autoutilitara_ și pentru semiremorca_ .
Potrivit art. 134 lit. t pct. iii din OMTI 980/2011 operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au obligația să asigure existența la bordul autovehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a contractului de închiriere în original sau copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut în baza unui asemenea contract.
În ipoteza în care contractul de închiriere s-ar fi aflat într-adevăr la bordul autovehiculului nimic nu l-ar fi împiedicat pe angajatul societății să-l prezinte agentului constatator. Neprezentarea lui reiese fără dubiu din faptul că acest document nu se află printre cele prezentate și xerocopiate la momentul opririi în trafic.
Abia după introducerea plângerii contravenționale la instanța de fond, petenta apelantă a depus contractul de închiriere auto nr. 4115/08.07.2013 încheiat între . SRL în calitate de locator și petenta apelantă . în calitate de locatar, obiectul contractului constând în darea în folosință de către locator locatarului a autovehiculelor menționate în Anexa 1 la contract, în schimbul uni preț.
Trecând peste faptul că acest înscris nu are dată certă anterioară încheierii procesului verbal de contravenție, Tribunalul constată că în Anexa la acest contract figurează doar semiremorca_, iar autoutilitara_ apare într-o altă anexă diferită de cea inițială și la care nu se face referire în contractul de închiriere auto nr. 4115/08.07.2013.
Toate elementele de fapt prezentate mai sus întăresc convingerea instanței de control judiciar că, în mod corect instanța de fond a reținut temeinicia procesului verbal atacat.
E. În fine referitor la individualizarea sancțiunii aplicate:
În continuare, Tribunalul va aprecia dacă în situația de față este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Mai departe, art. 7 alin. 1, 2 din același act normativ, stipulează că: avertismentul consta in atenționarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțita de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.
Totodată, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Scopul prezentării contractului de încheiere, în momentul controlului în trafic este acela de a demonstra ca vehiculul este utilizat in baza acestui contract, de asemenea se mai prezintă in trafic și talonul din care rezultă cine este proprietarul, astfel încât să se poată face legătura între acesta și utilizator. Din calitatea de operator de transport derivă foarte multe consecințe din punct de vedere al reglementărilor europene și naționale incidente în domeniul transportului de mărfuri contra cost. Ca atare, gradul de pericol social al faptei reținute în este unul ridicat.
În cazul de față petenta apelantă nu a dovedit că și-a însușit imperativul respectării normelor legale imperative care reglementează activitatea ce o desfășoară. Prin atitudinea procesuală – atât la fond cât și în apel, societatea în cauză nu a dovedit că și-a însușit imperativul respectării normelor legale care reglementează activitatea pe care o desfășoară, astfel încât înlocuirea amenzii cu avertismentul nu-și poate atinge scopul sancționator.
Limitele legale ale amenzii prevăzute pentru contravenția reținută în sarcina petentei- apelante (de la 8000 lei la_ lei), relevă faptul că prezintă un grad ridicat de pericol social abstract. Pentru a putea justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, societatea în cauză trebuia să invoce și să dovedească împrejurări de natură să confere faptei valențe atenuante, împrejurări ce nu au fost însă relevate în prezenta cauză.
Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 480 NCPC, instanța va respinge apelul formulat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 244/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 244/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2014.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. - Președinte Secție | |
Grefier, M. P. |
Red. /Tehnored. /PAC/ 4 ex
2.07.2014
Jud. fond: L. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 118/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 1603/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
